Psalmul 20

Dumnezeu să te asculte
În ziua cînd ai necaz
Și-ale tale lacrimi multe
Șteargă-le de pe obraz

Ocrotit să fi în lume
Orișicât ar fi de greu
De acest puternic Nume:
A lui Iacov Dumnezeu

Ajutor să î-ți trimită
Cel ce veșnic stă pe tron
Pentru inima-ți rănită
Sprijinire din Sion

Dumnezeu să-și amintească
Tot ce I-ai adus în dar
Jertfele să le primească
Ce le-ai ars de tot pe-altar

Tot ce inima-ți dorește
Dumnezeu să-ți dăruiască
Planurile ce-Ți urzește
El să ți le împlinească

De-a ta mare biruință
Noi atunci ne-om bucura
Și-întru  Domnul cu credință
Steagul îl vom flutura

Dumnezeul nostru mare
Ce-ți aduse biruință
Arătându-și îndurarea
Să-ți asculte-orice dorință

Știu de-acum că Domnul scapă
Pe-al Său uns orice-ar veni
Dreapta Lui, prin foc sau apă
Drept răspuns din Cer va fi

Unii se încred în care
Ce destin înșelător
Pentru toți aceia care
Se încred în caii lor

Noi ne bizuim pe-un Nume
Minunat, slăvit și vrednic
El ne e nădejdea-n lume
Dumnezeul nostru veșnic

Ei, se-ndoaie în furtună
Cad ca pleava pe hotare
Noi, sub mîna Lui cea bună
Vom rămâne în picioare

Scapă Doamne ‘ntotdeauna
Pe-ai Tăi fii ce sunt în lume
Ne ascultă rugăciunea
Când chemăm al Tău Sfânt Nume.

Daniel Hozan 

Pune stropul de Iubire

Tu… pune Doamne,-n inimă,
Marea „Dragoste” ce-o ceri.
Fă adânc să prindă rădăcină
Căci mâna Ta… mai dă averi.

Mai pune stropul de „Iubire”
Ce L-ai lăsat Tu, la Calvar.
Pe ce nu-i bun, pune stăpânire
Ca lupta… să nu fie-n zadar!

Revarsă din înaltul cerului
Isuse, focul Dragostei dintâi.
Tu poţi…Tu, Fiul Domnului,
În Duhul Sfânt, în noi să fii.

Pune stropul Dragostei Divine
Pe cărări ce duc spre-Altar.
Flăcări vină-n limbile ce-s vorbite
Tu, să le-aduni pe-al Tău cântar!

Setea ”Dragostei” să ne cuprindă
Şi ochiul Tău… să vadă ne’ncetat.
Durerea, trupul, şi arşiţa aridă
Şi glasul frânt… ce Te-a strigat.

„Calvarul”: Acesta-I locul Iubirii
Acolo unde Doamne, m-ai iertat.
Şi mi-ai semnat actul înfierii
Pe Tatăl… când L-ai implorat!

„Iartă Tată,Te rog, mai iartă”
Cu lacrimi de sânge L-ai rugat.
„Iartă Doamne… mai iartă,
Căci nu ştiu răul pe care-l fac.”

Doina Ketterer 

Scopul vietii

Scopul vieţii nu-i o ţintă
Foarte clară pentru noi.
Dumnezeu vrea să-L cunoaştem
Printr-o lume de nevoi.

Primul scop ar fi slujirea
În modelul lui Hristos
Ce-a venit la noi în lume
Serv umil şi credincios.

Precum Iosua grăieşte
Un refren rostit mereu:
„Cui veţi da astăzi slujirea:
La idoli? Lui Dumnezeu?”

Datoria de onoare
Ca un scop suprem al vieţii
Este chiar Împărăţia
Ce-o vesteau de mult profeţii.

Urmărind neprihănirea
Şi roada Duhului Sfânt
Vom realiza sfinţirea
Încă de pe-acest pământ.

Scopul vieţii este voia
Dumnezeului etern
Ale cărui raze sfinte
În mod blând pe noi se-aştern.

Asta-i marea-nsărcinare
Dată printr-un mare har
Naţiunilor din lume
Ce-s chemate la altar.

Scopul vieţii-i alergarea
Zi de zi către Isus
Ca să-I împlinim lucrarea
Cu duh blând şi prea supus.

Corneliu Livanu

Mă însoțești oriunde-aș fi…

Oriunde-aș fi mă însoțești
Îmi dai pe drum orientare
Să merg spre zările cerești
Cu bucurie și cântare.

Prezența Ta îmi este far
Când neguri vin să mă inunde
Găsesc cărarea spre altar
Lumina vieții mă pătrunde.

Oriunde-aș fi: prin văi, prin munți
Motive nu-s să-mi fie frică
Peste prăpăstii Tu-mi faci punți
Sporești puterea ce-a fost mică.

Mă poartă pașii prin deșert
Ce, parcă, nu se mai termină
Dar paza Ta e lucru cert
Privirea-Ți dulce mă alină.

Când mă învăluie-ncercări
Tu nu mă lași în întristare
Ci mă inunzi cu sfinte stări
O, Fiu preasfânt ce-aduci scăpare.

Cuptorul? Știu că mă așteaptă
Să trec prin foc, la test să trec
În orice loc mai urc o treaptă
Spre Paradis, nu spre eșec.

Departe de cei dragi de-acasă
Singur nu sunt. Nu! Niciodat’!
Chiar greutatea care-apasă
Minune! S-a mai ușurat.

Mă însoțești oriunde-aș fi
În lumea legilor precare
Că ești cu mine zi de zi
Ți-aduc, Isuse, adorare.

George Cornici

Închinarea

„Şi și-a întins cortul având Belelul la apus și Ai la răsărit. A zidit acolo un altar Domnului.” Geneza 12:8

Închinarea înseamnă a-i da lui Dumnezeu cel mai bun lucru pe care El ţi l-a dat. Ai grijă ce faci cu lucrul cel mai bun pe care-l ai. Oricând primeşti o binecuvântare de la Dumnezeu, dă-i-o înapoi ca pe un dar al dragostei. Fă-ţi timp să meditezi înaintea lui Dumnezeu şi înapoiază-i binecuvântările într-un act deliberat de închinare. Dacă aduni lucruri pentru tine însuţi, acestea se vor transforma într-un putregai spiritual, aşa cum se întâmpla cu mana când era păstrată. Dumnezeu nu te va lăsa niciodată să păstrezi un lucru spiritual doar pentru tine; trebuie să-i fie înapoiat Lui pentru ca El să-l poată face o binecuvântare pentru alţii.

Betel este simbolul părtăşiei cu Dumnezeu; Ai este simbolul lumii. Avraam şi-a „întins cortul” între acestea două. Adevărata valoare a activităţii noastre publice pentru Dumnezeu este dată de profunzimea părtăşiei noastre cu El. Graba nu este niciodată bună: întotdeauna există destul timp pentru a ne închina lui Dumnezeu. Clipele de linişte înaintea lui Dumnezeu pot fi o capcană. Trebuie să ne „întindem corturile” acolo unde vom avea totdeauna momente de linişte cu Dumnezeu, indiferent cât de zgomotoase ar fi momentele noastre în contact cu lumea, in viaţa spirituală nu există trei clape distincte, şi anume: închinarea, așteptarea şi lucrarea.

Unii dintre noi mergem în salturi, ca nişte broaşte spirituale, sărind de la închinare la aşteptare şi de la aşteptare la lucrare. Dorinţa lui Dumnezeu este ca acestea trei să meargă împreună. Ele au mers întotdeauna împreună în viaţa Domnului nostru. El nu era niciodată grăbit, deşi era totdeauna ocupat. Aceasta este o chestiune ce ţine de disciplină; nu putem ajunge acolo dintr-o dată.

OSWALD CHAMBERS

Dumnezeu este fidel

De te simți înstrăinat
De al Domnului Sfânt Har
Și te știi prins în păcat
Vino astăzi la Altar

La Altarul mânturii
Unde sânt aprinși cărbuni
Ca să-ți arzi patima firii
Să nu fii ca cei nebuni

Vino astăzi, ca să vezi
Cât de bun e Dumnezeu
Te va face ca să pierzi
Totul, ce îți face rău

Și te va purta la cruce
Să-ți arăte Fiul Său
Și cum Sfântul Sânge curge
Pentru viitorul tău

Te iubește și te vrea
Ca să fii mereu cu El
Chiar de viața este grea
Dumnezeu este fidel

Ceea, ce îți va promite
El va face, negreșit
Și va fi al tău Părinte
Doar de El vei fi iubit

Doar a Lui Asemănare
El va pune-n mintea ta
De păcat vei ști iertare
Prin jertfa din Golgota

Vei fi fiul Său, iubit
Plin cu Duhul Său cel Sfânt
De nu vei fi împărțit
Între Cer și-ntre pământ

Căci doar de vei fi integru
Haru-ți va fi înmulțit
Gândul nu-ți va mai fi negru
Ci spe Ceruri ațintit.

Berbec Ion

Ce faci când….?

Ce faci când răspunsul sosește?
Îndreaptă-ți pașii spre altar
C-atunci iubirea ta va crește
Și-atunci înseninări răsar.

Ce faci când furtuna răsare?
Cheamă-Ți Stăpânul în ajutor
Vedea-vei cum teama dispare,
Cum se-alină stări ce te dor.

Ce faci în ceas de tăcere
Când, parcă, Lumina s-a dus?
Amimtește-ți că e o-nviere,
Că harul divin n-a apus.

Ce faci când Cerul decide
Să vină-ncercarea cea grea?
O poartă spre Rai se deschide
Și-atunci să reziști vei putea.

Ce faci când slujba te cheamă
Să treci prin cuptorul aprins?
Pune-ți răspunsul în ramă:
”CU EL NICICÂND NU-S ÎNVINS.”

Ce faci? … acceptă-ntrebarea
Minuni vei vedea-n drumeții
Îți va fi netezită cărarea,
Credința vei ști s-o-ntreții.

George Cornici

Isus în Grădina Ghetsimani

Luca 22/43
” Atunci I s-a arătat un înger din cer, ca să-L întărească. ”

Cunosc o Grădină între pământ şi cer,
Unde  suspinele se înalţă şi pier,
Isus e singur, cu raze reci de lună,
Cu mantia nopţii, şi a ei cunună!

-”Tată Sfânt, Stăpân eşti în cer şi pe  pământ,
Pecete de Diamant e al Tău  Cuvânt,
Înlătură, te rog, Paharul cel amar!
Ruga Mea se înalţă spre Sfântul Altar! ”

Fumul alb de rugă ajunge pe altar,
În picioare rămâne Paharul amar,
Trupul firav, amarnicele suspine,
Se luptă cu albele Peceţi divine!

Plâng doar ramurile bătrâne de măslin,
Ele şterg sudoarea şi sângele divin,
Stelele s-au ascuns după haina de nori,
Măslinii şi-au scuturat florile în zori.

-”Tu, Isus, nu laşi singur pe cel întristat,
Tu nici nu adormi când eşti, în taină, chemat,
De atâtea ori mi-ai dat floarea îndurării;
Lângă Tine stau în clipa întristării! ”

Un înger coboară din Hotarul ceresc,
Cântând duios, aripile albe îi cresc;
-”Nu eşti singur, Isus, între cer şi pământ,
Lângă Tine e Tatăl, şi cerul cel sfânt!

Nu eşti singur în Grădina Ghetsimani,
Plâng cu Tine cei răscumpăraţi ani şi ani,
Stau lângă Tine şi Îti cântă ”Mărire!
Sângele lui Isus face ispăşire! ”

Fumul alb, de pe altar, coboară de sus,
Şi, în genunchi, în Grădină, stau cu Isus;
Reci sunt, azi, razele albastre de lună,
Dar cel răscumpărat Îi este Cunună!

Arancutean Eliza 

Ce folos…?

Ce folos să ai de toate
Dacă Cerul ți-e străin,
Dacă n-ai eternitate
Cu Părintele divin?

Ce folos de viața, toată
Desprinsă de Creator?
Desigur, e-o mare moartă
Sau e un arid ogor.

Ce folos de bogăție
Dacă harul îl respingi?
Se-mplinește-o profeție:
Nu poți greul să-l învingi.

Ce folos de prietenia
Cu persoana din guvern
Dacă nu poți agonia
S-o alini cu-n gând etern?

Ce folos de frumusețea
Chipului cu ochi senini
Dacă tu-ți dai tinerețea
Unui crez ce naște spini?

Ce folos de traiul care
Nu-i cuprins de sfânt fior?
Nu ai vrea răscumpărare
O, sărmane călător?

CE FOLOS? De vei răspunde
Și vei merge spre Eden
Sfântul Duh te va pătrunde,
Te ca duce-n alt teren.

Dacă vrei cu El unire
Pune-ți viața pe altar
Căci folosul e-n slujire
Și în tot ce-nseamnă har.

George Cornici

Chiar mii de jertfe-ar fi puține

Chiar mii de jertfe-ar fi puține să-Ți aduc zilnic la altar,
Ce-ar fi aceasta pentru Tine la cât de mare e-al Tău har?

Chiar munți de aur și rubine de Ți-aș aduce acum în dar,
N-ar egala atâta bine cât mi-ai făcut Tu la Calvar.

Chiar de mi-aș înfrâna tot trupul, și chiar de-ar fi să-mi fie ars,
Nu aș putea plăti cu lutul tot ce-a-nsemnat păcatu-mi șters.

Chiar ani la rând dacă aș plânge, și-o viață de m-aș tângui,
N-aș stinge lacrima de sânge ce-a curs pentru a mă mântui.

Sub inspirația-Ți divină, ocean de psalmi aș vrea să-Ți scriu,
Să vadă toți a Ta lumină și-n cor să strige că ești viu.

Să cânt cântări din cer trimise cu har să sfarme orice zid,
De Duhul Sfânt să fie aprinse cum mai de mult cânta David.

Să se arate aurora, să se topească negrii nori,
Să cânte iarăși ca Debora, mulțimea de biruitori.

Ce minunat ești Tu, Isuse, ce măreții te înconjoară,
Ce bucurii ne-aduci aicea când slava cerului coboară.

Ce mângâieri ne lași în suflet când treci, o, Doamne printre noi,
Cum ne îndrumi al nostru umblet și cât de bun ești Tu cu noi.

Ce alinare, ce iubire, e Rege sfânt privirea Ta,
Ce dar, ce mare mântuire ai scris cu sânge-n Golgota.

Ce sfântă binecuvântare ești pentru noi că ne primești,
Că dăruiești oricui iertare și de la moarte izbăvești.

Nimic n-ar fi frumos făr` Tine, nimica farmec n-ar avea,
Nici flori, nici păsări, nici destine, nici noi, poate, n-am exista.

Te laud Domn presfânt și mare, iar pentru toate Te slăvesc,
Mă-nchin în fața Ta, scump Soare, și umilit îți mulțumesc.

Puiu Chibici