Secretul bucuriei

Cu mulţumirea vine bucuria,
Un simplu “mulțumesc” face minuni,
De Sus ni-s date viața și tăria
Și nicidecum pentru c-am fi mai buni!

Unde e împăcare-i bucurie
Căci pacea sufletului dă odihnă,
Iar unde-i pace este armonie
Și zilele vor curge lin, în tihnă.

Recunoștința-i taina bucuriei,
Să prețuiești ofrandele mărunte,
Să ții deschisă poarta omeniei
Și-nspre căzut mereu să-ntinzi o punte!

Neîndoios, îţi crește bucuria
Când pâinea ta cu cei lipsiți împarţi,
Când iei ștergarul și-ți faci datoria
În ochii Domnului tu te înalţi.

Dar bucuria-n suflet e deplină
Că-n Cartea Vieții numele ți-e scris,
Atunci ți-e chipul plin de-a Sa lumină,
Căminul tău e-un colț de paradis.

Olivia Pocol

Aș zbura

Aș zbura peste mări, țări și ape,
Aș zbura de-aici undeva departe,
Unde e armonie deplină,
Acolo sufletul să-mi rămână!
Să uit de pământeasca durere,
De boli, ciume și-atâtea rele,
De păcatul omului la apogeu,
Fără Cuvânt și frică de Dumnezeu!
Aș zbura-n Țara demult promisă,
Unde-i Mirele cu masa-ntinsă,
Și-așteaptă cu brațele deschise,
Suflete ce-au biruit, sfinte!
Pune-ți zborul pe verticală, Sus,
Oricât de puternic vei fi cernut,
Vei fi curățat ca auru-n foc,
Dar vei trăi o Viață cu Cristos!

Maria Șopț  

Sfaturi din inimă la inimă

Să nu ne cucerească
Un val de lăcomie
Iubirea mult să crească
Mânia să se-oprească,
Să fie armonie.

****
Să fie unitate
Să fie conlucrare
În fiecare frate
Să fie puritate
În orice-mprejurare.

****
Nimic să nu luăm
Din ce oferă firea
Din contră, să luptăm
În Sfânul Duh să stăm
Să nu vrem despărțirea.

****
Dorim progres și har
Și rod bogat dorim
Dar mersul la altar
Să nu mai fie rar
Din rugi să nu ne-oprim.

****
Când lipsuri se ivesc
Și e puțin în vas
Să nu vrem sfat lumesc
Ci sfat dumnezeiesc
La fiecare pas.

****
Când ajutor e dat
La cei ce au nevoie
Cuvântu-i aplicat
Haru-i nelimitat
Că-i dat de bunăvoie.

****
De ceartă, înșelare
Nu-i loc în sanctuar
Poruncile sunt clare
Să facem împăcare
Că-i sfânt mărgăritar.

****
De ce nu sunt iertări?
De ce sunt divergențe?
Aceste comportări
N-aduc înseninări:
Să le-aruncăm ca zdrențe!

****
Să nu ne amăgească
Al lumii val perfid
Spre Patria cerească
Avântul să sporească
Să nu sfârșim în vid.

****
Și înc-un sfat luați:
Să nu vă fie teamă
Ci cu curaj luptați
Să-i apărați pe frați
Și să-i luați în seamă.

George Cornici

Sfânta Lumină

Sfânta Lumină ne-a adus
Clarificarea necesară
Despre viața făr-apus
În armonie cu Isus
Să nu fim în Etern afară.

Vedem ce n-am putut vedea
Când stăpânea o noapte deasă
Vedem că-n apăsarea grea
EL ușurare poate da
Spre El ființa e atrasă.

Venind la noi din infinit
Face ființa fericită
Efectul ei noi l-am simțit
Ce-a fost uscat a înverzit
Cu raza ei înveșnicită.

Învinge-n om porniri firești
Și-l face-apoi să înțeleagă
Perceptele dumnezeiești
Și zice-apoi: “Ce mare ești
Stăpâne peste lumea-ntreagă.”

Doar Ea ne poate lumina
Să știm de viața după moarte
Ne-ndeamnă a ne închina
Pe Mire a-L întâmpina
Cu melodii și fructe coapte.

Pătrunde-n orice colțișor
Să risipească-ngrijorarea
Efectu-i binefăcător
Ne leagă de Mântuitor
Să-i ascultăm, mereu, chemarea.

Eșec după eșec ar fi
De n-ar veni să ne atingă
Dar e aici, putem sui
Să fim cu Ea în veșnicii
Căci nimeni nu poate s-o stingă.

Lumină tainică și sfântă
A nopții-ntunecime-ai frânt
Și azi ființa, toată cântă
Se bucură, nu se frământă
Că-i dai spre Paradis avânt.

George Cornici

Cel Preaînalt – împărățește!

Ref. Is. 55:12-13; 35:10.

Da, veți ieși cu bucurie, în pace fiind călăuziți,
Munți și dealuri și câmpie, vor răsuna, vă veseliți!

Copacii bate-vor din palme: se întorc biruitorii,
În a bucuriei haine – cununa-I: fiice și feciorii,

Răscumpărați prin a Lui Sânge, cu cântece de biruință,
Păstorul în dragoste îi strânge, înainte prin credință!

Imn măreț, cap încunună, spre Sion cu bucurie,
Lucruri noi, în El – cunună, armonie, veselie!

înpărățește, Cel Preaînalt, pământu-ntreg se veselește,
Nu-i nimeni ca El mai ´nalt, viața-și cântă imn, rodește!

Râurile-n palme bată, munții strige-n bucurie,
Din arfe, lauda-i înălțată, vine Cel, ce-I Apa Vie!

Slava Domnului se înalță, Mareția Lui, domnește!
Armonia, râvna încalță, Cel Preaînalt – împărățește!

Da, vom ieși cu bucurue, cu biruință spre Sion,
Munți și dealuri și câmpie – tresăltați, Domnu-I pe tron!

Lidia Cojocaru

Glorii!

Ce mareț ești, Doamne sfinte,
Cu atât frumos împodobita-i
Un Univers, ce ia aminte
La al Tău Glas, când zugrăvita-I

În atât splendid, armonie,
Nepătruns, complexitate,
Luminând în bucurie,
Viață, revărsând în toate,

Aveai în inimă, făptura,
Făcută-n chip și asemănare,
Pentru ea și jertfa-ți pură,
O, Doamne, ești atât de Mare!

Mare îți e credincioșia,
Mare îți e tăria, Soare,
Tu ce-n Mână ai veșnicia,
Dar nu uiți de o iarbă-n floare,

Meriți toată închinarea:
Plecăciune, plecăciune,
Iubirea noastră, adorarea,
Ți-o proșternem, Zori- Minune!

Mulțumire, mulțumire,
Îngână Universu-n cor,
Stăpân în tot, și a tot zidire,
Viață-n tot și a tuturor,

Fii slăvit mereu, de a pururi,
Fii lăudat în orice ceas,
În mănunchi legăm vii doruri,
De a Ta inimă, al Tău Glas,

La Tronul Slavei Tale Sfinte,
Scăldat, în imnul adorării –
De pe întreg pământ, Părinte,
Glorii, Soare al îndurării!

Lidia Cojocaru

Lăsând pe Rege să se nască

Lăsând pe Rege să se nască,
Și-n viața voastră, veți vedea
Cum bucurii o să-ncolțească,
Să-L înțelegeți veți putea.

Bătând la ușa încuiată
L-ați tot respins, L-ați tot respins
Dar a bătut încă odată
C-a Lui iubire nu s-a stins.

El va aduce tratamentul
Să vindece al vostru trai
Veți îndrăgi evenimentul
Și veți porni cu drag spre Rai.

În orice inimă deschisă
Se naște-al Lui ceresc program
A voastră soartă e decisă:
Moștenitori cu Avraam.

În ieslea inimii să fie
Căldura dragostei cerești
C-atunci trăiți în armonie
Cu legile duhovnicești.

El vă aduce siguranța
Că existența are-un rost
Va fi învinsă ignoranța
În El avea-veți adăpost.

Deschideți fără amânare
Lăsați- vă pătrunși de El
Lumina Lui dă-nseninare,
Creează dor pentru Betel.

Lăsând pe Rege să se nască
Și-n viața voastră veți vedea
Cum hotărâri o să-ncolțească
Pe El, oriunde, a-L urma.

Și-L veți urma spre veșnicie,
Chiar de veți trece prin cuptor
Veți fi-mbrăcați în vrednicie
Lângă al vostru Blând Păstor.

George Cornici

Ca toamna-i viaţa

Ca toamna-i viaţa, e frumoasă!
Ne fascinează chipul ei,
În strai de aur, graţioasă
Păşind cu fală pe alei.

Ca toamna-i viaţa, o şireată
Clipind din ochii verzi căprui,
E-acea gutuie aromată
Cu gust şi dulce şi-amărui.

Ca toamna-i viaţa, precupeaţa:
Ne dă din roade, dar ne fură
Al mierlei ‎tril, din flori dulceaţa,
Din frunze-şi ţese cuvertură…

Ca toamna-i viaţa, capricioasă,
‎Îţi râde-n soarele din zori,
Iar către seară e ţâfnoasă:
Ba-i frig, ba plouă, ba-s mulţi nori…

Ca toamna-i viaţa, călătoare,
Cutreieră poteci, alei
Cu semeţie şi grandoare,
Dar câte ploi în urma ei …!

Ca toamna-i viaţa, simfonie,
Culorile-i dau sens şi ton
Şi, dacă ele-s armonie,
Viaţa nu-i un trist peron.

Olivia Pocol 

Al cerului dulce miros

Cândva se va ști despre mine c-am fost trecător pe pământ
Și tot ce-am făcut rău sau bine, rămâne în urmă un cânt.
Cândva voi pleca-n veșnicie și tot ce-am făcut aici jos
Va fi doar un cânt de-armonie, sau un zgomot adânc, rușinos.

Cândva, peste timp când viața, va fi la sfârșit de hotar
Rămâne în urmă speranța sau gustul puternic, amar.
Și-atunci nimic, niciodată nu voi mai putea corecta
Căci tot ce-am făcut eu odată, în bine sau rău va schimba.

Apare un semn de-ntrebare, trăiesc eu sau nu în Hristos,
Sunt eu oare mâini și picioare și ochii acelui de jos?
Sunt gata de jertfa oricând, sunt gata să-mbrac eu orfanul,
Sau sunt eu legat de pământ și domn îmi este doar banul?

Un singur lucru-mi doresc și lupt pentru el orice-ar fi
Ca orice-ar veni, cât trăiesc, să fiu un exemplu-ntre vii.
Să las la al vieții apus, al cerului dulce miros,
Și-apoi să mă-ndrept spre Isus cântând plin de har, bucuros.

Așa să-mi ajute Hristosul, dorința să se-nfăptuiască
S-arăt prin trăire frumosul și dragostea-n suflet să-mi crească
Să stau în picioare când valul e gata să-mi rupă catargul,
Și-atunci când aproape e malul, ochii-mi să vadă stindardul.

 Nichifor Nicu

Inviorare

Focul iubirii aprinde macii în suflet
Și lacrimile-s roua dimineții senine.
Soarele vieții cu a fericirii zâmbet.
Înviorează sufletul pe unde divine.

Isus revarsă miresme de fericire
În inimă, cu slovele vii din Scriptură,
Și coarda inimii vibrează în nemurire.
Iar cântarea urcă pe-a cerului partitură.

Acum, inima devotată credincioșiei,
Picură in fiecare vers puterea iubirii.
Jarul credinței, scânteia armoniei,
Mă poartă pe unde vii ale nemuririi.

Dan Viorica