14 Septembrie

Împreună cu El mai erau şi alte corăbii.” Marcu 4:36

Isus era Amiralul Domn al mării în noaptea aceea, şi prezenţa Lui păzea întregul convoi. Este bine să navighezi cu Isus, chiar dacă te afli pe o corabie mică. Atunci când navigam în compania lui Isus, nu avem garanţia unui timp frumos, fiindcă corăbiile care L-au purtat pe Domnul au fost zguduite de mari furtuni, şi noi nu trebuie să ne aşteptăm ca marea să fie mai liniştită împrejurul corăbiei noastre. Dacă mergem cu Isus, trebuie să fim mulţumiţi să călătorim cum călătoreşte El, şi când valurile vor urla în jurul Lui, vor urla şi în jurul nostru. Prin furtună şi prin vuiet vom ajunge la ţărm, aşa cum a ajuns El înaintea noastră. Atunci când furtuna mătura lacul întunecat al Galileii, toate feţele s-au albit şi toate inimile au naufragiat.

Când tot ce putea face omul s-a dovedit zadarnic, Mântuitorul adormit s-a trezit şi, cu un cuvânt, a transformat urletul furtunii în liniştea adâncă a calmului. Mai erau şi alte corăbii în aceeaşi situaţie cu cea care îl ducea pe Domnul. Isus este steaua mării; deşi marea este plină de durere, atunci când Isus este pe ea, apare bucuria. Fie ca inimile noastre să facă din Isus ancora lor, cârma lor, farul lor, barca de salvare, şi portul lor. Biserica Lui este flota Amiralului. Să-i însoţim mişcările şi să-i bucurăm pe ofiţeri cu prezenţa noastră. El însuşi este marea atracţie. Să-L urmăm chiar şi în timp ce se odihneşte, să marcăm semnalele Lui, să stăm de cart împreună cu El, şi să nu ne temem niciodată că nu răspunde chemării noastre.

Nici o corabie din convoi nu va naufragia; marele Comandor va duce fiecare barcă în siguranţă în cerul dorit Prin credinţă, vom ridica ancora pentru călătoria altei zile, şi vom naviga cu Isus pe marea încercărilor. Valurile şi vânturile nu ne vor cruţa, dar ele II ascultă; de aceea, oricât de mare ar fi furtuna de afară, credinţa va simţi linişte binecuvântată înăuntru. El este chiar în centrul companiei care înfruntă vremea. Să ne bucurăm în El. Corabia Lui a ajuns în cer, și la fel vor face şi ale noastre.

Meditaţii C. H. Spurgeon

21 Mai

Dacă aţi gustat într-adevăr că bun este Domnul.” 1 Petru 2:3

„Dacă” – atunci această favoare nu este garantată oricărui membru al rasei umane. „Dacă” – deci există posibilitatea şi probabilitatea ca unii să nu fi gustat încă bunătatea Domnului. „Dacă” – deci nu este o binecuvântare generală, ci una specială, şi este necesar să ne testăm ca să vedem dacă am cunoscut harul Domnului. Nu există nici o favoare spirituală care să nu fie acordată adevăratului căutător. Dar, dacă aceasta este o chestiune care necesită rugăciune sinceră, nimeni nu ar trebui să fie mulţumit atâta timp cât există un „dacă” în privinţa experienţei sale de a „gusta într-adevăr că bun e Domnul”. Întrebarea aceasta se poate naşte chiar în inima unui adevărat credincios, din cauza neîncrederii în sine, dar continuarea unei asemeni îndoieli este un mare rău.

Noi trebuie să luptăm să ne prindem de mâna Mântuitorului cu braţele credinţei, şi să spunem: „ştiu în cine am crezut, şi sunt încredinţat că El are putere să păzească ce I-am încredinţat până în ziua aceea” (2 Timotei 1:12). Nu te lăsa bătut, credinciosule, până când nu te asiguri de interesul tău faţă de Isus. Nu lăsa nimic să te mulţumească până în momentul în care, prin lucrarea Duhului Sfânt în inima ta, ai siguranţa că eşti un „copil al lui Dumnezeu” (Romani 8:16). O, nu te poticni aici; nu lăsa un „dacă”, sau un „poate”, sau un „posibil” să-ţi mulţumească sufletul.

Clădeşte pe adevărurile veşnice, şi clădeşte cu ele. Adună „îndurările Mele faţă de David” (Isaia 55:3), şi strânge-le bine. Aruncă-ţi ancora în ape adânci, şi asigură-te că sufletul tău este bine legat de ancoră. Treci de aceşti dacă. Nu mai sta în valea îndoielilor şi temerilor. Treci Iordanul neîncrederii, şi intră în Canaanul păcii unde mai locuiesc canaaniţii, dar unde pe pământ curge într-una „lapte şi miere” (Levitic 20:24).

Meditaţii C. H. Spurgeon

Stânca Neclintită

E o Stâncă ce de veacuri ține sufletele vii
Neclintită și măreață Ea transcede veșnicii
Stânca vieții este una Nume sfânt biruitor
Ancorată-n sfințenie, dragoste și adevăr

Stânca vieții e Yehova Marele ” Eu Sunt” etern
Adonai preasfânt Mesia, prevestit Emanuel
Stâncă neclintită-n ceruri, Creatorul Dumnezeu
Toate le-a creat Acela la Cuvântul Său, perfect

Care-i stânca ce te ține, este neclintită ea?
Ce sustine viata-n tine, cine adaugă ziua ta?
Poti susține cu tărie” tot ce am e truda mea”?
E puterea de la tine? oare nu e mila Sa?

Nu e altă stâncă-n lumea, ce te ține-n viață azi
Este bunatatea Celui ce-a murit și-a înviat
Vino azi la Stânca Vietii sa primesti viață-n dar
Să ai parte de iertare, mântuire, mare har!

Anonim 

Pe aripi de credință

Referințe
La umbra aripilor Tale Doamne
M-adapostesc în ceasul cel mai greu
Când valuri de-ncercari mă împresoară
Şi sufletul ar vrea să mi-l doboară
Mă ancorez în Tine Domnul meu.

La umbra aripilor Tale Doamne
M-adăpostesc în noaptea cea mai grea
Când întunericul mă înconjoară
Şi nimeni nu mai poate sta afară
Mă ascund din nou sub ocrotirea Ta.

Sub aripile Tale eu găsesc odihnă
Şi pace-n suflet când sunt obosit
Mă odihnesc în Tine scump Părinte
Vreau mângâierea Ta să mă alinte
Cu Tine sunt atât de fericit!

Sub aripile Tale este vindecare
La adăpostul lor eu sunt tămăduit
Căci soarele neprihănirii iar răsare
Peste acei ce stau în aşteptare
Cei ce se tem de numele Tău Sfânt.

Pe aripile Tale bun Părinte
Aş vrea să porţi mereu ființa mea
S-o duci pe stânca ce n-o pot ajunge
E prea departe ca s-o pot atinge
Şi niciodată n-aş putea urca pe ea

E stânca ce de veacuri stă-n picioare
Şi orice muritor ce va urca pe ea
Se va nălţa pe aripi de credință
Şi va uita de orice neputinţă
În drumul spre Împărăţia Ta.

Pe aripile Tale Sfinte Tată
Ne vei lua acasă într-o zi
Când vom străbate bolta înstelată
Noi vom cunoaşte dragostea curată
Cu care Tatăl în Fiul ne-a iubi.

Aștept Isuse

Aștept cu bucurie să mă-ntîlnesc cu Tine
Pe norul Tău și să Te văd în slavă,
Așa cum ucenicii Te văzură
Pe Muntele cel Sfânt, când te-ai schimbat la față.

Va fi frumos, cum mintea omenească
Nu poate să cuprindă, nici pricepe,
Vei străluci mai alb decât lumina,
În gloria cerescă ce întrece

Tot ce-nchipuirea și gândirea
A adunat prin veacuri de restriște,
Aștept cu-ncredere, sunt plin de pace,
Orice ar veni, ori cât de greu să fie,

Sunt ancorat cu ancora credinței
De Stânca  veacurilor, ce rezistă.

Ştefan Culda 

Iubeşte!

Când lacrimi reci ţi se rotesc pe faţă
Şi când în cale ura te izbeşte
Străpunge-ţi tare inima de gheaţă
Topeşte-o! Arde-o! Şi…iubeşte!

Iubeşte tot ce-ar trebui să doară,
Iar ura leagăn-o la pieptul tău
Ascunde-o în uitare: să adoarmă,
Iar tu iubind să înfloreşti mereu!

Să naşti în alţii mugurii din tine
Din tot ce ai mai bun, să dăruieşti –
Când dai un strop, o mie o să vină
Când dai iubire, tot iubire-o să primeşti!

Ştiu, nu-i uşor să lupţi, dar tu învaţă
Ridică ancora spre El, vâsleşte!
Când lacrimi reci ţi se topesc pe faţă,
Şi când în cale ura te loveşte…

Tatiana Tarlev 

Am ancora în cer prin har

Am ancora în cer, prin har, şi nu mai bâjbâi în zadar
prin lumea de gunoaie, unde-i doar foc de paie.
Domnul Isus e Stânca mea; să bată vânturi cât or vrea,
deloc nu mă vor clătina, căci El e Cetăţuia mea.

Am ancora în cer la El; furtuni să vină fel de fel,
sunt pe pământ în turma Lui. El nu permite nimănui
să-I smulgă vreo mioară; deci tot ce mă-nconjoară
e sub controlul Lui divin, sunt ocrotit de El deplin!

Am ancora în cer în El; să vină vânturi de-orice fel,
sunt pe pământ doar călător, iar El mă duce la izvor.
Sunt sub controlul Lui divin, El nu m-adapă cu pelin,
căci El este Izvorul meu; suntem ascunşi în Dumnezeu.

Chiar dacă-ngăduie furtună, ea prevesteşte vreme bună,
căci ancora e sus în cer şi-acolo nu merg cei ce pier,
ci cei răscumpăraţi de El cu sânge sfânt. A fost şi Miel,
dar şi Păstor, Păstorul bun; convins de El cu dor o spun:

Curând va poposi cu norii! Voi ancora cu El în  glorii!

Petru Ion