Poartă-ți crucea ca Isus

„Dacă voiește cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea și să Mă urmeze.” Matei 16:24.

Poartă-ți crucea în tăcere, cere răbdare s-o duci
Nu te pierde în durere, când drumul spre Casă-l urci.

Poartă-ți crucea cu iubire, și iubește cu jertfire
Jertfește-te ca Isus până ai să ajungi sus.

Poartă-ți crucea cu tărie, harul Lui îți e îndeajuns
Să ai în suflet armonie, pacea dulce din Isus.

Poartă-ți crucea în lumină, stai sub candela Scripturii
Când tenebre au să vină, stai sub paza rugăciunii.

Poartă-ți crucea în dreptate căci dreptatea ta-i Isus
Iubește-L până la moarte fiindcă te-a iubit nespus.

Poartă-ți crucea în răbdare să aduci rod răbdător
Tatăl te va curăți să-I fi vas folositor.

Poartă-ți crucea în libertate, nu fii robul nimănui
Fii liber de-orice păcate, glorios spre cer să sui.

Poartă-ți crucea în credință, crede și nădăjduiește
Steagul sfânt de biruință Domnul ți-l făgăduiește.

Gabriela Bucur

La început

Răbdarea mântuiește și dărâmă
Dărâmă lumea-n care ai fost prins,
Lanțurile vremii le sfărâmă,
Răbdarea-i focul vieții de nestins,
Înțelepciunea creștetului nins,
Mintea cea dintâi și de pe urmă!

Și toate sunt născute din Cuvânt,
Cuvântul care-i scris în Cartea Sfântă,
Cuvântul ce se naște și frământă
Lutul amestecat cu Duhul Sfânt,
Frământat când Dumnezeul cântă,
Și precum apa preschimbată-n vin la nuntă
A apărut omul pe pământ!

La început era doar omul și natura,
Și liniște era și armonie,
Nu se născuse frica, nu apăruse ura,
Erau doar vise și flori de păpădie,
Era doar pacea dată de armonie
Și–un tată ce-și privea cu duioșie
Pe drumul vieții sale, creatura!

Nicu Hăloiu 

Acceptând voia Ta

Acceptând voia Ta
Mereu vom fi păziți
Naintea Ta vom sta
Supuși și-ndrăgostiți.

Cuvântu-Ți de-l trăim
Așa cum l-ai lăsat
Putea-vom să suim
Spre Plaiul luminat.

Ești Domnul suveran
Și Tată milostiv
Trăind divinu-Ți plan
E-al nostru obiectiv.

Înfăptuindu-Ți voia
Cu-n duh de umilință
Vom birui nevoia
Și orice neputință.

Principiile-Ți sfinte
Ne-ndrumă spre Cetate
În suflet și în minte
Dorim integritate.

E totul armonie
Când voia-Ți se-mplinește
Nălțăm o simfonie
Ce-n Tine ne unește.

Doar împlinind cerința
Trăirilor sublime
Vom sătura ființa
Cu stările divine.

George Cornici

Roua Cerului

Roua Cerui se lasă ca o mană peste noi
Și ne umple bucuria și ne face mai vioi
Inimile noastre către cer iar se deschid
Să primească armonia și oricare individ

Să-și deschidă inima către Dumnezeu
El le va da trăirea prin harul Său mereu
Și mijloace de viață să trăiască fiecare
Cu iubire de semeni și aleasă educare.

Roua Cerului ne ține rădăcina cu viață
Ne ridică în lumină in oricare dimineață
Roua vine de la Domnul ca o binecuvântare
Ca o ploaie mică și măruntă pentru fiecare.

Roua Ta este ca roua de viață dătătoare
Este lucrarea Domnului cea binevoitoare
Ea ridică din țărână ce este binecuvântat
Și orișice sămânța ce în Domnul s-a plantat

Noi să-i mulțumim de Roua Lui ce ne este dată
Și nu avem în noi grijuri sau o credință uscată
El ne-a chemat de tineri să-l urmăm pe El
Ca să împlinim cu Domnul Isus al cerului țel.

Constantin Sferciuc  

Secretul bucuriei

Cu mulţumirea vine bucuria,
Un simplu “mulțumesc” face minuni,
De Sus ni-s date viața și tăria
Și nicidecum pentru c-am fi mai buni!

Unde e împăcare-i bucurie
Căci pacea sufletului dă odihnă,
Iar unde-i pace este armonie
Și zilele vor curge lin, în tihnă.

Recunoștința-i taina bucuriei,
Să prețuiești ofrandele mărunte,
Să ții deschisă poarta omeniei
Și-nspre căzut mereu să-ntinzi o punte!

Neîndoios, îţi crește bucuria
Când pâinea ta cu cei lipsiți împarţi,
Când iei ștergarul și-ți faci datoria
În ochii Domnului tu te înalţi.

Dar bucuria-n suflet e deplină
Că-n Cartea Vieții numele ți-e scris,
Atunci ți-e chipul plin de-a Sa lumină,
Căminul tău e-un colț de paradis.

Olivia Pocol

Aș zbura

Aș zbura peste mări, țări și ape,
Aș zbura de-aici undeva departe,
Unde e armonie deplină,
Acolo sufletul să-mi rămână!
Să uit de pământeasca durere,
De boli, ciume și-atâtea rele,
De păcatul omului la apogeu,
Fără Cuvânt și frică de Dumnezeu!
Aș zbura-n Țara demult promisă,
Unde-i Mirele cu masa-ntinsă,
Și-așteaptă cu brațele deschise,
Suflete ce-au biruit, sfinte!
Pune-ți zborul pe verticală, Sus,
Oricât de puternic vei fi cernut,
Vei fi curățat ca auru-n foc,
Dar vei trăi o Viață cu Cristos!

Maria Șopț  

Sfaturi din inimă la inimă

Să nu ne cucerească
Un val de lăcomie
Iubirea mult să crească
Mânia să se-oprească,
Să fie armonie.

****
Să fie unitate
Să fie conlucrare
În fiecare frate
Să fie puritate
În orice-mprejurare.

****
Nimic să nu luăm
Din ce oferă firea
Din contră, să luptăm
În Sfânul Duh să stăm
Să nu vrem despărțirea.

****
Dorim progres și har
Și rod bogat dorim
Dar mersul la altar
Să nu mai fie rar
Din rugi să nu ne-oprim.

****
Când lipsuri se ivesc
Și e puțin în vas
Să nu vrem sfat lumesc
Ci sfat dumnezeiesc
La fiecare pas.

****
Când ajutor e dat
La cei ce au nevoie
Cuvântu-i aplicat
Haru-i nelimitat
Că-i dat de bunăvoie.

****
De ceartă, înșelare
Nu-i loc în sanctuar
Poruncile sunt clare
Să facem împăcare
Că-i sfânt mărgăritar.

****
De ce nu sunt iertări?
De ce sunt divergențe?
Aceste comportări
N-aduc înseninări:
Să le-aruncăm ca zdrențe!

****
Să nu ne amăgească
Al lumii val perfid
Spre Patria cerească
Avântul să sporească
Să nu sfârșim în vid.

****
Și înc-un sfat luați:
Să nu vă fie teamă
Ci cu curaj luptați
Să-i apărați pe frați
Și să-i luați în seamă.

George Cornici

Sfânta Lumină

Sfânta Lumină ne-a adus
Clarificarea necesară
Despre viața făr-apus
În armonie cu Isus
Să nu fim în Etern afară.

Vedem ce n-am putut vedea
Când stăpânea o noapte deasă
Vedem că-n apăsarea grea
EL ușurare poate da
Spre El ființa e atrasă.

Venind la noi din infinit
Face ființa fericită
Efectul ei noi l-am simțit
Ce-a fost uscat a înverzit
Cu raza ei înveșnicită.

Învinge-n om porniri firești
Și-l face-apoi să înțeleagă
Perceptele dumnezeiești
Și zice-apoi: “Ce mare ești
Stăpâne peste lumea-ntreagă.”

Doar Ea ne poate lumina
Să știm de viața după moarte
Ne-ndeamnă a ne închina
Pe Mire a-L întâmpina
Cu melodii și fructe coapte.

Pătrunde-n orice colțișor
Să risipească-ngrijorarea
Efectu-i binefăcător
Ne leagă de Mântuitor
Să-i ascultăm, mereu, chemarea.

Eșec după eșec ar fi
De n-ar veni să ne atingă
Dar e aici, putem sui
Să fim cu Ea în veșnicii
Căci nimeni nu poate s-o stingă.

Lumină tainică și sfântă
A nopții-ntunecime-ai frânt
Și azi ființa, toată cântă
Se bucură, nu se frământă
Că-i dai spre Paradis avânt.

George Cornici

Cel Preaînalt – împărățește!

Ref. Is. 55:12-13; 35:10.

Da, veți ieși cu bucurie, în pace fiind călăuziți,
Munți și dealuri și câmpie, vor răsuna, vă veseliți!

Copacii bate-vor din palme: se întorc biruitorii,
În a bucuriei haine – cununa-I: fiice și feciorii,

Răscumpărați prin a Lui Sânge, cu cântece de biruință,
Păstorul în dragoste îi strânge, înainte prin credință!

Imn măreț, cap încunună, spre Sion cu bucurie,
Lucruri noi, în El – cunună, armonie, veselie!

înpărățește, Cel Preaînalt, pământu-ntreg se veselește,
Nu-i nimeni ca El mai ´nalt, viața-și cântă imn, rodește!

Râurile-n palme bată, munții strige-n bucurie,
Din arfe, lauda-i înălțată, vine Cel, ce-I Apa Vie!

Slava Domnului se înalță, Mareția Lui, domnește!
Armonia, râvna încalță, Cel Preaînalt – împărățește!

Da, vom ieși cu bucurue, cu biruință spre Sion,
Munți și dealuri și câmpie – tresăltați, Domnu-I pe tron!

Lidia Cojocaru

Glorii!

Ce mareț ești, Doamne sfinte,
Cu atât frumos împodobita-i
Un Univers, ce ia aminte
La al Tău Glas, când zugrăvita-I

În atât splendid, armonie,
Nepătruns, complexitate,
Luminând în bucurie,
Viață, revărsând în toate,

Aveai în inimă, făptura,
Făcută-n chip și asemănare,
Pentru ea și jertfa-ți pură,
O, Doamne, ești atât de Mare!

Mare îți e credincioșia,
Mare îți e tăria, Soare,
Tu ce-n Mână ai veșnicia,
Dar nu uiți de o iarbă-n floare,

Meriți toată închinarea:
Plecăciune, plecăciune,
Iubirea noastră, adorarea,
Ți-o proșternem, Zori- Minune!

Mulțumire, mulțumire,
Îngână Universu-n cor,
Stăpân în tot, și a tot zidire,
Viață-n tot și a tuturor,

Fii slăvit mereu, de a pururi,
Fii lăudat în orice ceas,
În mănunchi legăm vii doruri,
De a Ta inimă, al Tău Glas,

La Tronul Slavei Tale Sfinte,
Scăldat, în imnul adorării –
De pe întreg pământ, Părinte,
Glorii, Soare al îndurării!

Lidia Cojocaru