Al rugăciunii ceas sublim

Al rugăciunii ceas sublim
Cu tine viața-i cer senin,
Nu-i timp mai dulce, mai frumos,
Ca în prezența Lui Hristos.

Nu-s ceasuri mai înălțătoare
Din anii ce-i petreci sub soare,
Ca al rugăciunii sfânt popas,
Când se preling lacrimi pe-obraz.

Simți tot cerul lângă tine
Trecând prin valea de suspine,
Și-n loc de lacrimi, de-ntristări
Pe buze-ți izvorăsc cântări.

În odăița ta, cu ușa încuiată,
Coboară cerul deodată,
Se odihnește-n vas de lut,
Prin Duhul, Acel făr’ de-nceput.

Ce minunat e acest popas…
O, Doamne. . în vremea ce a rămas
Mai pune-n noi dorință, zel,
Trimite foc ca pe Carmel.

Altarele la mulți s-au stins
Căci nepăsarea ne-a învins,
Și ceasul scump al rugăciunii
L-am dat pe roșcovele lumii. .

Trezește-n noi din nou dorința
Ce-o aveam la dragostea dintâi,
Când rugăciunea era torța
Și lucrul cel de căpătâi.

Vrem să zidim din nou altarul
Și jertfele să ardă-ntruna,
Aprinde, Doamne, -n noi, Tu jarul,
Căci vrem să dobândim cununa.

Iany Laurenciuc 

Carte măreață

Vreau să învăț de la tine lumina,
Carte măreață, carte-ntre cărți,
Fiece rază să-mi farmece ziua,
Vreau de la tine, carte, să-nvăț.

Vreau să învăț de la tine răbdarea,
Carte de veacuri, prin câte-ai trecut!
Vreau să rămân neclintit ca și tine,
Curat adevărul să țin și mai mult.

Vreau să învăț de la tine tăcerea,
Carte-nțeleaptă, carte de preț,
Oricare-i valul nespus de durere,
Vreau de la tine, carte, să-nvăț.

Vreau să învăț de la tine și graiul,
Lumii mele ofrandă să fiu
Și să ard necurmat ca și tine
Pe altarul iubirii de viu!

 Mihai Ghidora

Agape

„Să fie lumină” Dumnezeu a zis,
Iar pământul întreg de ea a fost cuprins.
Ce e pe pământ, dar și ce e în cer,
Tot ce îți văd ochii, a fost creat de El.

În iubirea-I mare l-a creat pe om,
I-a dat și suflare și l-a pus pe tron.
S-a uitat la lume, totul bun era,
Dar omul departe, la rău se gândea.

Șarpele vine, îl cheamă, îl îndeamnă,
Ființa umană vrea mai multa slavă.
Și gustă din rodul păcatului amar,
Aducând în lume al vieții greu coșmar.

Căci ceea ce-nainte era bun și curat
Acum este murdar, acum este stricat.
Din acest punct `nainte păcatul a continuat:
Iodolatrii, războaie și moarte-au triumfat.

Iar Diavolul în adâncuri zâmbește încântat.
Omul de-a lui greșeală, nu poate fi salvat.
Domnul e-ntristat și plânge al omului destin,
Căci El n-a vrut pierirea și trecerea prin chin.

Dar îndurarea Lui la capăt n-a ajuns,
În lume a găsit și oameni ce-au străpuns
Lumeștile-ncercări și-al vieții greu păcat,
Deși curați n-au fost, Lui I s-au dedicat.

Aici iubirea sfântă și harul Său nespus
Au dat promisiunea că într-o zi de sus
Veni-va al-nost Mesia, ce crucea va purta,
Iar haina cea pătată, deplin va curăța.

Nu-i basm, nu e poveste, ce Biblia ne spune;
Fecioara va naște-un Fiu, și-I va pune-un nume
Care va pune capăt acestui greu război.
El e Emanuel, Dumnezeu este cu noi!

Un timp trecu. În lume, păcatul se-adâncește.
Poporul Său se duce-n pustiu, nu-I mai slujește.
Se duce după idoli și străluciri deșarte,
Se pierde printre neamuri, se duce prea departe…

Dar într-o zi anume, umil, în loc sărac,
A omului speranță, în lume a intrat.
Isus Mesia, Fiul, al nost’ Mântuitor,
Din cer s-a coborât, privind spre viitor.

Căci omul singur nu mai poate înainta,
Prea mult s-a abătut de sfântă calea Sa.
Păcatul osândește întreaga omenire,
Pentru a omului vină, se cere pedepsire.

Pe-un deal se pregătește altarul pentru jertfă.
O cruce, niște cuie, și ură se observă.
Cununa cea de spini, păcatul v-a purta.
Dar cine va veni? Se va sacrifica?

Un Om fără de vină, fără de vreun păcat,
Din marea de-ntuneric ușor s-a ridicat.
Paharul de osândă, e negru, clocotind,
Așteptă să se verse, de greu păcat mustind.

El ia paharul plin, se uită cu-ezitare,
Al lumii mult păcat, nu sufer-amânare.
Îl bea pe tot de-odată, pe cruce răstignit.
„O, Tata-al Meu din ceruri, de ce M-ai părăsit?”

Dar răutatea lumii, n-are cale de întors.
Singur, între tâlhari, muri Isus Hristos.
O liniște în lume atuncea s-a lăsat
Perdeaua cea din Templu, deplin s-a sfâșiat,
Căci zidul dintre oameni și Tatăl cel de sus,
Pe veci El dărâma-ta. La Domnul ne-a condus!

Luiza Cotea  

Cu viaţa-n contratimp

Am azvârlit cu diamante-n apă
Şi m-am certat ades cu Dumnezeu,
Credeam că-s “pietre”-n clipa mea mioapă,
Urcând pe-anevoiosul meu traseu.

Trecutul mă chema cu oarbe gânduri
Să mă aşeze-n sumbrul lui tablou,
M-ademeneau iuzii printre rânduri
Şi tresăre‎am la cel mai slab ecou.

Eu am râvnit la-a zorilor dulceaţă,
Să sorb din cupa florilor nectarul,
Să mă desfete locuri cu verdeață,
Mi-erau străine jertfa şi altarul.

Fugeam de ceasurile-nsingurării,
De ploile şi vântul toamnei reci,
De-ogorul sfânt, de sarcina lucrării,
De văile cu stânci, spinoase, seci.

Dar am văzut că lumea mea se schimbă,
Deşi m-am agăţat de-un anotimp,
Pendulul pe cadran ‘napoi se plimbă,
Iar eu eram cu viaţa-n contratimp.

Şi Te-am rugat să-mi reînvii prezentul,
Să-mi muţi privirea ‎de la ce-a trecut,
Azi nici nu-mi pot descrie sentimentul,
Văzând comoara timpului pierdut.

Cu braţele deschise, cu-amândouă
Îmbraţişez viaţa-n orice clipă,
Şi o privesc din perspectivă nouă,
N-o să mai fac din anii mei risipă.

Am înţeles că toate au o vreme,
Că nu mai este timp ‎de târguieli,
Mă voi supune voii Lui supreme
Stând pe făgaşul sfintei rânduieli.

Olivia Pocol

Eşti gata să fii turnat ca jertfă?

Eu sunt deja turnat ca o jertfă de băutură…2 Timoiei 4:6

„Eu sunt gata acum să fiu turnat ca o jertfă”. Acesta este un act al voinţei, nu al sentimentelor.Spune-i lui Dumnezeu că eşti gata să fii jertfit; apoi acceptă consecinţele, indiferent care ar fi ele, fără nici o urmă de plângere, orice ar alege Dumnezeu. El te trece printr-o criză lăuntrică prin care nimeni nu te poate ajuta să treci. Din afară, viaţa ta poate părea aceeaşi; schimbarea se face în voinţa ta. O dată ce treci prin această criză la nivelul voinţei, atunci când ea se va manifesta în exterior, nu te vei mai gândi la preţ. Dacă nu-L laşi pe Dumnezeu să lucreze mai înlâi Ia nivelul voinţei tale, rezultatul va fi doar stârnirea compasiunii faţă de tine însuţi.

„Să legi jertfa cu funii de coamele altarului.” Altarul înseamnă foc – ardere, purificare şi izolare cu un singur scop: distrugerea oricărei afinităţi care nu este de la Dumnezeu şi a oricărei legături care nu este îndreptală spre Dumnezeu. Nu tu eşti cel care distruge aceste lucruri, ci Dumnezeu; tu leagă jertfa de coamele altarului şi ai grijă să nu laşi loc autocompătimirii alunei când începe focul. După ce ai Irecut prin foc. nimic nu te mai poate apăsa sau tulbura. Atunci când apare o altă criză, îţi dai seama că lucrurile nu te mai pot atinge ca înainte. Care este focul care-ţi stă în faţă acum?

Spune-I lui Dumnezeu că eşti gata să fii ..turnat” ca jertfă şi Dumnezeu Se va dovedi a fi tot ceea ce ai visat vreodată că va fi.

Oswald Chambers

Umple-mă

Umple-mă de Tine
Gol să fiu de mine,
Când ispita vine
Să nu-mi de-a rușine.

Umple-mă cu harul,
Umple-mi iar paharul,
Să-mi zidesc altarul.
Luminează-mi farul!

Umple-mă cu pace,
Ura s-o dezbrace,
Sufletul ce zace
Viață să îmbrace.

Umple-mă de milă,
Fă-mi slujirea utilă,
Nu iubind din silă
Lumea instabilă.

Umple-mă de roadă
Să nu fiu fațadă,
Ci ca toți să vadă
Vorbă și dovadă.

Umple-mă cu sfatul
Care i-a oftatul,
Face acuzatul
Să-și lase păcatul.

Umple-mă cu Tine
Să te vezi mai bine,
Faptele-Ți divine
Să le am cu mine.

Lucian Cazacu 

Altarul lacrimilor

Altarul lacrimilor tale
E o dovadă c-ai trecut
Prin grele încercări pe cale
Când toată ființa te-a durut.

Când ai văzut o nedreptate
Ai plâns… ai plâns și te-ai rugat
Și-Acel ce dă și-Acel ce poate
Înc-un necaz a vindecat.

Te-ai întristat văzând credința
Sfidată de un grup nebun
Dar azi înalți recunoștința
Că lucruri minunate spun.

Ți-a fost răpită bucuria
Și-atunci credeai că ești învins
Dar, iată, plină-i visteria
Și optimismul te-a cuprins.

Ai spus la mulți despre-o lucrare
Ce-aduce-n om pe Dumnezeu
Dar nu ți-au dat o sărbătoare
Și, iar, ascuns-ai plânsul greu.

Altarul lacrimilor tale
Îți amintește că spre Cer
Nu-s daor miresme și petale
Ci și dezastre, scrum și ger.

Ce s-a format în lupta vieții
(Și crezul și purtarea ta)
E semn etern al frumuseții
Pe care-n veci o vei cânta.

George Cornici

Din Duhul Tău Iubit Isus

Din Duhul Tău iubit Isus,
am tot ce port în mine,
tot ce cuvînt frumos am spus
tot ce pe-al Tău altar am pus,
tot ce iubirii i-am adus
– e numai de la Tine,
e numai de la Tine.

Nimic nu s-ar fi-ales în veac
și nici s-ar ști de mine,
nimic n-aș fi știut să fac
nici să vorbesc și nici să tac
și-aș fi murit pe veci sărac
– Isuse, fără Tine
Isuse, fără Tine…

O, voi cîți sînteți ispitiți
să mă vorbiți de bine,
nu vă-nșelați, tot ce primiți
e numai de la El, să știți,
pe mine-un rob să mă priviți,
nimic n-am de la mine
nimic n-am de la mine.

Tot ce cuvînt frumos am spus,
tot ce-i curat și bine,
tot ce iubirii i-am adus,
tot ce pe-altarul sfînt am pus
slăvească-L numai pe Isus,
căci totu-i de la Sine
o, numai de la Sine!

Traian Dorz

Dacă vine?…

Dacă vine Domnul mâine?
Ai altarul pregătit,
Să-L inviți să ia din pâine
Și să-I spui că masa-i gata,
Rodul viței pregătit
Și se cântă „Maranata”?

Vin din vale
Vești de jale –
Oare sunt chiar trecătoare?
Nu răsună a chemare,
Oare?

Printre noi adie somnul,
Ni s-a prins blana-n hățiș.
Dacă mâine vine Domnul,
Așa cum, în noapte-adâncă,
Vine noaptea pe furiș?…
Hai cu toții sus, pe stâncă!

Stânca-așteaptă,
Calea-i dreaptă.
Unde ne-am putea ascunde,
Când necazul ne pătrunde?
Unde?

Prinde-L pe Isus de mână;
De ești singur, ai să cazi!
Timpu-i scurt și nu te-amână
Cât crezi tu de cuviință.
Dacă vine Domnul azi,
Ai lumină, ai credință?

Știe cel care se roagă,
Dacă inima e-ntreagă
Și predată, sfântă, vie
Pentru Cel din veșnicie?
Știe?

Multe semne
Dau de știre,
Să ne-ndemne
La trezire.
Dacă tu zici c-au să treacă
Și-apoi vezi că nu-i o joacă?
Dacă? …

Doamne, strânge-mă de-afară!
Nu știu dacă vii la vară,
Într-o zi sau într-o seară,
Ești departe sau pe drum;
Dar un gând mă înfioară:
Doamne, dacă vii acum?!

Viorica Mariniuc 

Ce s-a mai întâmplat?

Am mai urcat o treaptă
Pe drumul spre splendori
S-a mai țesut o faptă
Cu sfintele-i valori.

Am mai purtat o cruce
Ușoară sau mai grea
Lăuntrul mai produce
Răbdări să pot lupta.

Am mai căzut pe cale
Dar iar m-au ridicat
Doar forțe speciale
Din veșnicul Palat.

Am mai cules cuvinte
Cu-n înțeles divin
Să merg doar în incinte
Unde se spune-”Amin”

Am mai cântat cântarea
Știută de demult
Sosit-a ușurarea
S-alunge un tumult.

Am mai vestit mesajul
Primit din sfânt meleag
S-a-nflăcărat curajul
Și Cerul mi-e mai drag.

Am mai deschis volumul
Cu perle și comori
Să-mprospătez albumul
Cu multe sărbători.

Da-n toate numai harul
M-a susținut, constant
M-aplec, deci, la altarul
Atât de captivant!

George Cornici