Aleg minuni

Aleg minunea de-a-ndura,
Smerit, la poala crucii,
Când vrajba, cearta, vorba rea
Strivesc precum butucii.
Îmi iau răbdarea la atac,
Ocara când mă doare;
Las capu-n jos, da-n loc să zac,
Atuncea cânt mai tare.

Aleg minunea de-a fi rob
Netrebnic și supus,
Semănător ce-aruncă bob
Din ce-a primit de sus.
Cu lacrimi dac-am semănat,
Când Domnul va să vie,
Va fi și rodul mai bogat
Și plin de bucurie.

Aleg minunea de-a jeli
La moartea celui drag –
Un pom se poate prăbuși
Și tânăr, și moșneag.
La capul celui ce-a murit
Mi-e jalea grea și mare
Dar nu mă frâng! Da, l-am iubit,
Dar Domnul, mult mai tare.

Aleg minunea de-a primi
Înstrăinat, disprețul,
În tot și-n toate pot găsi
Pe Cel ce știe prețul.
Din groapă-n groapă înfundat,
Doar plânsul mă adapă;
Dar când e cerul înstelat,
E-așa frumos în groapă!

Aleg minunea de-a putea
Să stau în rugăciune,
De-i ziua bună sau mai grea,
De-s rele vești sau bune.
Și dacă valuri vin mereu
Cu sete să lovească,
Renunță ele, fiindcă eu
Am pavăză cerească.

Să nu vă prindă mila
De mine, oameni buni!
Ca Pavel și ca Sila,
Nu plâng în închisoare,
Nu blestem când mă doare –
Eu doar aleg minuni.

Viorica Mariniuc 

Reclame

Aleg

Mereu sunt pus s-aleg în viaţă
Pe ce cărare să păşesc.
Sunt două căi ce-mi stau în faţă:
E calea lumii ce mă-nvaţă
Să-i cad la pieptul ei de gheaţă,
Şi cea cu har dumnezeiesc.

A lumii cale, largă, plină
De fel de fel de mărfuri seci,
De oameni ce adânc se-nchină
La monumentul ei de tină
Sorbind plăceri care-nvenină,
E calea beznelor de veci!

Şi-i calea Harului divin
În care dragostea-i stăpână.
Pe ea doar mântuiţii vin
Cu inimi arse de suspin
Urcând spre cer cu suflet plin
De dor şi sete de Lumină!

De mii de ori de-s pus s-aleg,
Aleg cărarea vieţii sfinte;
Dorinţa firii vechi o neg
Din neputinţă mă dezleg
Şi de Isus cu drag mă leg
În tari, curate legăminte.

Aleg să împlinesc Cuvântul
Fugind de poftele din lume;
Nu mă va-mpiedica pământul
Cu vraja lui şi nici mormântul
Să fiu în slavă cu Preasfântul
Şi-aici să-I cânt slăvitu-I Nume.

Aleg să-mpărtăşesc iubirea
Cu cei ce n-o cunosc nicicum.
Aleg s-arăt tămăduirea
În Cel ce e Desăvârşirea
Acelor ce-au ales pieirea
Şi merg orbiţi pe largul drum!

Aleg să fiu umanul vas
În care El să-şi toarne mirul.
Şi-aici în trecătorul ceas
În viaţa ce mi-a mai rămas
Aleg Luminii să-i fiu glas
Şi Harului ceresc potirul.

Aleg pe Domnul să-L slujesc
Mărturisind a Sa-ndurare!
Şi-n omul meu duhovnicesc
Amirosind parfum ceresc
Mai plin de El mă lupt să cresc
Urcând îngusta Lui cărare.

Nicholas Dinu