Încă

Încă –
Nu e timpul terminat
De arat, de semănat;
Vorbă bună dac-ai dat,
Corbii n-o mănâncă.
Roagă-te la Dumnezeu
Să te-ajute, că e greu
Și ești carne încă.

Poate nu cunoști pământul
De-i hățiș, nisip sau stâncă,
Poate buruieni sau vântul
Vor veni să ia Cuvântul;
Tu să sameni încă.
Domnul face partea Sa,
Omul tot ce va putea.

Nu se poate ști de-i bine
Între-un spin și-un mărăcine.
Cât se spune „azi”, nu „mâine”,
Stai în vale-adâncă;
Dacă dintr-un bob rezultă
Rod puțin sau roadă multă,
Nu se știe încă.

Lasă
Și pământ, și bani, și casă;
Du-te
Unde-s lupi și oi pierdute –
Dumnezeu o să te-ajute.

În curând soarele-apune
Spune!
Și-ntre-o faptă și-o minune
Lasă loc de rugăciune
Și din dragoste adâncă
Să faci arme, să faci flamuri,
Fă-te car și fă-te hamuri,
Să-i îndemni pe toți pe stâncă,
Cât mai este har la neamuri
Încă.

Viorica Mariniuc 

Drumeț pribeag

Drumeț pribeag în astă lume,
Tot te grăbești pe drumul tău,
Nu vezi cum soarele apune
Și nu vei fi cu Dumnezeu.

Nu vezi cum toate-s trecătoare
Și viața trece ca un vis,
Ce-a fost mai ieri frumos sub soare,
Azi nu mai e, s-a dus, s-a stins.

O omule, de-ai crede-odată,
Că vine ziua veșniciei
Și-n Cer te așteaptă ai tau Tată,
Să-ți dea a Sa Împărăție.

O suflete grăbit, oprește,
Din fuga către acel loc,
Unde iubirea nu trăiește,
Speranța, pacea nu au loc.

Unde se strigă doar un vai,
Ce crește în intensitate,
Cu gândul rupt, ce duce-n Rai,
Omul pierdut, mereu se zbate.

O suflete, o clipă așteaptă,
Ascultă glasul Lui Cristos,
Nu asculta vicleana șoaptă,
Ce te coboară tot mai jos.

Isus te cheamă chiar acum,
Astăzi e Ziua Mântuirii!
Întoarce-te din al tău drum,
Treci pe tărâmul nemuririi!

Vino la El, la Tatăl tău,
El mâinile-a întins spre tine
Pe Fiul și pe Duhul Său. .
El te-a iubit cum nimeni,

Cum nimeni nu te-a mai iubit,
În astă lume falsă,
Cum nimeni nu a mai jertfit,
Domnu-ți mai dă o șansă.

E înc-o șansă pentru tine,
Doar pentru tine suflet drag,
Întoarce-te si nu rămîne,
Pe al tău drum, drumeț pribeag.

E poate ultima chemare
În acest loc, în astă zi,
Deschide inima, mai tare
Și Isus te va mântui.

Nu e mai mare bucurie
Și veste mai frumoasă,
Decăt să fii o veșnicie,
În Cerul Sfânt! Acasă!
Amin.

Alexandru Raneta 

Dincolo de apus

Când soarele apune peste întins de mare
Iar marea se-nroşeşte sub mângîieri de soare,
A mai trecut o zi a timpului bătrân,
Din el tot mai puţine să vină mai rămân.

Când zorii se ivesc peste piscuri de munţi
Iar tu privind cu frică aştepţi să le înfrunţi,
A mai trecut o noapte a timpului bătrân
Din el tot mai puţine odihna lor ţi-o spun.

Când verile-s puţine să te-ncălzeşti în ele
Iar iernile sunt dese, din ce în ce mai grele,
Sunt mai puţine clipe ce vin să te mângîie
Rămânând însă multe cu trista lor solie.

Când mâna tremurândă se ţine de un fir
Şi de pe el o smulge şi-o pală de zefir,
Simţirile de viaţă sunt doar o amintire
Şi-aceea rătăcită în scurta ei ivire.

Când verdele e mut,pierdut într-un pustiu
Iar ochiul nu îl vede decât în cenuşiu,
Privirea în oglindă se-ntreabă cine eşti,
De cel pe care-l vezi nu îţi mai aminteşti.

Când gândul care-i singur şi-şi caută alin
Are în el speranţa eternului divin,
Apare-n el un licăr trezindu-ţi amintiri
Ce îţi aprinde iarăşi lumina din priviri.

Atunci mâna îţi prinde un fir ce-i nevăzut
Ce peste nopţi şi zile cândva tu l-ai ţesut,
Şi dac-ai pus în el şuviţe de iubire
Va fi prins cu putere de mîinile divine.

Ele-ţi vor fi alin peste apus de soare
Ca gândul obosit nimic să nu-l doboare,
Vei aştepta ca zorii iviţi pe veşnici munţi
Cu-a ta privire vie iubindu-i să-i săruţi.

Mâna ta tremurândă nicicând nu va mai fi,
Nici verdele pierdut în locuri cenuşii,
Timpul n-o să mai treacă în triste nopţi şi zile
Ci doar într-o lumină din mîinile divine.

Iar verile puţine şi iernile tot grele
Vor dispărea odată cu lacrimi de durere,
Căci peste trupul nou şi gândul bucuriei
Va veni primăvara eternă a veşniciei.

Stănulescu M.

Apune soarele departe-n zare

Apune soarele departe-n zare
Si lumea se indreapta spre apus
Mai e puțin..,sunt gata de plecare
Spre Țara Soarelui fără apus!

Coboara-n zare umbrele-nserarii
Mai mult si tot mai mult peste pamant
Gandindu-ma la cer ma prind fiorii
Stiind c-aproape,atat de-aproape sunt..

Mi-e asa de dor sa vina clipa sfanta
Ce-atat de mult,cu drag am asteptat
In urma va ramane noapte-adanca
Si tot ce jos in lume-am indurat.

Astept sa vad cum se desface zarea
Cum umbrele se vor preface-n zori
Si trambita pe nori sunând plecarea
Miresei preaiubite spre alte zari.

Din zarea frumusetilor eterne
Eu stiu ca Domnul meu va reveni
Cand noaptea pe pamant se va asterne
In ceruri zorii mei se vor ivi!

Emanuel Hasan

Trăiesc… Ce mare har!

Privesc cu încântare
Cum soarele apune,
Iar gândul meu se duce
În alt hotar de lume.

Atunci, Îți mulțumesc
Că m-ai ferit de rele
Simțind, cum brațul Tău
M-acoperă cu stele.

În contemplarea lor
Un vis mi-se înfiripă,
Te simt că mă veghezi
Și noaptea se ridică.

Cocoșii, încep să cânte
Iar stelele dispar,
Începe o nouă zi;
Trăiesc… Ce mare har!

Un răsărit de soare
Și-un orizont albastru
Se văd peste căpița
Făcută din fân proaspăt.

Atunci, mă rog la Tine
Dorind să fii din nou…
Alăturea de mine,
Să mă ferești de rău.

Tu, îmi răspunzi îndată
Punând pe fața mea
O rază de lumină
Și-atunci, Te pot vedea.

Te văd în râul care curge
Și-n vântul ce adie,
În bobocel de floare
Ce soarele-l mângâie.

În pui de păsărele
Ce vor cu disperare
O gâză sau un vierme,
Căci altfel, mor de foame.

În zâmbet de copii
Ce merg voioși spre școală,
Părinți ce îi petrec
Se rog’ la Tine, iară.

În turma ce-o conduc
La iarba cea mai grasă,
Mă văd și eu la fel,
În turma cea aleasă.

În ruga ce o spunem
Când stăm cu toți la masă,
Tu ești prezent cu noi
În fiecare casă.

Îmi dai putere-n brațe,
În gând, înțelepciune,
Un suflet mai curat,
Pe buze vorbe bune.

Te caut să-Ţi mulțumesc
Și merg în adunare,
Aici mă încarc cu har
Și binecuvântare.

Te rog frumos, să mă veghezi
Când soarele apune,
Căci vreau s-adorm pe brațul Tău,
Iar Tu, să-mi spui pe nume.

Gigi Stanciu

Apune soarele departe-n zare

Apune soarele departe-n zare
Si lumea se indreapta spre apus
Mai e puțin..,sunt gata de plecare
Spre Țara Soarelui fără apus!

Coboara-n zare umbrele-nserarii
Mai mult si tot mai mult peste pamant
Gandindu-ma la cer ma prind fiorii
Stiind c-aproape,atat de-aproape sunt..

Mi-e asa de dor sa vina clipa sfanta
Ce-atat de mult,cu drag am asteptat
In urma va ramane noapte-adanca
Si tot ce jos in lume-am indurat.

Astept sa vad cum se desface zarea
Cum umbrele se vor preface-n zori
Si trambita pe nori sunând plecarea
Miresei preaiubite spre alte zari.

Din zarea frumusetilor eterne
Eu stiu ca Domnul meu va reveni
Cand noaptea pe pamant se va asterne
In ceruri zorii mei se vor ivi!

Emanuel Hasan

Apune soarele departe-n zare

Apune soarele departe-n zare
Si lumea se indreapta spre apus
Mai e puțin..,sunt gata de plecare
Spre Țara Soarelui fără apus!

Coboara-n zare umbrele-nserarii
Mai mult si tot mai mult peste pamant
Gandindu-ma la cer ma prind fiorii
Stiind c-aproape,atat de-aproape sunt..

Mi-e asa de dor sa vina clipa sfanta
Ce-atat de mult,cu drag am asteptat
In urma va ramane noapte-adanca
Si tot ce jos in lume-am indurat.

Astept sa vad cum se desface zarea
Cum umbrele se vor preface-n zori
Si trambita pe nori sunând plecarea
Miresei preaiubite spre alte zari.

Din zarea frumusetilor eterne
Eu stiu ca Domnul meu va reveni
Cand noaptea pe pamant se va asterne
In ceruri zorii mei se vor ivi!

Emanuel Hasan