Biserica stă încă în picioare

Text: 1 Corinteni 12:12-20

…pe această piatră voi zidi Biserica Mea şi porţile locuinţei morţilor nu o vor birui. Matei 16:18

Biserica, adesea numită şi Trupul lui Cristos, este formată din toţi aceia care L-au primit pe Isus Cristos ca Domn şi Mîntuitor. Astfel, ea nu este nici o capelă nici o catedrală. Ea este un trup viu, un organism. Adevărul acesta îl ilustrează atît de bine cele ce se petrec în România. Oficialităţile de stat încearcă să distrugă Biserica Baptistă numărul 2 din Oradea. Au dat ordin oamenilor să evacueze proprietatea şi le-au interzis să se mai adune acolo. Apoi au întrerupt curentul electric, reţeaua de apă şi canalizarea. Să presupunem că guvernul decide să demoleze clădirea pentru „sistematizarea zonei”, aşa cum se spune.

Înseamnă, oare, acest lucru că Biserica nu va mai exista? Absolut nu! Si de ce? Simplu, pentru că Biserica o formează oamenii şi nu clădirea unde se adună ei. De fapt, cuvîntul BISERICĂ în Noul Testament nu se foloseşte niciodată pentru a descrie o clădire. El se referă întotdeauna la credincioşi, indiferent unde se adună aceştia. Istoria ne arată că în ciuda celor mai mari şi hotărîte eforturi, duşmanii Bisericii n-au reuşit s-o distrugă. Am văzut lucrul acesta demonstrat în secolul nostru – în propria generaţie. Deşi persecutaţi, oamenii lui Dumnezeu au continuat să se închine lui Cristos în tot felul de locaşuri. El a promis că Biserica va dura, deoarece El însuşi este piatra El din capul unghiului (Matei 21:42). Astfel, chiar dacă va fi distrusă clădirea bisericii, Biserica stă încă în picioare. Porţile locuinţei morţilor nu o pot birui. D.C.E.

Cristos, temelie neclintită.
Cristos Capul şi Piatra unghiulară
 De Tatăl aleasă, preţuită,
Ce ţine Biserica unitară. 

Biserica – înrădăcinată în Dumnezeu –
nu va putea fi niciodată dezrădăcinată de om!

Painea zilnica

Un freamăt blând

Un zbucium greu frământă lumea,
Da-n întunericul ei gros
Nu vede ce aproape-i vremea
Venirii lui Isus Hristos.

Un freamăt blând îngână șoapte
Ce-n „noapte”-s greu de deslușit
Și gânduri de „lumină” coapte
Lucesc în suflet, năbușit:

– „E vremea vremii îndepărtate
Ce-n Adevăr s-a proorocit!”
Dar vrem noi oare-a ne desparte
De tot ce ne-a îndobitocit? !

Ne vom ținti spre Miel privirea
Sub steagul Lui de biruință
Ca să-I întâmpinăm venirea
Cu un grăunte de credință? !

Vom căuta pe-al nostru Mire
Până-n „Palatul Lui ceresc”
Făcând dovada de iubire
La toți ce-n noapte ne rănesc? !

Un freamăt blând adie șoapte
Trădându-I dragostea, „Mireaso”!
Lumina-I dulce îmbie-n noapte:
-Trezește-te acum, „Aleaso!”

01/03/2020*Ioan Hapca

Ce bucurii!

Cei însetaţi, veniţi la Ape!
Cei flămânzi luaţi Pâine!
Domnul Domnilor, Isus, vine
Īn plinul Dragostei Agape!

Ce bucurii pentru cel salvat!
În a Iubirii veşnicie,
La izvoarele de Apă vie,
În veci va fi binecuvântat!

O lacrimă pe a lui faţă,
Se prelinge īn perlă vie,
Īn a cerului armonie
Pluteşte-n astral curăţată.

Ca o floare, floare aleasă,
În cununa Sa vei străluci,
Ca scumpe nestemate vii,
Īn Împărăţie, Acasă!

Maria Șopț 

Biserică iubită!

Biserică iubită, aleasă pentru ceruri,
Mireasă mȃntuită, spălată-n sȃnge sfȃnt,
Nu îngropa talanții, comori cerești preascumpe,
În formele păgȃne și-averi pentru pămȃnt!

Nu întina veșmântul, de foc și biruință,
Cu putrede noroaie și poftele firești;
Fii pildă pentru lume și, zilnic, prin credință,
Mergȃnd pe calea crucii, spre ceruri să privești!

Alungă somnul morții și trista nepăsare,
Ȋncrede-te și-aleargă spre Patria de sus.
Trăiește prin Iubire și-n timpul de-ncercare
Păstrează Legămȃntul cu Mirele Isus!

Ȋn Ziua Veșniciei vei sta la Sfȃnta Masă,
Vei colinda palate și ceruri de cleștar
Dacă-ai păstrat Iubirea, Lumina, Legămȃntul,
Dacă-ai sfințit chemarea și n-ai căzut din Har!

Isus te va conduce pe căi de curcubee,
Și în grădini de stele, cu mȃini de sori și crini,
El îți va spune: “Vino, Biserică iubită!
Ai stat destul în lume, destul printre străini.

Ai suferit necazuri, acum te odihnește
Pe braț împărătesc, ce-a fost crucificat.
Tu ai iubit dreptatea, credința, adevărul,
Acum stai lȃngă Mine; Eu, Domnul, te-am salvat!”

*
Biserică iubită, fii sinceră-n trăire,
Ȋn tot ce faci și spui, în rugă și în cȃnt.
Păstrează Legămȃntul, cu dor și cu iubire,
Căci Domnul vieții vine. El, vine în curȃnd!

Ascultă!… Se-aud pașii… Nu-i simplă reverie
Sau palidă-nscenare de oameni părăsiți.
Isus e chiar la ușă, chemȃnd la părtășie
A Lui Mireasă dragă: creștinii mȃntuiți!

Gelu Ciobanu

O, Mireasa Mea iubită…

Cum esti scumpa Mea aleasa? Mă astepti? Mă mai iubesti?
Ai pe tine haina alba pentru slavile ceresti?
Iti mai arde a ta candela cu ulei din Dumnezeu?
Iti sunt bratele intinse asteptand iubitul tau?
Spui tu oare: Maranata! vino Mire preaiubit?
Mai privesti cu dor spre ceruri, asteptand necontenit?
O, mireasa Mea iubita, nu e mult si voi veni
Voi desface largul zarii si pe nori te voi rapi
E aproape miezul noptii, lumea doarme ca-n mormant
Insa tu de vei fi treaza, vei pleca prin Duhul Sfant!
O, iubita Mea aleasa, oare stii cat am platit
Pentru haina ta de nunta ce cu drag ti-am daruit?
Am platit cu pretul vietii ca un miel,sus pe Calvar
Ca tu sa primesti viata si o haina alba-n dar!
Am platit cu zbucium, groaza, cu un chin de nedescris
Pentru tine, pentru-odaia cea de nunta-n Paradis!
Am platit cu o povara de durere si pacat
Care nu-o vei intelege si n-o vei simti vreodat’!
Da, asa mi-a fost iubirea, fara margini te-am iubit
Azi in maini inca port semnul pretului ce l-am platit!
Dragostea mea pentru tine niciodat’ nu va seca
Tu esti unica aleasa, tu, pe veci Mireasa Mea!
Cum esti, scumpa Mea aleasa? cat de mult Mă mai iubesti?
Cum ti-e haina de mireasa? tot curata ti-o pastrezi?
Căci in ceruri poti sa intri numai daca ti-ai pastrat
Haina alba nepatata ce cu dragoste ti-am dat
Dragostea ti-a fost pecete si salvare de la chin
Fara de cusur si pata mi-a fost jertfa pentru tin!
Mi-am dat viata sa ai viata nesfarsita-n ceruri sus
Si te-am inviat cu Mine pentru-o glorie făr’-apus!
Daca haina ți-e curata, in curand Ma vei vedea
Sus pe nori, la miezul noptii și spre ceruri vom zbura!
Vom strabate printre stele catre locul minunat
Spre odaia nuntii noastre ce atat am asteptat
Portile slavei eterne c-un cuvant se vor trezi
Se vor ridica cu glorie si in ceruri vom păși
Te voi duce apoi in fata Tatalui sfant, Dumnezeu
Si in fata celor care il slavesc cantand mereu
Ceru-ntreg va fi-n serbare, in cantari si bucurii
Pentru scumpa Mea aleasă ce-a ajuns in vesnicii
O, Mireasa mea iubita, fii deci gata,ne-ncetat
Căci Eu vin la miezul noptii! Vin ca mire imbracat
Cu veșminte de splendoare și de nuntă pregatit
Sa Te iau cu Mine acasa, sus in cerul infinit!
Candela sa-ți ardă-n taina, și ulei sa ai mereu
Iar veșmantul Tău să-Ți fie alb, după Cuvântul meu.
Astfel dar la miezul nopții cand pe nori te voi chema
Tu sa poti zbura spre Mine, tu, pe veci Mireasa Mea!

Emanuel Hasan