Ce implică jertfa crucii

Mărețul plan de mântuire
A implicat grele torturi
Nălțăm respect și prețuire
Ne-a scos din colb și uscături.

Un plan cum nu a fost vreodată
De Trinitate conceput
Să fie ființa împăcată
Cu Cel ce n-are început.

Ce-au scris profeții s-a-mplinit
În răni și-n sânge-i vindecare
Cei ce-L slujesc pe Cel jertfit
Intră în eliberare.

Păcatul pironit pe cruce
(Prin palmele Celui mai sfânt)
Pe individ nu-l mai seduce
Să-ncalce duhul din Cuvânt.

Oceanul de dispreț, rușine
Asupra Fiului s-a dus
Dar jertfa Lui ne va menține
În traiul fără de apus

Cum alta n-a fost suferință
Răbdată demn, cu-n scop precis
Dar prin nevrednica sentință
S-a împlinit tot ce-a fost scris.

Păcatul omenirii-ntregi
A fost purtat cu agonie
Dar marii preoți, mari strategi(?)
N-au înțeles ce-i jertfa vie.

Dar cei cu sufletul deschis
Privesc spre jertfă cu-adorare
Și înțeleg că nu-i un vis
Ci-i chin și e crucificare.

La cruce suprema iubire
La toți le zice: ”Azi veniți!
Căci veți intra în moștenire
Cu Regele-nviat să fiți.”

George Cornici

Te-ai lepadat de Cristos?

Text: loan 21:15-25

Simone, fiul lui Iona, Mă iubeşti? …Paşte oile Mele.” Ioan 21:17

Iuda n-a fost singurul ucenic care I-a întors spatele lui Isus în noaptea arestării şi a judecării Sale. Şi Petru a făcut-o, negand vehement de trei ori, că ar fi fost vreo legătură între el şi Omul din Galileea (loan 18:15-18, 25-27). Dar după înviere, aşa cum spune textul ales pentru astăzi, Domnul Isus Şi-a condus cu tandreţe şi gingăşie ucenicul năvalnic la locul reabilitării şi trimiterii lui în lucrare.


Experienţa lui Petru nu este unică. Cu toţii ne-am lepădat de Cristos, într-un fel sau altul – şi la fel ca Petru, tanjim să fim reabilitaţi. Cand eram student la Institutul Biblic Moody, am lucrat în timpul verii la o fabrică, ducand materia primă la cei din schimbul doi de la liniile de asamblare. Era un grup de bărbaţi şi femei foarte duri. Limbajul lor era numai blesteme şi blasfemii, iar atitudinea aceea a unor rebeli şi vulgari. Faptul că nu înjuram ca ei a fost repede băgat în seamă. Într-o zi, cînd eram în pauza de cafea, unul dintre cei mai duri bărbaţi din grup, m-a întrebat dacă nu eram „unul dintre pocăiţii aceia buni.” Am înganat un răspuns cat mai încalcit şi vag cu putinţă. În inima mea însă, am ştiut că mă lepădasem de Domnul. Următoarele zile au fost o agonie spirituală. Apoi mi-am mărturisit căderea Domnului şi El m-a iertat. Peste cateva zile am avut ocazia să-mi expun credinţa colegilor mei de lucru – şi pentru aceasta şi azi mă bucur din partea multora de respect.
Te-ai lepădat şi tu de Domnul într-un fel? Mărturiseşte-I lui Isus. Spune-I cat de rău îţi pare. Ca şi Petru, vei fi reabilitat şi chemat din nou în lucrarea Lui. – D.C.E.

Păcătos şi fără ajutor
Cerusem mila Lui cea mare.
O, sfant Cuvant izbăvitor
l-am auzit, primind iertare.”      – Simon

Cand Dumnezeu iartă, este vremea ca si noi să uităm

Painea zilnica

În vremuri de frământare supremă

În vremuri de frământare supremă
Alinul sufletesc la cine-l găsim?
Vedem propășind demonica schemă
Și, parcă, spre semnu-ntrebării pășim.

Să triumfe un așa rău e mirare
Stăm pe gânduri, nedumeriți, un moment
Câștigă acei ce înalță sfidare
Spre cel mai înalt și mai sfânt firmament?

Ne-apasă, o clipă, întrebarea perfidă
Apoi ne inundă seninul ceresc
Simțim cum se-așterne o stare lucidă
Cum bucuriile-n Domnul se înmulțesc.

Și-n fața noastră trecutul apare
Să spună Cine ne-a păzit la necaz
Cine-a putut și a vrut să repare
Agonia și s-o transforme-n extaz.

Trecutu-i dovadă că Cerul trimite
La timp potrivit necesarul ajutor
Că din noianul stărilor ivite
Ne-ajută să ieșim îngerul păzitor.

Motive nu-s să ne chinuie teama
Zilnic gustăm împliniri sufletești
Veniți creștini să luăm bine seama
Să nu ne cuprindă idei pământești.

Avem la-ndemână Cuvântul vieții
Spre-al curajului pisc ne dă îndrumări
Să-nlăturăm din noi valul tristeții,
Să producem necesarele transformări.

Agitații venite din stări precare
Pot fi-nlăturate doar la altar
Lăuntrul poate primi vindecare
Doar în al binecuvântărilor hotar.

Zeci de plăgi de-ar mai veni peste noi
Credința activă nu va fi clătinată
Doar în lupta cea bună se nasc eroi
Care pășesc spre cereasca răsplată.

George Cornici

Înţelesuri

Când umbrele înnoptării în Gheţimani s-au strâns,
La ceasul când tenebre văzduhu-ncet îl frâng,
Luptând în agonie, Isuse-acolo-ai plâns
Ca, azi, fără nădejde, cu-amar să nu mai plâng‎.

Când la Caiafa-n curte, haini Te-au iscodit,
Că-n minţile obtuze nu Te-au recunoscut,
Răstălmăcindu-Ţi spusa, mârşav Te-au osândit,
Nedreapta-Ţi pedepsire mi-e-al împăcării scut.

Pe via Dolorosa, de-arşiţa zilei stins,
Cu crucea grea în spate, când drumul îl urcai,
Ispita renunţării la jertfă ai învins,
Ai mers până la capăt, m-ai vrut cu Tine-n rai.

Când la Calvar, pe cruce, între tâlhari mureai,
Între pământ şi ceruri ai atârnat smerit,
În dragostea Ta mare tot prețul Îl plăteai,
‎Ştiai ce iad e iadul, m-ai vrut de el ferit.

Acum, cu slavă mare, de toate mai presus,
Eşti înălţat de-a pururi c-ai fost biruitor,
Doresc în ascultare să Te urmez supus!
Doresc să-Ţi calc pe urme, Slăvit Mântuitor!

Olivia Pocol

Constrângerea chemării

Vai de mine dacă nu vestesc Evanghelia!

1 Corinteni 9:16

Ai grijă să nu-ţi astupi urechile la chemarea lui Dumnezeu. Orice om mântuit este chemat să mărturisească despre mântuirea lui; dar aceasta nu înseamnă chemarea la predicare, ci este doar o ilustrare care poate fi folosită în predicare. Pavel vorbea despre durerea lăuntrică pe care o producea în el constrângerea de a predica Evanghelia.

Nu încerca niciodată să aplici aceste vorbe ale lui Pavel la sufletele care vin la Dumnezeu pentru a fi mântuite. Nu e nimic mai uşor decât să fii mântuit, deoarece aceasta este numai lucrarea suverană a lui Dumnezeu: „Veniţi la Mine şi Eu vă voi mântui“. Domnul nostru niciodată nu desemnează condiţiile uceniciei ca fiind condiţiile mântuirii. Noi suntem chemaţi la mântuire prin crucea lui Isus Cristos. Ucenicia, însă, implică o opţiune: „Dacă vrea cineva…” Cuvintele lui Pavel vorbesc despre faptul de a fi făcut rob al lui Isus Cristos şi în acest caz nu ni se mai cere permisiunea cu privire la ce să facem sau unde să mergem. Dumnezeu face din noi pâine frântă şi vin turnat, pentru plăcerea Lui.

Să fii „pus deoparte pentru Evanghelie” înseamnă să auzi chemarea lui Dumnezeu; când un om începe să audă această chemare, atunci începe o agonie care îşi merită acest nume. Orice ambiţie este înăbuşită în faşă, orice dorinţă a vieţii este stinsă, orice perspectivă este cu totul ştearsă şi uitată, în afară de un singur lucru: „pus deoparte pentru Evanghelie”. Vai de omul care încearcă să-şi îndrepte paşii în orice altă direcţie, o dată ce a auzit această chemare. Acest Colegiu există pentru a se vedea dacă Dumnezeu are aici vreun om care să fie preocupat de proclamarea Evangheliei Sale; pentru a se vedea dacă Dumnezeu te constrânge. Fereşte-te de alte chemări ce ar putea interveni atunci când Dumnezeu într-adevăr te constrânge.

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de OSWALD CHAMBERS

Binecuvântări ale dramei de la cruce

Motto: Prin rănile Lui suntem
tămăduiți
************************

Ai suferit să pot avea
Concepții clare, sănătoase
Să port o cruce, chiar de-i grea
Dincol’ de nori să pot vedea
Acele spații luminoase.

C-ai suferit atât de mult
Desigur, și eu port o vină
De-aceea-n veci am să Te-ascult
Și-n toate vreau să Te consult
De-i ploaie sau e zi senină.

Ai suferit bătut, scuipat
În necurmată agonie
Să-mi fie traiul cercetat
De-al Tău Cuvânt înmiresmat
Și de cereasca melodie.

Ai suferit să-mi dai puteri
Să nu cad pradă deznădejdii
Și-atunci când nu sunt primăveri
Să vină, totuși, adieri
Să-nlăture orice primejdii.

Ai suferit, dar ai răbdat
Când Te-au străpuns chinuitorii
Iar suferința grea mi-a dat
O misiune și-un mandat
Cu revelații și victorii.

Ai suferit…ai suferit
E-o dureroasă amintire
A fost o dramă ce-a-nsoțit
Enormul preț ce-a fost plătit
Să pot simți a Ta iubire.

Ai suferit să mă unești
Cu tot ce vine de la Tine
Și azi cu har mă copleșești,
Cu bucurii dumnezeiești
Ca sufletu-mi să Ți se-nchine.

Ca nimeni altul pe pământ
Ai suferit cu demnitate
Să pot purta un nou veșmânt
Și să rămân în Legământ
S-ajung, cu bine, în Cetate.

Că jertfa n-a fost în zadar
O dovedește rezultatul
Azi în vremelnicul hotar
Nespuse împliniri apar
Pentru acel numit ”iertatul”

George Cornici

În Vinerea Mare

Ne poartă gândirea în Vinerea Mare
La taina lucrării de răscumpărare
Pe cruce-L vedem pe Fiul jertfei supreme
Cu coroană de spini, nu cu diademe
Știind, prin har, ce-a-nsemnat răstignirea
Păstrăm în suflet tot ce produce Iubirea
Doar EA s-a jertfit pentru cei închiși în celule
Supuși la cazne și înjosiri destule
În EA-L vedem pe Fiul speranțelor noastre
Cum ne-a-nălțat din praf, nevoi și dezastre.
L-au dat la moarte prin judecată nedreaptă
Privirile noastre spre El se îndreaptă
Privirea Lui, stingându-se, nu e crispată
Ne spune, desigur, că vine o dreaptă răsplată.
De toți părăsit cum Isaia, profetul, descrie
A gustat stări de cea mai grea agonie
Păcatele noastre l-au pus pe lemn de ocară
Ca omul firesc, negreșit, să dispară.
În Vinerea Mare se nasc în noi meditații
Să știm că din jertfe ne vin revelații
Nu marii preoți au învins, nici trădarea
Nici cei ce în ruină au aflat ”scăparea”
Nu Pilat și-a spus cuvântul din urmă
Ci Cel ce-a venit să formeze o turmă
Trei zile și trei nopți l-a ținut neființa
Dar azi vedem, foarte clar, consecința
Vedem suflete desprinse de glie
Care-ascultă mesajul cuprins în solie
Vedem transformări în ființe umane,
Feciori și fecioare cântînd pe peroane
Vedem cum în oameni se naște speranță
Cum știu ce-i “nimic” și ce-i „importanță”
*******************************
N-au fost degeaba durerile-atât de acute
Pentru acei ce vor, cu drag, să-L asculte.

George Cornici