Unde-i credința ta?

Când sabia lovește și ustură adânc,
Când moartea poposește în jur, amenințând,
Când totul e-ntuneric, când totul e prea grav,
Doar cu Isus alături poți să rămâi om brav.

Când valuri te-mpresoară și nu mai dai de mal,
Când tot ce vezi în față e moartea pe un val,
Ridică-ți iar privirea și gândul tău șoptit
Spre Cel ce-a mers pe ape și vântu-a potolit.

Isus îți poruncește pe ape să pășești,
Doar crede; niciodată să nu te îndoiești,
Privirea, ca și Petru, să nu arunci spre val,
Dar să o ai țintită spre Domnul și spre mal.

Iar dacă ai căzut și simți că te scufunzi,
Crezi că-i atât de simplu… să mori! ? Lângă Isus! ! ?
Oare permite Domnul Petru să se afunde,
Când El e la un metru… și vede, și aude?

Să nu te-ntrebe Domnul: ” Unde-i credința ta?
Nu Eu ți-am poruncit să umbli-n Fața Mea
Și să pășești pe ape, fără să te-ndoiești?
Căci Eu sunt Domn și mării, și astrelor cerești!”

Nu vei avea vreo scuză și nici vreun argument,
Deci crede și te roagă, pășește insistent,
Cu ochii către țintă, cu gândul la Isus –
Cel ce-a murit pe cruce – tot El te duce sus!

Adelina Malancea

Un susur bland…

Te caut inca, Doamne, desi imi esti aproape
Ca tarmurile marii de-adancile ei ape;
Te-astept sa vii la mine, caci slava Ta o caut,
Un susur bland, subtire, ca sunetul de flaut…

Si nu ma-ntorc din cale, ca orbul intre orbi,
Chiar de nu-mi vei trimite sa ma hraneasca, corbi…
Nu poti sa-mi iei durerea, dar poti sa mi-o alini;
Te vreau cu tot cu cruce, Te vreau cu tot cu spini!

Si daca totusi moartea nu poate sa ma ierte,
Mai bine pentru Tine sa fiu ucis cu pietre…
Si-atunci cand de prigoana Tu nu ma vei salva,
Vreau sa Te vad Isuse, arata-mi slava Ta!

Tu stii ce e mai bine, Tu dai si tot Tu iei,
Tu, Cel ce-nchide gura la oameni si la lei…
Cand unora in flacari nici haina nu s-a ars,
Fii Doamne si cu mine, chiar de-as fugi la Tars!

La capat de milenii vom intelege, poate,
Iubirea din durere si lacrimile toate,
Te vom pricepe, Doamne, cand Iti vei spune dorul,
Si-Ti va canta in slava Ioan Botezatorul!

Nu, nu-i mai dulce chinul placerilor lumesti,
Mai dulce-i suferinta atuncea cand iubesti;
Un susur bland, subtire, ca sunetul de flaut
E slava Ta, pe care cu-atata dor o caut!

Benoni Catană  

6 Noiembrie

„Voi turna ape peste pământul însetat.” Isaia 44:3

Atunci când cade într-o stare de tristeţe şi disperare, credinciosul încearcă să se ridice pedepsindu-se cu temeri întunecate şi înspăimântătoare. Aceasta nu este calea de a te ridica din praf, ci de a rămânea în el. Poţi să legi aripile vulturului ca să-1 faci să urce, sau poţi să te îndoieşti ca să creşti în har, şi vei obţine acelaşi rezultat. Nu legea, ci Evanghelia Salvează sufletul pierdut la început; şi nu jugul legii, ci libertatea Evangheliei pot să-1 întărească pe credincios după ce a căzut.

Temerile nu-1 aduc pe cel căzut înapoi la Dumnezeu; vocea iubirii este cea care îl conduce la pieptul lui Isus. Eşti însetat după Dumnezeul cel viu în dimineaţa aceasta, şi nefericit fiindcă nu poţi face din El desfătarea inimii tale? Ai pierdut bucuria religiei, şi rugăciunea ta este „dă-mi iarăşi bucuria mântuirii Tale” (Psalmi 51:12)? Eşti conştient că te târăşti pe jos şi nu aduci „roadă pentru Dumnezeu” (Romani 7:4), pe care El are dreptul s-o aştepte de la tine? Iţi dai seama că nu eşti folositor bisericii şi lumii, aşa cum ar vrea inima ta? Atunci aceasta este făgăduinţa de care ai nevoie. „ Voi turna ape peste pământul însetat”. Vei primi harul pe care l-ai cerut atât, şi îţi vei putea împlini nevoile.

Apa îl răcoreşte pe cel însetat; te vei răcori şi tu, şi dorinţele tale vor deveni realitate. Apa grăbeşte viaţa vegetală adormită; şi viaţa ta va fi grăbită prin har proaspăt. Apa udă mugurii şi coace fructele; vei avea har care să te facă să rodeşti pentru Dumnezeu. Te vei bucura din plin de toate calităţile bune ale harului divin. Vei primi din belşug toată bogăţia harului divin. Vei fi săturat de apă. Vei fi ca o pajişte peste care s-au revărsat apele; pământul însetat va fi transformat într-un izvor de apă.

Meditaţii C. H. Spurgeon

Psalm 23

Domnul este Pastorul meu
Cand mi-e usor, si cand mi-e greu;
El ma-ntareste-n slabiciuni,
Ma paste doar in verzi pasuni,
Si-n ape limpezi de izvor
Mi-adapa sufletu-arzator.

Prin valea mortii de-as umbla,
Eu nu ma tem, caci mana Sa
Ma ocroteste, si nicicand
Nu ma voi poticni umbland.
Fericirea ma va-nsoti,
Si-n veci cu El voi locui.

Anca Winter 

Vâslind în ape tulburi

Vâslim în ape tulburi, zbuciumate,
S-a-ntunecat, e-nfuriată marea,
În hăuri fierb talazuri înspumate,
Iar noi scrutăm cu-nfricoșare zarea.

Dezlănțuite, uriașe valuri
Amenință cu-al lor sinistru muget,
Înşală umbre, iluzorii maluri,
În noi adorm mustrările de cuget …

Prind viață profețiile Scripturii,
Apocalipsa ia contur din file,
Îndoliate de războiul urii
Vin tot mai grele și mai rele zile.

Stihiile au înnegrit văzduhul,
Se războiesc cu orice biată rază,
Secătuit, prea moleșit ni-e duhul,
În lupta bună cine mai cutează?

Micuța barcă tot mai greu răzbate,
E-o rană-n toți, e-o lipsă, ceva doare,
Iar dacă zilele n-ar fi scurtate,
Niciunul n-ar rămâne în picioare!

Deşi e tot mai mare-mpotrivirea,
Să nu uităm că Domnul e cu noi!
E timpul să ne ridicăm privirea
Și, orice-ar fi, să nu dăm înapoi!

Dar până-ncep iar zorii să răsară,
Sus la Calvar un Far îşi dă lumina:
Tu ești salvat sau vei rămâne-afară?
L-ai întâlnit pe El? Ți-e ștearsă vina?

Olivia Pocol  

Legendarele ape

Am lăsat fantezia în voie să zboare,
Pe cărări de nimeni știute,
Pe drumuri de om nestrăbătute,
Urcând, tot urcând, sus pe munte.

Căutând după limpezi izvoare,
M-am pierdut într-o lume virgină,
Și-am găsit apa cea cristalină,
Unde vulturii vin să se-adape,
Sorbind cu nesaț legendarele ape.

Căutând, căutând și mereu tot visând,
Am pierdut drumul spre înapoi,
Înspre lumea cea de noroi,
Din care plecasem spre-a nu mai veni,
Căci doream să găsesc fericirea-ntr-o zi.

Dar nu regretam că pierdusem cărarea,
Căci scump mi-era visul și țara mi-e zarea,
Iar luna făclie în noaptea târzie,
Și dorul ardea printre stele să fie.

Urcând, tot mai sus, tot mai aproape de stele,
Uneori mi se părea că sunt tot mai departe de ele,
Dar, Cineva îmi spunea, să nu mă las înfrânt niciodată,
Căci drumul e lung și ‘n-ajung îndată,
Și-ntr-o zi, tot urcând, voi ajunge pe creste,
Ca-ntr-o minunată și dulce poveste…

… Voi primi, într-o zi, aripile mele furate,
De luceferii negri, urzitori de păcate,
Și-ntr-o zi voi zbura, tot mai sus și mai sus,
Spre cetatea divină, cu temelii de lumină,
Unde Domn peste toate e Împăratul Isus!

 Cornel Jigau 

Muzica atunci cand bate vantul

10 decembrie

Text: Psalmul 66:1-12

„Am trecut prin foc si prin ape : dar Tu ne-ai scos si ne-ai dat belsug .” (Psalmul 66:12)
Am citit despre un baron german care a intins paralel mai multe fire de sarma intre cele doua turnuri ale castelului . Facand lucru acesta , El a sperat sa poata construi o uriasa harpa eoliana, un instrument muzical care scoate un sunet minunat atunci cand aerul intretaie corzile ei .

La inceput nu a auzit nimic , fiindca nu batea vantul . Curand insa a inceput sa bata o briza usoara , si el a inceput sa auda muzica stinsa a harfei. Dar sunetele cele mai armonioase nu s-au auzit pana cand puternicile si vijelioase vanturi de iarna nu au izbit in fire .
Atunci o muzica glorioasa umplea spatiul dintre cele doua turnuri si valea de dedesubt. Cele mai frumoase sunete se nasteau pe timp de furtuna .

Ceva similar se poate intmpla si in viata noastra . Deseori gasim ca atunci cand furtunile necazului si ale impotriviri bat cel mai tare, benificiem cel mai mult de harul si de indurarea lui Dumnezeu . Daca aceste dificultati n-ar „lovi deloc in corzile” vietii noastre , Dumnezeu nu ar avea prilejul sa ne arate victoria pe care numai El ne-o da.

Te-ai zbatut vreodata sa intelegi de ce ti se intampla lucruri rele ? Te-ai saturat de furtunile vietii? Nu te mai zbate , ci lasa-l pe Dumnezeu Tatal nostru din ceruri , sa produca in viata ta calitati asemanatoare cu cele pe care le-a avut Domnul Isus Hristos .

Incercarile si dificultatile te pot aduce la o stare de maturitate , iar vanturile de impotrivire creeaza muzica in viata ta prin care sa-L glorifici pe Dumnezeu si care sa fie o binecuvantare pentru altii.-P.R.V.

„De n-am fi cunoscut furtuna,

N-am fi stiut nici pacea niciodata

Ce ne-o da Isus intotdeauna

Si linistea pe marea zbuciumata.” – Roberts

„Cei care-L binecuvanteaza pe Dumnezeu

in incercarile lor vor fi binecuvantati

de Dumnezeu prin ele.„

Painea zilnica

Viata de frunza

Am și uitat, deși nu-i mult

De când pe ramura bătrână

Ce mă ținea cu a ei mână

Priveam de sus înspre țărână

Iubeam ca vântul să-l ascult.

Sub adierea lui creșteam

Și-a lui suflare îmi da viață

Mă întorcea pe dos, pe față

Suflarea-i părea că mă-nhață

De ramură eu mă țineam…

Am început să obosesc

De-atâta vânt și-a lui suflare

Că uneori suflă prea tare

Abia mai stau pe creanga mare

Și parcă-ncep să-ngălbenesc.

Mă simt slăbită de puteri

Și seva mea dusă e toată

Îmi pare că sunt chiar uscată…

De vânt deodată sunt suflată

Și cad, lipsită de-orice vreri.

Țărâna, ce-am privit de sus

Îmi e acum atât de-aproape

Și peste mini se-adună ape

Ca în țărână să mă-ngroape…

Țărâna e al meu apus.

Nelu Filip

Aș zbura

Aș zbura peste mări, țări și ape,
Aș zbura de-aici undeva departe,
Unde e armonie deplină,
Acolo sufletul să-mi rămână!
Să uit de pământeasca durere,
De boli, ciume și-atâtea rele,
De păcatul omului la apogeu,
Fără Cuvânt și frică de Dumnezeu!
Aș zbura-n Țara demult promisă,
Unde-i Mirele cu masa-ntinsă,
Și-așteaptă cu brațele deschise,
Suflete ce-au biruit, sfinte!
Pune-ți zborul pe verticală, Sus,
Oricât de puternic vei fi cernut,
Vei fi curățat ca auru-n foc,
Dar vei trăi o Viață cu Cristos!

Maria Șopț  

Când suntem bătuți de valuri

Când suntem bătuți de valuri
Și suntem loviți de stânci,
Când furtuna grea ne poartă,
Înspre apele adânci,
Când cel rău cu înverșunare,
Vrea viața să ne frângă,
Domnul zice un cuvânt
Și tot răul îl alungă.
El mai vine blând pe valuri,
Când ne tremură ființa,
Poruncește iar furtunii
Și ne-aduce biruința.
Doamne ești Stăpânul lumii,
Noi, doar praful și țărâna,
Gata să ne scufundăm,
Dacă nu-ți întinzi Tu mâna.
Mai întindeți mila Doamne,
Peste cei ce-n boli suspină,
Poruncește vindecarea,
Pentru slava Ta divină!
Lasă-n inimile noastre,
Pacea-Ți sfântă și căința,
Și în mersul către mal,
Întărește-ne credința!

Ooo prea bunule Părinte,
Zilele sunt tot mai grele,
Fii al nostru scut în lupte,
Har, lumină, mângâiere,
Pune-n inimile noastre,
O iubire mai fierbinte,
Ca prin orice încercare,
Noi să mergem înainte.
Vremurile de necaz,
Lacrimile din pustie,
Să aprindă-n noi mai mult,
Dorul după veșnicie.
Orice gând să fie rob,
Ascultării de Hristos,
Toată închinarea noastră,
Jertfă de un bun miros.
Ca nimic să nu ne-abată,
Din a Ta cărare dreaptă,
Conștienți că sus în ceruri,
O răsplată ne așteaptă!

de Teodor Groza