17 Iulie

„Ştim, fraţi prea iubiţi de Dumnezeu, alegerea voastră.” 1 Tesaloniceni 1:4

Mulţii vor să-şi cunoască alegerea înainte de a privi la Christos, dar nu pot învăţa următorul lucru: îşi pot descoperi alegerea doar „privind ţintă la Isus” (Evrei 12:2). Dacă vrei să fii sigur de propria ta alegere, asigură-ţi inima înaintea lui Dumnezeu punându-ţi următoarele întrebări: te simţi un păcătos pierdut şi vinovat? Atunci du-te imediat la crucea lui Christos şi spune-I lui Isus situaţia ta. Spune-I că ai citit în Biblie că „pe cel care vine la Mine nu-l voi izgoni afară” (loan 6:37). Spune-I că a spus „adevărat şi cu totul vrednic de primit este cuvântul, care zice că Christos Isus a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoşi” (1 Timotei 1:15).

Priveşte la Isus şi crede în El, şi te vei încredinţa în mod direct de alegerea ta, fiindcă dacă crezi cu siguranţă, eşti ales. Dacă te predai cu totul lui Isus şi te încrezi în El, atunci eşti unul din aleşii lui Dumnezeu; dar dacă te opreşti şi spui „vreau să ştiu mai întâi dacă sunt ales”, nu ştii ce ceri. Du-te la Isus, deşi eşti atât de vinovat, du-te aşa cum eşti. Uită toate întrebările curioase despre cei aleşi. Asigurarea Duhului Sfânt îţi va fi oferită, astfel încât vei putea spune „ştiu în cine am crezut. Şi sunt încredinţat că El are putere să păzească ce i-am încredinţat” (2 Timotei 1:12).

Christos este prezent la fiecare consiliu ceresc. El îţi poate spune dacă ai fost ales sau nu, dar tu nu o poţi afla în alt mod. Pune-ţi încrederea în El, şi răspunsul Lui va fi „te-am iubit cu o iubire veşnică, de aceea îţi păstrez bunătatea Mea” (Ieremia 31:3). Nu există nici o îndoială în privinţa alegerii tale, dacă tu L-ai ales pe El.

Fii prin alegerea lui Dumnezeu
Credem în Domnul Isus.

Meditaţii C. H. Spurgeon

5 Mai

„Eu voi fi Dumnezeul lor, şi ei vor fi poporul Meu.” 2 Corinteni 6:16

Ce titlu minunat: „poporul Meu”! Ce descoperire încurajatoare: „Dumnezeul lor”! Cât de multe înţelesuri se ascund în aceste două cuvinte, „poporul Meu”! In primul rând, găsim aici o referire distinctivă. Intreaga lume îi aparţine lui Dumnezeu. Cerul, până şi cerurile cerurilor, sunt ale lui Dumnezeu, şi El stăpâneşte asupra copiilor oamenilor; dar numai despre cei pe care El i-a ales, pe care i-a răscumpărat, spune că sunt „poporul Meu”. In această formulare se regăseşte ideea apartenenţei, într-un mod special „partea Domnului este poporul Lui, Iacov este partea Lui de moştenire” (Deuteronom 32:9).

Toate popoarele pământului sunt ale Lui. Întreaga lume se află sub puterea Lui, totuşi poporul Său, aleşii săi, sunt partea Sa specială. El a făcut mai mult pentru ei decât pentru alţii. El i-a cumpărat cu sângele său şi i-a adus mai aproape de El. El i-a primit în inima Sa şi i-a iubit cu o iubire veşnică, o iubire pe care apele nu o pot îneca şi trecerea timpului nu o poate şterge. Dragi prieteni, puteţi, prin credinţă, să vă vedeţi în numărul lor? Puteţi să vă uitaţi spre cer şi să spuneţi: „Domnul meu şi Dumnezeul meu, eşti al meu printr-o relaţie care mă împuterniceşte să-ţi spun Tată. Oare eşti al meu în tovărăşie sfântă, şi într-un fel de care lumea nu are parte?”

Poţi să citeşti Cartea Sfântă, şi să găseşti datele oficiale ale mântuirii tale? Îţi vezi numele scris cu sânge scump? Poţi, prin credinţă, să te prinzi de Isus şi să-I spui „Christosul meu”? Dacă poţi, atunci Dumnezeu îţi va spune ţie, şi celor asemeni ţie poporul Meu”. Dacă Dumnezeu este Dumnezeul tău, şi Christos este al tău, atunci Domnul îţi acordă o atenţie specială. Eşti obiectul alegerii Sale, acceptat prin Fiul Său prea iubit.

Meditaţii C. H. Spurgeon

Binecuvântarea ascultării

„Pe Mine Însumi jur, zice Domnul: pentru că ai făcut lucrul acesta…. te voi binecuvânta foarte mult.”Genesa 22:16-17

Avraam a ajuns în punctul în care a luat contact cu însăşi natura lui Dumnezeu, unde a înţeles realitatea lui Dumnezeu.

„Ţelul meu este Însuşi Dumnezeu…

Cu orice preţ. Doamne iubit, pe orice cale”

„Cu orice preţ pe orice cale” înseamnă nimic din alegerea noastră pe calea pe care Dumnezeu ne duce la ţintă.Când Dumnezeu vorbeşte naturii Sale din mine, îmi este imposibil să mă îndoiesc; singurul lucru pe care pot să-l fac este să ascult imediat. Când Isus spune: „Vino”, eu vin; când spune: „Părăseşte lucrul acesta”, îl părăsesc; când spune: „Încrede-te în Dumnezeu în problema aceasta”, mă încred. Această umblare în ascultare este dovada prezenţei naturii lui Dumnezeu în mine.Ca Dumnezeu să mi Se descopere, acest lucru e determinai de caracterul meu, nu de caracterul Lui.„Pentru că sunt meschin. Căile Tale îmi par adesea meschine.”Prin disciplina ascultării ajung în locul unde a fost Avraam şi descopăr cine este Dumnezeu.

Dumnezeu nu va fi niciodată real pentru mine până când nu mă întâlnesc cu El în Isus Cristos. Atunci voi cunoaşte adevărul cuvintelor „Dumnezeule, nu este nici un alt Dumnezeu sub soare, nu este nimeni ca Tine”.Promisiunile lui Dumnezeu n-au nici o valoare pentru noi până când nu ajungem să înţelegem natura lui Dumnezeu prin ascultare. Putem citi unele lucruri din Biblie de 365 de ori pe an şi ele să nu aibă nici un înţeles pentru noi; apoi, dintr-o dată înţelegem ce-a vrut să spună Dumnezeu, deoarece am ascultat de El într-o anumită situaţie şi pe loc ni s-a revelat natura Lui. Toate promisiunile lui Dumnezeu sunt,.Da” şi „Amin”. Acest „Da” trebuie să izvorască din ascultare: când, prin ascultare, spunem „Amin” la o promisiune, acea promisiune ajunge să fie a noastră.

Oswald CHAMBERS

Dumnezeu are curajul să ne facă tovarăşi ai Săi

„Isus a luat cu Sine pe cei doisprezece.” Luca 18:31

Dumnezeu are curajul să Se încreadă în noi! Tu spui: “Dar El a făcut o alegere greşită când m-a ales pe mine, pentru că în mine nu este nimic bun; nu am nici o valoare”. Tocmai de aceea te-a ales! Cât timp crezi că există ceva bun în tine, Dumnezeu nu te poate alege, deoarece tu ai scopuri personale pe care vrei să le realizezi; dar dacă-L laşi pe El să te aducă la capătul încrederii în propria ta persoană, atunci te poate alege să mergi cu El la “Ierusalim”, iar aceasta va însemna împlinirea unor scopuri pe care El nu le discută cu tine.

Noi avem tendinţa să spunem că, dacă un om are daruri naturale, el va fi un bun creştin. Nu se pune problema dotării noaste, ci a sărăciei noastre; nu a ceea ce aducem cu noi, ci a ceea ce pune Dumnezeu în noi: nu este vorba despre virtuţi naturale, despre tărie de caracter, cunoştinţe sau experienţă – toate astea nu sunt de nici un folos aici. Singurul lucru care are valoare este să fim pătrunşi de marea chemare a lui Dumnezeu şi să fim făcuţi prieteni şi tovarăşi ai Lui (conform textului din 1 Corinteni 1:26-31). Prietenii Lui Dumnezeu sunt oameni care îşi cunosc sărăcia. El nu poate face nimic cu omul care crede că Îi este folositor lui Dumnezeu. În calitatea noastră de creştini, noi nu urmărim deloc cauza noastră, ci cauza Lui Dumnezeu, care nu poate fi niciodată a noastră.

Noi nu ştim care este scopul Lui Dumnezeu, dar trebuie să păstrăm intactă relaţia cu El, orice s-ar întâmpla. Nu trebuie să lăsăm ca vreun lucru să ştirbească relaţia noastră cu Dumnezeu; dacă ceva reuşeşte s-o strice, trebuie să ne rezervăm timp pentru a o remedia. Lucrul cel mai important în creştinism nu este lucrarea pe care o facem, ci relaţia pe care o avem, precum şi atmosfera creată de această relaţie. Aceasta este tot ceea ce ne cere Dumnezeu să căutăm şi este lucrul care e în permanenţă atacat.

Oswald CHAMBERS

Relaţie netulburată

„În ziua aceea ve-ți cere în Numele Meu… Tatăl însuşi vă iubeşte.”

Ioan 16:26. 27

„În ziua aceea veţi cere în Numele Meu”, adică în natura Mea. Nu spune: ..Veţi folosi Numele Meu ca pe un cuvânt magic”; ci „Veţi fi atât de aproape de Mine, încât veţi fi una cu Mine”. „Ziua aceea” nu este o zi în viaţa veşnică, ci o zi care trebuie să fie aici pe pământ. „Tatăl însuşi vă iubeşte” – unitatea este completă şi absolută Domnul nostru nu spune că viaţa va fi fără nedumeriri exterioare, ci că, aşa cum El cunoaşte inima şi gândul Tatălui, tot astfel, prin botezul Duhului Sfânt, EI ne poate ridica în locurile cereşti pentru a ne revela sfaturile lui Dumnezeu.

„Orice veţi cere de la Tatăl în Numele Meu…” ..Ziua aceea” este ziua unei relaţii netulburate între Dumnezeu şi credincios. Aşa cum Isus a stat nepătat în prezenţa Tatălui Său, tot aşa şi noi, prin marea eficacitate a botezului Duhului Sfânt, putem fi ridicaţi la această relaţie – „Ca ei să fie una. cum Noi suntem una”.

„Vă va da.” Isus spune că Dumnezeu va recunoaşte rugăciunile noastre. Ce provocare! Prin puterea învierii şi a înălţării lui Isus şi prin Duhul Sfânt pe care El L-a trimis, noi putem fi înălţaţi la o asemenea relaţie cu Tatăl, încât să fim una cu voia desăvârşită şi suverană a lui Dumnezeu – prin libera noastră alegere -. aşa cum fost Isus. In această poziţie minunată, aşezaţi acolo de Isus Cristos. ne putem ruga lui Dumnezeu în Numele Lui. în natura Lui care ne este dăruită prin Duhul Sfânt, iar Isus ne spune: „Orice veţi cere de la Tatăl Meu. vă va da”. Caracterul suveran al lui Isus Cristos este testat prin propriile Sale cuvinte.

Oswald Chambers

Testul egoismului

„Dacă apuci tu la stânga, eu voi apuca la dreapta; dacă apuci tu la dreapta, eu voi apuca la stânga.”Genesa 13:9

De îndată ce începi să trăieşti viaţa de credinţă in Dumnezeu, în faţa ta se vor deschide posibilităţi bogate şi fascinante; aceste lucruri sunt de drept ale tale; dar, dacă trăieşti viaţa de credinţă, îţi vei exersa dreptul de a renunţa la drepturile tale şi de a-L lăsa pe Dumnezeu să aleagă pentru tine.

Dumnezeu permite uneori să ajungi într-o încercare în care prosperitatea ta materială ar fi lucrul cel mai bun şi mai potrivit de luat în considerare, dacă nu ai trăi o viaţă de credinţă. Dar dacă trăieşti prin credinţă, vei renunţa cu bucurie la dreptul tău şi-L vei lăsa pe Dumnezeu să aleagă pentru tine. Aceasta este disciplina prin intermediul căreia naturalul este transformat în spiritual prin ascultarea de vocea lui Dumnezeu.Ori de câte ori ceea ce este drept devine standardul în viaţă, vederea spirituală se atrofiază. Marele vrăjmaş al vieţii de credinţa în Dumnezeu nu este păcatul, ci lucrul bun care nu este suficient de bun.

Lucrul bun este întotdeauna vrăjmaşul lucrului celui mai bun. Ar fi părut cel mai înţelept lucru din lume ca Avraam să aleagă. Era dreptul lui, iar oamenii din jurul lui l-au considerat probabil un prost pentru că nu a ales. Mulţi dintre noi nu creştem din punct de vedere spiritual, pentru că preferăm să alegem ceea ce este drept. În loc să-L lăsăm pe Dumnezeu să aleagă pentru noi. Trebuie să învăţăm să umblăm după standardul care-L are ca ţintă pe Dumnezeu. „Umblă înaintea Mea.”

Oswald Chambers

Îți mulțumesc, Doamne!

Răbdare Doamne, Tu multă ai avut
Și m-ai chemat de multe ori, dar nu am vrut.
Ai insistat, la ușă ai bătut mereu.
Până la urmă, Ți-am deschis și eu,

SLĂVIT SĂ FII TU, DOMNUL MEU !

Ce mă făceam eu, Doamne, de plecai?
Răbdare dacă Tu n-aveai?
Eram și părăsit, și întristat,
Și-n focul ghenei aruncat.

O, DOAMNE, FII TU LĂUDAT !

Ne-ai scos din groapă
Și ne-ai trimis în ceruri sus.
Cu fiecare cui ce Te-a străpuns,
Cu fiecare strop de sânge ce Ți-a curs,

SLĂVIT SĂ FII TU, DOMNUL MEU, ISUS !

L-ai dat pe Fiul Tău Isus,
Să stea pe cruce-n cuie pus
Și umilit, și biciuit,
Să fiu eu astăzi mântuit.

O, DOAMNE, CÂT DE MULT TU NE-AI IUBIT !

Spre ceruri sus, noi am pornit
Căci Domnul azi ne-a mântuit.
Prin sângele Lui ne-a spălat
Și-n haine albe ne-a îmbrăcat.

O, DOAMNE, FII TU LĂUDAT !

Îți mulțumesc eu Doamne, pentru iubirea TA,
Îți mulțumesc Isuse, pentru jertfa TA .
Îti mulțumesc Doamne pentru că m-ai ales,
Îți multumesc pentru că azi, păcatul mi l-ai șters.
AMIN.

Cristina Velescu