Zbor de toamna

Ma plimb prin toamna pe aleile-n rugina,
Si frunze frante plang sub pasii mei desculti,
Zambeste printre nori timida-o raza de lumina,
Iar vantul printre ramuri canta-ncet, de vrei s-asculti.

Ma plimb prin toamna sub stropii de ploaie,
La brat cu gandurile mele, pe carari, tarziu
Sunt fericit, si-mi curg pe-obraz lacrimi siroaie,
La amintirea c-am fost rob si-acum sunt fiu.

Ma plimb prin toamna coplesit de Har,
Si ma prostern si eu ca frunzele, cuprins de dor,
Inghenunchiat ma-nchin sub aripile vechiului stejar,
Cu ochii-nchisi, visand la cer, ma pomenesc ca zbor.

Alexandru Marius 

Reclame

Covor de frunze pe alei

E toamnă iar,
Covor de frunze zac tăcute pe alei,
Iar gândul meu
Se-adună-ntro speranță
Ce n-are margini,
Că-n veacul ce va fi
Voi fi trezit,
Să dau suflarea ,,florilor de gheață”
Iar sufletul, va fi chemat-napoi.

E toamnă,
Iar firea zgribulită
Lovește-ncet la ușa iernii.
Văd ,,flori de gheață”
Privind prin gaura cheii;
Primit voi fi fără averi?

Eu, am comori ce-s adunate,
Dar nu se văd, căci sunt supuse
Și nu se-aud căci nu sunt spuse,
Nu strălucesc,
Căci stau în umbră…
Doar heruvimi ce stau de pază
Le văd prin iarna cea confuză
Și dând de-o parte ,,florile de gheață”
Îmi scot din poleita iarnă
Comoara ce n-a fost pătată
Și nici n-a înghețat vreodată…

E sufletul, primit acasă
Ce-a fost plecat fără diurnă,
Lăsând în urmă amintirea
Ce-a fost:
A blândei primăveri,
Amurgul zilelor de vară
Și-acum,
Covor de frunze pe alei.

Gigi Stanciu