Mai vine-o zi

Mai vine-o zi din numeroșii ani,
Te bucuri că vezi iarăși dimineața,
Iar Dumnezeul veșnic suveran
Și milostiv, îți prelungește viața.

Și iar pornești pe drumul plin de spini,
Să vezi unde picioarele te-or duce,
Tenace-naintezi printre străini,
Gândind la Cel ce S-a jertfit la cruce.

Un simplu călător-banal destin-
Născut să mergi spre lumea viitoare;
Alege Harul, fii un bun creștin
Pentru că Dumnezeu ți-a dat valoare!

O, suflet drag, nu renunța la El
Nici dacă drumu-i greu din cale-afară!
Credința-n Cel numit Emanuel
Îți poate face calea mai ușoară.

Când prin natură-n fiecare zi
Și-arată Creatorul măiestria,
‘Naintea Lui în rugăciuni să vii,
Să-ți ocrotească-aici călătoria.

Croiește-ți încă de pe-acum poteci,
La capăt te așteaptă infinitul
Ori sus, ori jos, de vrei sau nu, tot pleci,
Că orice zi poate-nsemna sfârșitul…

Și iunie zâmbește-n flori de tei,
Și vălul nopții visele-și presară,
Istoria-și urmează cursul ei,
Prin anii care mult prea iute zboară…

Laura Minciuna

În noul an

1. Se scurg ai noștri ani, în grabă
Se duc că frunzele în vânt
Se scurg și nu ne întreabă.
Ce am mai făcut pe pământ.

2. Se scurge a timpului clepsidră…
Încă un an a mai trecut.
Nu lăsa timpul să decidă,
Cu mântuirea ce e de făcut.

3. Ne-am apropiat de cer mai mult?
Sau alta ne-a fost calea?
În anul ce-a trecut,
Am ascultat chemarea?

4. Cât timp i-am dat lui Dumnezeu
Și cât am dat noi lumii?
Ne-am recunoscut ai Săi
Sau tatălui minciunii?

5. Pe câți oameni, noi am adus
La ale Lui picioare?
Sau le-am vorbit despre Isus
Și despre a Lui cale?

6. Căci multe lucuri de aici
Nu ne vor folosi în cer!
Să nu dam prea multă importanță
Căci într-o zi acestea pier.

7. Putem a lua seama bine,
Căci pe pământ doar poposim.
Dar, atunci când Domnul vine
Unde o să ne găsim?

8. Fi-vom oare în casa Lui
Sau pe căile străine?
L-am cunoaște de-ar veni
Sau ar fi străin pe lume?

9. Multe întrebări se pun
De am sta să ne gândim…
Dar, timpul nostru prețios
Oare cui îl oferim?

10. S-au închis din alt an, file
Suntem gata?
De ar fi să-se încheie totul
Ne vom lua din cer, răsplata?

11. Dar totuși, iată s-a încheiat
Din viața noastră doar un an.
O nouă șansă ni s-a dat
Și alte zile-n dar.

12. De-o fi un an de încercare
Să ne mărești credința!
Să fi cu noi pe aceasta cale,
Să ne dai biruința.

13. De-o fi un an de binecuvântare
Învăța-ne să-Ți mulțumim!
Să recunoaștem în totul, puterea Ta cea mare
Și slavă să-ți aducem, căci meriți pe deplin.

14. Oricum ar fi anul acesta
Vrem să avem un scop precis.
Să ne apropiem mai mult de Tine
Căci, încă o ușă ne-ai deschis.

15. Și în final, vreau să-Ți mai cer,
Un an plin de îndurare…
Un an în care să avem,
Milă, pace și iertare!

Rus Victorita

S-a mai scurs un an

Ni s-a mai scurs un an pe firul vieții
Și nu știm câți de-acum vor mai veni. .
Chiar de ne-aflăm în floarea tinereții
Sau de-am ajuns la anii bătrâneții
Să fim mulțumitori petru-orice zi.

Căci Domnul, felurit mereu vorbește
Dar omul nu ia seama că-i grăbit
Din goana după vânt nu se oprește
Din tot ce-a strâns nimic nu-i folosește
În clipa când ajunge la sfârșit.

Iar anul ce-a trecut ne-a fost dovadă
Un virus mic pe mulți a-ngenunchiat
Cei infectați au început să creadă
Când au ajuns cu ochii lor să vadă
Cum firul vieții poate fi scurtat.

Unii-au trecut de-aici în veșnicie
Iar alții ce-n spitale-au petrecut
Purtând in inimi o nădejde vie
Și-o perspectivă pentru veșnicie
Ce mult dorit-au noul început.

S-a scurs un an, dar ce vrea să ne spună
Întreaga pandemie care-a fost?
De vrei cumva în Cer să ai cunună
Alege înțelept partea cea bună
Trăiește în lumină și cu rost!

Viața pe pământ e-așa fragilă
Iar viața cu Isus n-are sfârșit
Poți sta-n bordei sau locui-ntr-o vilă
Situația pe-aici e instabilă
Bogat e doar acela mântuit.

Căci n-am adus nimic cu noi în lume
Și nici de-aici nimic nu vom lua
Cuvântul Lui nu face cu noi glume
El ne-a promis că e cu noi prin lume
Și-orice-ar veni El lângă noi va sta.

Un An necunoscut ne stă în față
Și nu stim câți din noi îl vom sfârși
Isus Hristos ne dă a Lui povață
Iar prin Cuvânt ne cheamă și ne-nvață
Și doar de-L ascultăm vom birui.

Deacea să luăm cu toți aminte
Și-n Anul care vine să dorim
S-avem mai mult elan în cele sfinte
Iubind mereu c-o dragoste firbinte
Fiind cum El dorește ca să fim.

Să răspândim mai mult a Lui lumină
Știind că timpul este pe sfârșit
Că orișcând El ar putea să vină
Că-i dimineața, la amiaz, la cină
El vine! Dar ești oare pregătit?

Crezând, să devenim o nouă ființă
Nascuți din Duh și Adevăr deplin
Trăind adevărata pocăință
Să ne înfățișăm plini de credință
La Tronul de Lumină, cristalin.

În Anul ce ne stă acum în față
Și cu necaz dar și cu bucurii
Oferta lumi-i doar un fir de ață
Dar cine-apucă-adevărata Viață
Trăi-va cu Isus în veșnicii.

În Anul Nou noi nu știm ce-o să fie
Un lucru-i sigur și acela-l știm:
Isus e Domn chiar și în pandemie
Și ne iubește orice-ar fi să vie
Iar orice zi e-un Har care-l primim.

Daniel Hozan

La un popas aniversar

Cum zboară anii, cine îi zorește?
O clipă-mi pare doar c-am aţipit;
Cu perii albi migdalul înfloreşte
Şi ne trezeşte-n zori un ciripit.

Mai ieri copii, de-acum îmbătrânim,
Numai privirea ne-a rămas vioaie,
Prea multe anotimpuri cumpănim,
Prea multe-nvăluiri de nori şi ploaie.

În valuri anii se zdrobesc de coastă,
Mai des se strică roata la fântână,
Ne sperie orice urcuş spre creastă,
Ziua cu noaptea molcom se îngână.

Vin anii-n care nu găsim plăcere,
Se subţiază “funia de-argint”,
Se-nchid spre uliți uşile-n tăcere,
Nu mai simţim parfumul de iacint.

Cum zboară anii, cine îi zorește?
O clipă-mi pare doar c-am aţipit,
Dar setea de lumină-n suflet creşte
Şi ştiu de ce mi-e pasul mai grăbit.

Visăm mai des la lumile celeste
Unde lumina n-are stăvilar,
Însă, pe drum, toţi scriem o poveste
Mânați de vraja unui cânt stelar.

Olivia Pocol

Ce minunat, Isuse

Ce minunați şi rodnici sunt anii tinereții,
Când Tu trăieşti în noi şi totul Ți-aparține…
Ne-ai dat atâta vlagă şi-atâta frumusețe,
O, cât am vrea, Isuse, în orice timp al vieții,
Să nu ne înspăimînte nici vântul, nici nămeții,
Ci să rămânem, Doamne, statornici, lângă Tine.

Ce nepătrunse clipe se împletesc, Divine,
Când seva tinereții pulsează către soare —
Ne-ai dat atâta cântec şi zâmbet şi suspine
Şi bucurii şi lacrimi şi frământări, Stăpâne…
Dar o, cu-atât mai mult, ce clipe preasenine,
Vor fi o veșnicie cu Tine în splendoare! ! ?

Ce ne-nfricat se pare destinul înainte,
Când tinerii şi-îndreaptă spre orizont busola…
O, cât am vrea, Isuse, doar zile însorite,
Dar Tu ne treci credința prin viscole cumplite,
Cum brazilor pe munții cu coaste-nzăpezite,
Le dai furtuni şi vânturi, fortificând corola.

Ce dulce şi plăcută e tinerețea, Tată,
Când o trăim cu Tine, căutând neprihănirea.
O, cât dorim, Isuse, să o păstrăm curată,
Iar gândul, vorba, fapta şi viața noastră toată,
Ce-au fost sfințite-n Tine la Golgota odată,
Să oglindească-n lume Cuvântul-Ți şi Iubirea!

Irina M 

Sursa foto: Net

Tu-mi numeri pașii

Tu-mi numeri pașii vieții mele
Și clipele ce le trăiesc,
Zilele bune, dar și cele rele
Și anii ce aici îi împlinesc.

În bunatatea-Ți foarte mare
Atâta har mi-ai oferit,
Atâta binecuvântare
Și-atâtea vise mi-ai îndeplinit.

Avut-am parte lângă Tine
De soare cald și de splendori,
De ploi dar și de zări senine,
De spini, dar și de multe flori.

Tu-mi numeri înca răsuflarea
Și ale inimii bătăi.
Îmi urmărești și-acum umblarea
Și mă ferești de toți cei răi.

Tu, Domn bogat în bunătate,
Milos și drept, și-ndurător,
Tu, meriți slava, cinstea-n toate,
Preasfânt și veșnic Ziditor.

Puiu Chibici 

Toți anii trec

Toți anii trec constant,
Se duc și nu revin,
Amprenta și-au lăsat
Puțin câte puțin.

Dar nu-i trist când se duc,
Ci-atunci când sunt uitați,
Și când rămânem tot
Atât de neînvățați.

E drept că unii au
Un fel al lor de-a fi,
Dar după zeci de ani
Să fie tot copii?

Că timpul nu stă-n loc,
Simțim în general,
Cu cât înaintăm
În vârstă e normal

Să nu te miști la fel,
Să obosești mai des,
Să vezi tot mai neclar,
Să auzi mai neînțeles.

Dar nu e tot așa
Cu vorba ce o dai,
Cuvinte înțelepte
Se-așteaptă ca să ai,

Un sfat mai priceput,
Un trai echilibrat,
Decizii care au
Ceva de inspirat.

Atâtea primăveri
Menire au mereu,
Ca-n drumul ce-l parcurgi
Să fii mai gol de „eu”.

Ce bun să fii premiant,
Să ajungi pe Everest,
Dar să nu îți poți lua
Al școlii vieții test?

Suntem răspunzători
De ceea ce lăsăm
Acelora ce vrem
Să îi influențăm.

O,  Doamne,  Te rugăm
Ne dă discernământ,
Să nu trăim mereu
Lovind cu pumnu-n vânt!

Lucian Cazacu 

Anii zboară

Anii  zboară şi  trec , ca un sunet , uşor,
Ca  un  vis  întrerupt , ca  al  păsării  zbor.
Viaţa  e  ca  un  rîu ,  anii  noştri,  se  scurg,
Amintiri ne rămîn, doar  din  tot ce-am  făcut.

Anii  noştri  se duc, dar  noi nu ne  grăbim,
Să  trăim  pentru  Isus  şi  Lui  să-I  slujim.
Anii  zboară  şi  trec , iute , ca  şi  un  gînd,
Nu mai poţi să-i întorci, peste vremuri, trecînd.

Astăzi  eu  am  ajuns  la  răscruce  de drum,
În  genunchi  mă  aplec, vin  la  Tine,  acum.
Mă întristez uneori, timpul scump l-am pierdut,
Numai  frunze  şi  flori, dar  rod  nu am făcut.

Doamne, Tu mă cunoşti, ştii, că eu Te iubesc,
Păcătos sunt  şi slab , dar  prin  Tine  trăiesc.
Viaţa  mea ,  tot   ce  am ,  este  în  mîna  Ta,
Căci  nimic  n-are  preţ ,  fără  dragostea  Ta.

Mihail Cebotarev 

Mi-e dor de casa părintească

Mi-e dor de casa părintească
De locul unde m-am născut,
O! De anii scumpi copilăriei –
Unde cu drag i-am petrecut.

Şi unde în viaţa cea normală
Printre familie şi-ntre vecini,
Făcutu-mi-am noi orizonturi
În juru-mi că nu sunt străini.

Mi-e dor de prispa acoperită
Ce-atunci când ploua afară,
Ne stângeam sub ea privind
Cum plouă-n zilele de vară.

Şi ne era drag ca s-admirăm
Cum ploaia-n picurii-n rafale
Făcea clăbuci de spumă mari
Care curgeau pornind la vale.

Mi-e dor de-ntinsa bătătura
Când după ploaie începeam
Să ne-adunăm pentru joacă
Şi-aşa de mult ne bucuram!

Nu simţeam când trece ziua
Şi mulţumiţi cu gânduri bune
Ne regrupam urcând în casă
La ceasul sfânt de rugăciune.

Flavius Laurian Duverna