N-aduce anul …

În așteptarea zilelor mai bune,
Când cumpănești ponoasele, pripasul…
Și-ți pare că-i de netrecut impasul,
Să nu uiți vorba din bătrâni ce spune:
„N-aduce anul ce aduce ceasul!”

Orice sminteală poate fi-ndreptată,
Arareori nu-i păgubos taifasul…
Iar dacă, uneori, mai pierzi compasul,
Să nu refuzi a doua șansă dată:
„N-aduce anul ce aduce ceasul!”

Cât timp trăiești fă bine cât cuprinde!
Nu știi dacă ți-e lung ori scurt răspasul,
Curat și-n cinste îți păstrează „vasul”,
Doar cu-o scânteie focul se aprinde!
„N-aduce anul ce aduce ceasul!”

Nu te-amăgească-a nostalgiei strună,
Chiar dacă ți-e mai șovăielnic pasul,
Mai greu urcușul, mai dorit popasul…
Fărâmele voinței le adună:
„N-aduce anul ce aduce ceasul!”


„Așteptarea celor neprihăniţi nu va fi decât bucurie!”(Proverbele lui Solomon 10:28a)

Olivia Pocol

Călăuzirea din anul încheiat

Călăuzirea Ta din anu-ncheiat
Aduce-n noi nespusă bucurie
Din nou, Părinte, ne-ai binecuvântat
Să adunăm comori în visterie.

Privind în urmă la tot ce s-a-ntâmplat
În lumea cu primejdii și ispite
Vedem cum haru-Ți ne-a îmbrățișat
Să depășim și stările cumplite.

Valul încercării s-a abătut frecvent
Și uneori credeam că nu-i scăpare
Dar n-ai lipsit ci-oricând ai fost prezent
Să ne păzești, să dai eliberare.

Nicicând nu am simțit singurătate
Căci zilnic Lumina Ta ne-a îndrumat
Ne-ai ridicat din starea de dificultate
Și multe împliniri pe drum ne-ai dat.

Zilele-au zburat și a zburat și anul
Dar n-a fost secundă să nu fim păziți
De-atâtea ori ne-ai înviat elanul
Să propășim constant și fericiți.

Eben-Ezer rostim cu-ncredințare
Căci pân-aici prin câte am trecut
Ne-ai ocrotit cu brațul Tău cel tare
Dând leacul potrivit atunci când ne-a durut.

Ai înverzit în noi stările uscate
Și untdelemnu-n vas nicicând n-a lipsit,
Bolile ivite au fost vindecate
Și anul încheiat n-a fost irosit.

În anu-n care-a bântuit epidemia
Purtarea Ta de grijă, pe cale, ne-a-nsoțit
Și iată că e plină visteria
Promisiunea Ta, total, s-a împlinit.

Vei fi cu noi și-n anii ce urmează
Spre culmi de împliniri ne vei călăuzi
Cu noi va fi, mereu, cereasca-Ți pază,
Cu-același atașament Te vom sluji.

George Cornici

Orice ne-ar aduce anul

Orice ne-ar aduce anul
De har nu ne despărțim
Chiar de-am traversa oceanul
Nu vom renunța la planul
Care din Scripturi îl știm.

Vor veni evenimente
Care, poate, n-au mai fost
(Unele-or fi violente)
Altele vor fi decente
Orice-ar fi avem un rost.

Altă ciumă de se-abate
De la crez nu deviem
Înălța-vom mâini curate
Spre Lumină și dreptate
S-arătăm cine suntem.

Orice-ar încerca vrăjmașii
Să încurce-al nostru țel
Vom rămâne tot urmașii
Celui ce ne-ndrumă pașii
Spre edenicul Betel.

Mii și mii de opoziții
De-ar trimite slugi din iad
Nu alegem superstiții
Nici rutină, nici tradiții
C-acestea în lupte cad.

Veni-vor zile dificile
Mai dificile ca-ntrecut
Și șmecherii și stări ostile,
Cu situații instabile
Dar în Cuvânt găsim un scut.

Orice ne-ar aduce anul
De har nu ne despărțim
Chiar de-am traversa oceanul
Nu vom renunța la planul
În care ne odihnim.

George Cornici

Rugă de anul nou

Am fost, și ce-am făcut rămâne
Doar umbră-n filă de trecut,
Iar timpul, ce nu vrea s-amâne,
Ne duce-n alt necunoscut.

Vom fi, vom ști, sau vom ajunge,
Vom da, vom lua sau vom muri,
Ne vom opri sau vom străpunge
Și-un mâine poate… de-om mai fi.

Dar cine, Doamne, știe oare
De anul ne-o mai prinde iar? !
Vom mai avea același soare,
Sau dulcele va fi amar?

Vom mai purta în noi nădejde
Că va fi bine în final,
Sau vom ceda în deznădejde,
Loviți din nou de-același val?

Vom mai putea a crede, Doamne,
Că biruiți de rău n-om fi,
Că n-om avea mereu doar toamne,
Și primăveri vor mai veni?

Vom mai putea zâmbi, chiar dacă
Lumina-i stinsă-n ceață rea?
Vom mai trăi așa, să-Ți placă?
Vom mai putea îmbrățișa?

Vom alerga purtați de bine,
Flămânzi de pace și de har?
Ne vor fi inimile pline
De-un cer mai limpede, mai clar? …

În grija Ta rămânem siguri,
De-om fi pe mal, de-om fi în larg,
Prin pierderi, lipsuri sau câștiguri,
Ne ții al vieții drept catarg.

Suntem aici, dar mâine poate
Vom fi-ntr-un alt tărâm, nu știm,
Dar vrem ca-n totul și în toate
Mai buni și mai loiali să-Ți fim!

Lucian Cazacu 

Preţul viziunii

„În anul morţii împăratului Ozia am văzut pe Domnul. „Isaia 6:1

Adesea istoria sufletului nostru cu Dumnezeu este istoria “morţii eroilor”. Mereu şi mereu Dumnezeu trebuie să ne ia prietenii pentru a Se aduce pe Sine în locul lor; dar tocmai în acest punct ne pierdem inima, cădem şi ne descurajăm. Să aplicăm aceasta în mod personal: în anul în care a murit persoana care reprezenta pentru mine tot ceea ce trebuia să reprezinte Dumnezeu, am renunţat la tot? M-am îmbolnăvit? Mi-am pierdut curajul? Sau L-am văzut pe Domnul? Viziunea pe care o am despre Dumnezeu depinde de starea caracterului meu Caracterul determină revelaţia. Înainte de a putea spune: “L-am văzut pe Domnul”. în caracterul meu trebuie să existe ceva ce-I corespunde lui Dumnezeu. Până când nu sunt născut din nou şi nu încep să văd împărăţia lui Dumnezeu, nu văd decât conform prejudecăţilor mele. Am nevoie de operaţia chirurgicală a evenimentelor exterioare şi de o purificare interioară.

Trebuie ca Dumnezeu să fie pe primul loc, pe al doilea loc, pe al treilea loc, până când viaţa noastră îl are în faţă mereu numai pe El şi nimeni altcineva nu mai contează. “în toată lumea nu există altul, ci numai Tu, Dumnezeul meu, nu există nimeni, ci numai Tu.”

Continuă să plăteşti preţul! Lasă ca Dumnezeu să vadă că eşti gata să trăieşti la înălţimea viziunii!

Oswald CHAMBERS

Când anul vechi și-a tors ultimul fus

Când anul vechi și-a tors ultimul fus
Și altul nou începe-al lumii caier
Privește-n urmă la drumul parcurs
Și vezi prin câte văi pașii te-au dus
Căci anul ce s-a scurs e-un mesager.

Ai alergat în lung și-n lat,
Te-ai ostenit să ai realizări.
Dar vai, ce fără El ai adunat
Ca fumul s-a împrăștiat
Și ți-au rămas doar chinuri și dureri.

Însă atunci când umilit,
Ți-ai proșternut viața la altar,
Și-n totul voii Lui te-ai dăruit,
Ai fost binecuvântat însutit
Cu ce-ai primit de sus în dar.

Ai vrut să-ți stâmperi sufletu-apăsat,
Să guști din bucuria lumii,
Dar te-ai trezit mai însetat,
Mai ars de dor, mai tulburat,
Legat în patimile firii.

Dar când ai alergat la cruce
Și disperat I-ai cerut lui Isus
Să-ți ierte vina, tu ai primit pace,
Și-o fericire ce de-atunci încoace
Nu a secat și nu s-a scurs.

Ai căutat să-ți faci un nume,
Să ai statut și să ai faimă,
Un ideal ce-l vrea o lume!
Când ai atins însă râvnita culme,
Simțeai cum totul se destramă!

Dar în Hristos tu ai primit statutul
Cel mai înalt ce-l poate-avea un om.
Căci moștenirea ce o ai e cerul
Identitatea ți-o dă Creatorul
De-a te numi copil de Dumnezeu.

Ai cunoscut în viață rău și bine
Alegeri ce-au fost goană după vânt,
Ce ți-au lăsat ființa în ruine,
Însă-ai văzut că fericirea vine
Când te dedici cu totul Celui Sfânt.

Privește înspre cer cu hotărâre
Și noi decizii tu să iei chiar azi
Zidește-n viață ce are valoare:
Un caracter de preț ce-n veci nu moare,
Veghează sufletul să nu ți-l pierzi.

Clădește-ți viața pe Cuvântul Sfânt
Pe temelia care-n veci nu piere,
Și nu te ancora-n acest pământ
Spre cer înalță-te cu-avânt
Să-ți împlinești sfânta menire.

Și nu-ndrăzni să pleci de unul singur
Pe drumul vieții aspru și spinos
Căci anul ce-ți stă-n față e nesigur
Dar biruința vine sigur
Când călăuză ți-e Hristos.

Ce mai contează că timpul se scurge
Și ne trec anii ca un fum,
Speranța noastră nimeni n-o va frânge,
Suntem tot mai aproape să ajungem
La premiul de la capătul de drum!

Marinela Bogdan 

Fă Doamne anul care vine

Fă Doamne anul care vine
Un an de pace și iubire
Un an de împliniri divine
Și de profundă mulțumire.

Fă Doamne anul care vine
Un an de sfântă pocăință
Un an de părtășii depline
Și sinceră recunoștință.

Au fost destule răni deschise
În anul care a trecut
Au fost atâtea nemplinite vise
Și-atâtea încă de făcut.

A fost un an și cu durere
Și cu necazuri și cu amar
Cu lacrimi calde prin unghere
Și cu dorințe la altar.

Cu inimi deznădăjduite
Cu suflete arzând de dor
Cu cereri mii abia șoptite
Cu strigăte de ajutor.

Fă anul care iată vine
Un an de binecuvântare
Fără dureri fără suspine
Fă-l Doamne-un an de îndurare.

Fă-l un răspuns la rugăciune
Fă-l casă pentru cei săraci
Fă-l colțisorul cel de pâine
An de belșug Te rog să-l faci.

Puiu Chibici

Să fie anul mai bogat…

Să fie anul care vine
Și mai bogat ca cel apus
În tot ce va lucra spre bine
Spre a putea, mereu, obține
Un duh cucernic și supus.

Să fie an cu rezultate
Cum altădată n-am avut
Și orice soră și-orice frate
Cu cea mai sfântă demnitate
Să înmulțească ce-a scăzut.

Că vrem succese în lucrare
E-un ideal ce arde-n noi
Să nu mai fie nepăsare
Ci multă râvnă pe ogoare
Cu mult curaj, ca la eroi.

O zi să nu lăsăm să treacă
Fără de stări cuprinse-n zel
Ce facem – Cerului să-i placă
Iubirea, tot mai mult, să crească
Pân’ la cerescul ei nivel.

Vrem an cu multe revelații?
Îl vom avea – dar de la noi
Se cere rugă, inspirații,
Din Sfânta Carte explicații,
Multă răbdare în nevoi.

Ne stau în față și probleme
Și zilele cu nori și plâns
Dar să privim spre diademe,
Spre strălucirile supreme,
Spre stelele ce nu s-au stins.

Să fie anul fără teamă,
Oriunde-am fi să proclamăm
Că nu vrem faimă, nici reclamă
Ci să răspundem când ne cheamă
Acel la Care ne-nchinăm.

Ce vom decide când lucrarea
Va fi umbrită de grei nori?
Sau când apare încercarea?
Să onorăm și-atunci chemarea,
Să fim și-atunci biruitori!

Să fie spor și hărnicie
Nu doar când cerul e senin
Ci și când vine vreo urgie
Să ne-atașăm de vrednicie
Cu-a ei mireasmă ca de crin.

Duios, tic-tacul ne șoptește:
“Trăiți cum Mirele v-a spus
C-așa dorința voastră crește
Cu Dumnezeu se contopește
Și intră-n viața făr-apus.”

Să fie anul care vine
În împliniri mai abundent
Să-nfăptuim ce se cuvine
(Eșecuri fie mai puține)
Să-nvingem veacul decadent.

George Cornici

E anul iertarii !

E anul iertării din nou !
E timpul să dai zeciuiala ,
Să strigi , să vesteşti tuturor
Că vine Domnul , începe sărbătoarea !

E anul iertării din nou !
E timpul să fii o Rebeca !
În lan cu secera-n mâna mereu înainte , nicicând înapoi
Pe snopii căzuţi cu dragoste ea-i ridică !

E anul iertării din nou !
E timpul să dărui iertare !
De ani de zile vocea Lui răsună cu ecou :
„Iartă-l pe fratele tău căci pentru amândoi am plătit răscumpărare !”

E anul iertării din nou !
Dar vai , tot mai puţini sunt cei ce vin la altar .
Doamne nu ne pedepsi , ai milă de noi ,
Apleacă-te şi îndură-te prin Har !

E anul iertării din nou !
Dar tu tot rece ai rămas .
„Ce vrei să-ţi fac ?” te întreabă al Cerului Erou !
„Iartă-i şi tu azi căci Eu te-am iertat !” !

Simona Niculai

Privind în anul ce-a trecut…

Oh… îmi este aşa ruşine
Că-n anul care-a trecut
M-am zbătut doar pentru mine,
Pentru Domnul ce-am făcut ?

Prea puțină… – dărnicie,
Prea puține… – ncurajări,
Prea puțină… – părtăşie,
Prea puține rugi, cântări.

Ci… destulă judecată,
Comentarii şi păreri;
Vorba n-a fost chiar curată,
N-a adus doar mângâieri.

N-a fost gândul meu întruna
La Iubitul meu Isus,
N-am fost sincer totdeauna
În tot ce-am făcut şi-am spus.

N-am lăsat ca să se vadă
Chipul Său în mine-oricând,
Cei din jur în El să creadă
Traiul meu curat văzând.

N-am avut curaj prea mare
Să-L vestesc oricui, direct;
Aşteptam o-mprejurare
Să deschid acest subiect.

Nu am prețuit prea bine
Timpul scump ce l-am primit..
M-am gândit numai la mine,
Să mă simt eu împlinit.

… Cu iubirea Sa măreață
Dumnezeu m-a inundat,
M-a păzit de dimineață
Până noaptea, ne-ncetat.

Ajutor mi-a fost în toate,
Prieten bun şi credincios;
În momente delicate
El m-a mângâiat duios.

Multă binecuvântare
A turnat în viața mea;
Merite avut-am oare?
Nu… e îndurarea Sa.

Ah..privesc tăcut în urmă,
Câte lucruri am făcut
Bune-n anul ce se curmă?
Cât de multe-aş fi putut…

Sufletul adânc mă doare
N-am fost cum vrea El să fiu,
Cât de rău acum îmi pare
Însă este prea târziu…

Doamne, iartă a mea vină,
Umple-mă cu Duhul Sfânt,
Dă-mi putere şi lumină
Să-mplinesc al Tău Cuvânt.

În Haru-Ți nespus de mare
Te rog, bunătatea Ta
S-o reverşi în continuare
Peste min’ şi casa mea.

Vrem în anul care vine
Pentru slava-Ți să trăim,
Să fim sfinți smeriți ca Tine,
Gata pentru Cer! Amin.

Paula D.