Leacul Sfânt

„Da, El te scapa de latul vânătorului” Psalmi 91/3

Zboară  turturele pe – a cerului câmpii,
Când răsare speranța dinspre veșnicii,
Își cântă turturica a ei poveste:
„-Doamne, Tu ești Pacea mea, a mea nădejde!

În lațul vânătorului când am căzut,
Sub frunza deznădejdii, mult timp am zăcut,
Dar o mână duioasă, ca cea de mamă,
M – a eliberat și m – a dus spre casă.

Avea privirea blândă, și zâmbet duios,
Mi – a spus că se numește Isus Cristos,
De atunci, zbor spre soare, în dimineață:
Slăvit să  fie Cel ce mi – a dat viață!

Într-o zi, a mea pereche zăcea pe jos,
Cu aripa  frântă, în praful păcătos,
L- am târât din greu spre Dealul Golgota,
Și am strigat tare”Isus nu mă uita!”

Picături de sânge din trupul lui Cristos,
Au vindecat aripa celui păcătos,
Îndură – te, Doamne, de a mea turturea,
Să poată să – ți cânte Ție Aleluia!

Să zburam spre  soare, și veșnice câmpii,
Să fim mândri de Tine, să ne numim fii,
Că ne – ai eliberat din lațul păcătos,
Sângele Tău ne face fii ai lui Cristos.”

Azi, două   turturele zboară  pe   câmpii,
În inimă au pace, flori din vesnicii,
Slavă  Ție, Doamne, zboară cel păcătos,
Leac Sfânt este Sângele lui Isus Cristos!

Arancutean Eliza 

Oriunde și în orice vreme

Oriunde și în orice vreme
Avem protecție de Sus
Nu sunt motive a ne teme
În complicatele probleme
Suntem cu Mirele Isus.

Ca pelerini spre sfânta Țară
Suntem de îngeri protejați
Căci ei mereu ne înconjoară
S-avem o viziune clară,
Să nu fim triști și-mpovorați.

Nu suntem singuri pe cărare
Prezența Cerului e-n noi
Primim tărie-n încercare
De este ger sau de-i dogoare
Sau când apar grele nevoi.

Oriunde și în orice clipă
Suntem spre Slavă îndrumați
Purtați pe-a crezului aripă
Divine gânduri se-nfiripă
Să nu fim dezorientați.

În orice stare și oriunde
Privim spre Țintă, spre Liman
Și bucuria ne pătrunde
Căci tihnă nu găsim niciunde
Numai în drum spre Canaan.

Zilnic se revarsă harul
Nicicând nu suntem orfani,
Nicicând nu e gol paharul
E-ndulcit în noi amarul
Nu ne temem de dușmani.

Pretutindeni ne-nsoțește
Duhul vieții ceas de ceas
Și răbdăm dumnezeiește
Când torentul ne izbește
Sau când e puțin în vas.

Oriunde și în orice vreme
Iubirea nu ne-a înșelat
În delicatele probleme
Nu sunt motive a ne teme
Căci EA din moarte ne-a salvat.

Darul sfânt nu-i raritate
Ci-i oriunde și oricând
Situații complicate
Vor primi ușurătate,
Vom merge spre Rai cântând.

George Cornici

Luptând cu lupii

Iar ai venit, preatulburată clipă
Acum, când tinerețea mi-a apus?
Ți-am poruncit să-mi pleci de pe aripă!
Numai blestem și fiere mi-ai adus…

Nu-mi bate-n gând! Nu te primesc în casă!
Mi-ai retezat nădejdea-n răsărit.
Când te credeam, când te vedeam frumoasă,
Mi-ai stins credința și m-ai părăsit…

Nici pene nu mai am să zbor departe
Să scap de tine ca de un arcaș.
Te voi urî adânc, până la moarte,
Secundă otrăvită de vrășmaș!

Iar ai venit cu lupii tăi sălbatici…
Dar azi îl iau ca scut pe Dumnezeu.
El m-a răscumpărat dintre ostatici
Și-a pus în mine inimă de leu…

Mănescu Mihaela

Încă puțin…

ReferințeEvrei 10:37 1 Timotei 6:12 Apocalipsa 2:7

Când simți că vine oboseala
Și vrea să-ți cânte „Noapte bună!”,
Adu-ți aminte că escala
Nu e la orice mică frână…

Încă puțin și vine clipa
De trebuie să schimbi viteza,
Să îți deschizi cu drag aripa
Ca să cuprinzi cu ea geneza…

O taină, două, trei sau nouă,
Un timp, un ceas, zeci de momente,
Stau pregătite câte două
Să trâmbițeze cele sfinte…

E Marea Sfântă Revenire
A Regelui Hristos, Mesia;
Se-aude slava din mărire,
Ospățul nunții: bucuria…

Iar tu, iar eu, iar noi sau voi toți…
Cădem acum la „Noapte bună!”
Înfrânți, mințiți și batjocoriți
Sau ne luptăm pentru cunună?

Încă puțin și e finala
Pentru trofeul „Pomul Vieții”
Unde doar locu-ntâi ia fala,
Iar toți ceilalți scrâșnesc cu dinții…

Puțin de-aici, puțin de-acolo,
Puțin de ieri, de azi, de mâine…
Răsplata veșnică-i dincolo,
Și totuși, cât mai lupți, creștine?

Horja Robert 

Promisiuni

Sunt obosită, Doamne!
Încerc să mă ridic… dar înțeleg,
Că o aripă mi-e frântă…
Săgeata limbii, a reuşit să mă atingă,
În al meu zbor! …
Ridic ochii spre cer şi mă gândesc,
Că acolo este locul meu! …
Pe cand stau şi mă zbat,
Căzută între stânci şi urmărită,
De vânător! …

Va trebui să lupt, să zbor din nou,
Dar singură, eu nu voi reuşi! …
Doamne, ajută-mă! … leagă-mi Tu rana,
Căci doar așa, voi birui! …
Deodata, îmi amintesc o încurajare,
Spunea Pavel…
Când sunt slab, atunci sunt tare! … (2 Cor. 12:10)
Ştiu ce o să fac! …
Mă voi agăța din răsputeri,
De promisiunile Tale! …
De Cuvântul Tău…
ADEVĂRUL, care nu are schimbare! … (Iac. 1:17)

Tu mucul ce încă mai pâlpâie,
Nu-l stingi… ci îl aprinzi mai tare! (Is. 42:3)
Cel împovărat,
La Tine găseşte UŞURARE! (Mat. 11:28)
Spui să aruncăm asupra Ta,
Îngrijorarea…
Apoi, ca răspuns,
Tu ne dai PACEA! … (Filipeni. 4:6,7)
Cel bolnav, la Tine găseşte,
VINDECAREA! (Mat. 4:23,24)
Pentru cel însetat şi flămând,
Tu Însuți,
Eşti APA şi PÂINEA! (Ioan 4:10; 6:48)
CETATE DE SCĂPARE…
Eşti pentru cel urmărit,
De-a vinovăției teroare! … (Num. 35:25)
MÂNGÂIERE şi ÎNCURAJARE,
Celor singuri pe lume! … (Psalm 27:10)
Văduvei şi orfanului,
AJUTOR si ÎNSOȚIRE! … (Psalm 68:5)
Tu eşti cu cel căzut între tâlhari,
Îi pui ulei pe rană…
Plăteşti… pentru-a lui ÎNGRIJIRE! ( Luca 10:34,35)

Înviorat de-a Lui promisiuni,
Mi-am ridicat privirea-n sus! …
Un cer senin, albastru, stralucea…
Şi dintre norii albi, o voce m-a străpuns:

Nu este groapă adâncă-n Univers,
În care mâna Mea să nu te-ajungă! …
Eu te ridic din orice stare,
Şi-ți pun picioarele pe STÂNCĂ! … (Psalm 40:2)

De-acolo, doar un salt am mai făcut,
Şi am simțit cum razele de soare,
Mă încălzeau! …
Eram din nou,
Cu ceru-n părtăşie! …
Şi cu LUMINA,
Cea din veşnicie! …

Mihaela Tureatca 

Iubire

Iubire,
Tu ești pentru mine
Primul cuvânt înțeles.
Căci în țara durerii,
Cu migală obrajii de lacrimi
Mi-ai șters.

Iubire,
Pe meleagul acesta,
Unde eram neînsemnat, străin,
Ai certat zarea;
Dându-mi sub aripa Ta
Un cer senin.

Iubire,
Mi-a rămas gândul meu
Tot la dragostea Ta.
Și număr zile veștejite
Cu-același sacru dor,
De-a Te vedea.

Iubire,
Pe malul visului de ieri,
Aștept arca lui Noe salvatoare.
Aș vrea să fiu un porumbel,
S-aduc o ramură; însă de-această dată
Din pomul vieții Tale.

Iubire,
Din toate zilele vieții
Aș dori să mai trăiesc doar una:
Aceea când găsindu-mă plângând,
Tu Te-ai plecat cu drag,
Mi-ai șters lacrima.

Iubire,
Nu va putea de-acum să-mi despartă
Nimeni viața de dragostea Ta.
Și prins de făgăduința
Că vei veni curând:
Cu drag voi aștepta.

Iacob Coman 

Lăudați pe Domnul !

Tot ce are suflare să laude pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul!
Psalmul 150/6

Ninge cu  pace, e o noapte adâncă,
Izvorul rece a amuțit în stâncă,
Doarme cocorul alb, obosit de mult zbor,
Flori se scutură de pe aripa de nor.

Doarme și omul, obosit și somnoros,
A uitat de miezul nopții și de Cristos,
Dar cerul nu doarme, nici nu dormitează,
În miez de noapte strigă  tare”Veghează!”

Un vârtej de lumină, al Nordului vânt,
Împrăștie, în noapte, al Cerului cânt;
-Trezește-te harfă, și tu, izvor duios!
Bucură-te, omule, s-a născut Cristos!

Cedrilor făloși, să vă legănați în vânt!
Strigă, în noapte, cu putere Duhul Sfânt,
Cascadelor, să cântați  din harfă duios!
Bucură-te, suflet, te iubește Cristos!

Valuri mărețe de pe oceanul  mănos,
Peşti ai mării, să Îl lăudați pe Cristos!
Tot ce are  suflare să cânte duios;
Bucură-te, suflet, te iubește Cristos!

Copii din Vale, alergați după Cuvânt!
Se scutură florile albe de Duh Sfânt,
Înălțați o cântare Pruncului  duios;
Bucură-te, suflet, te iubește Cristos!

Bucură-te, suflet cu haina pătată,
Cu apa vieții, ea  va fi spălată,
Înalță o cântare Pruncului duios,
Haină albă primești în dar de la Cristos!

Ninge cu pace peste Valea  adâncă,
Turmă a lui Cristos, urcă-te pe Stâncă!
Să ieșiți în noapte, sărutați -vă duios!
Bucură-te, turmă, te iubește Cristos!”

Arancutean Eliza 

Ploaia cerească

Pe aripa unui gând, zbor eu în pustiu,
Firul de nisip dansează cu vânt viu,
Dinspre Nord, un Stâlp de fum și Îndurare;
„-Să ne rugăm pentru Ploaie și Iertare!”

Pe aripi de rugă, zbor și eu spre Sinai,
După Mană cerească și sunet de rai,
Cort de Întâlnire, Chivot de legământ,
Să ne conducă și azi Duhul cel Sfânt!

O viță e sădită, prinde rădăcini,
Prin mare Îndurare și Cuvânt divin,
E nevoie de apă și ploaie mereu;
-Veniți să ne rugăm și azi lui Dumnezeu!

O viță de vie așteaptă în pustiu,
Un strop de ploaie să facă un rod mai viu,
O coroană aspră de spini strigă duios;
„-Ploaie timpurie va trimite Cristos!”

Macul cel roșu a crescut pe câmpie,
A înflorit deșertul, e o grădină vie,
Boboci de anemone răsar cu dor;
Le strigă pe nume un sfânt Mângâietor!

Spicele aurii dansează pe câmpie,
Se unduiesc în vânt, după melodie,
Inima înțelege un singur Cuvânt;
Că Iubirea este roada Duhului Sfânt!

În zare, Porumbelul cel Alb și divin,
Pace și Iubire aduce din plin,
Mă atinge și scrie ” Pace!”pe frunte,
Spre Țărmul Iubirii deschide o Punte!

În inima mea, e o roză și un crin,
Un strop de iubire și un Cuvânt divin,
Dinspre Nord, un nor Alb de Îndurare;
-Să mulțumim pentru Ploaie și Iertare!

Arancutean Eliza 

Găsim adăpost la umbra aripilor Tale

Găsim adăpost la umbra aripilor Tale
De parcă ne-am afla în așternutul moale
Niciunde nu simțim așa securitate
Știm că ne-ocrotește divina Trinitate.

În cursele lor, viclenii, au vrut să ne-atragă
Să nu mai slujim așa cum Cerul ne-a spus
Dar ființele noastre, neîncetat, se roagă
S-ajungă-n acel Adăpost ce-i fără apus.

De-atâtea ori furia lor se declanșează
Demoni prin aproprierea noastră se-așează
Dar refugiul e-al nostru în fiecare clipă
Suntem în siguranță sub protectoarea-Ți aripă.

Găsim adăpost când valu-și arată furia
Și credem atunci că vom fi luați în neant
Dar ce să vezi? Se-arată, din nou, bucuria
Cu zâmbetu-i larg și farmecul ei captivant.

Sublima-Ți veghere peste tot ne-nsoțește
De-aceea încrederea-n Tine necurmat crește
Nu ne desprindem din dulcea-Ți îmbrățișare
Numai cu Tine învingem o grea încercare.

La umbra aripilor Tale găsim adăpost
Cum de-a lungul anilor au găsit milioane
Tot ce acolo ne spui învățăm pe de rost
S-avem merinde când veni-vor prigoane.

George Cornici

M-ai învățat sa zbor

Cum vulturul si-n tinde ,
Aripa ocrotitoare ,
Sa prinda-n zborul sau
Pe puii cei căzuți ,
Asa Te rog ,ISUSE
Ma prinde si pe mine ,
In brațul Tau , puternic
Caci doar Tu m-ai iubit .

Caci doar, in brațul Tau
Gasit-am siguranta ,
Gasit-am mîngîiere ,
Si pace si alin .
As vrea sa zbor cu Tine ,
Mai sus , mai sus de stele ,
Prin spatiu planetar ,
Sa zbor spre vesnicii.

Caci Tu-ai promis o țară ,
O tara minunata ,
Cu ziduri de iaspis ,
Porți de mărgăritar ,
Si străzile cetății
Sunt de aur curat ,
Ca sticla străvezie ,
Tu le-ai asemanat .

De soare , luna , stele ,
Nici nu e nevoie .
Caci gloria Ta , DOAMNE
Luminează tot .
Portile cetății
Vor fi mereu deschise ,
Caci acolo noapte
Nu va mai exista .

M-ai invatat sa zbor ,
Sa zbor spre cea cetate .
Sa beau din apa vie ,
Ce curge ne-ncetat .
Mi-ai dat un nume ,DOAMNE
Un nume minunat ,
Ce-l voi purta pe frunte ,
Cînd Tu vei fi ÎMPĂRAT .
de MARICICA FURNICA