Fățărnicia

Fățărnicia-i tot mai mare,
Într-e frați, într-e surori,
A intrat în adunare,
Și face numai dezbinări.

Fățărnica ne distruge,
Ne apasă tot mai greu,
Fățărnicia ne doboară,
Ne lasă fără Dumnezeu.

Fățărnicia ne lovește,
În fiecare zi pe toți,
Fățărnicia ne transformă,
Din oameni vii în oameni morți.

Fățărnicia ne golește,
De tot ce-i Sfânt și minunat,
Ne face negri ca și zgura,
Ne-aruncă-acolo jos în iad.

Fățărnicia este boala gravă,
De care mulți suntem cuprinși,
Dar este Unul ce ne scapă,
Dacă ne lăsăm atinși.

Fățărnicia-i boală cruntă,
Nu poți să scapi de ea ușor,
Doar Unul singur, El te scapă,
Isus Hristos e Salvator.

Fătărnicia-i bubă rea,
E cancerul cel nemilos,
Ce roade într-una zi și noapte,
Și ajunge pân-la os.

O, frate drag de porți cumva,
La tine-n geantă două fețe,
Arunc-o acum pe-aceea rea,
Căci El, Isus vrea să te-nvețe.

Vrea să te-nvețe să trăiești,
Pe-acest pamânt prin Harul Lui,
Să fii o mărturie-n lume,
Să porți doar chipul Domnului.

Tu lasă-te astăzi atins,
De mâna Lui plină de har,
Aruncă astăzi masca jos,
Și hai la Crucea din Calvar.

Te-așteaptă Domnul să trăiești,
Lângă El, în umilință,
Te-așteaptă Domnul să iubești,
Și să pășești doar prin credință.

Nichifor Nicu

Cant pentru Tine Domnul meu

Tu esti Doamne in adunare,
Iar eu simt prezenta Ta
Tie, Ti-aduc inchinare
Cant, din toata inima,

Cant pentru a Ta iubire,
Pentru harul salvator,
Sunt cuprins de fericire
Scumpul meu Mantuitor.

Bunatatea Ta m-atinge,
Al Tau har dumnezeiesc,
Iar a mea inima plange
Fiu, al Tatalui ceresc.

Fericirea ma cuprinde
Cand rostesc numele Tau,
Dorul, in mine s-aprinde
Si vreau sa-Ti slujesc mereu.

Vreau sa fiu mereu cu Tine
Sus, pe culmile ceresti
Si Te rog, ramai cu mine,
De rele sa ma feresti.

Cant cu inima voioasa
Tie, Tu, esti Domnul meu,
Fata Ta cea glorioasa
Eu, vreau sa o vad mereu.

Florenta Sarmasan

De ce ati facut izvoarele sa planga

De ce ati facut izvoarele sa planga
Oprindu-le lucrarea lor de har,
De ce ati lucrat ca focul sa se stinga
Cand inca mai era jar pe altar?

De ce ati dat legi de impotrivire
Legand cu lanturi vase de lucrare
Si asa aducand norul de impietrire
Ce acopera intreaga adunare?

De ce ati calcat belsugul din hambare
Lasandu-ne fara de mangaieri
Ce le primeam prin vasul de lucrare
Cand incercarea ne lasa fara puteri?

De ce ati oprit Raul de sfatuire
Care venea la  noi din Dumnezeu
Si ne-a aducea din ceruri lamurire
Cand greul crucii ne apasa mai greu?

De ce ati oprit Riul de mangaiere
Susurul bland care ne cerceta
Norul de har ce ne dadea putere
Si ne invata ca sa putem lupta?

De ce ati facut izvoarele sa planga
Si raurile sfinte le-ati secat
De ce nu le-ati lasat ca sa mai curga
De ce in lucrarea lor, voi v-ati amestecat?

Opriti-va macar doar pentru o clipa
Veniti-va in fire oameni mari
Opriti-va din starea de risipa
Lasati pe Duhul Sfant in adunari!

Ciprian Muresan

E timpul s-alergi spre casa

E timpul să te-ntorci acasă
La Adunare și la frați
C-acea imagine noroasă
Din adâncime parcă scoasă
Te ține printre disperați.

E timpul să renunți la zelul
Ce te-a condus către neant
Și să privești cu teamă Cerul
Să nu te sperie misterul
Cu valu-i foarte penetrant.

A fost odată armonie
Într-un cămin îndepărtat
Erai cu Fiu-n prietenie
Dar te-ai legat de-o agonie
Și nimeni nu te-a dezlegat.

E timpul să privești în tine,
Spre sufletu-ți cuprins de jar
Că-n lumea plină cu suspine
Nu-i altul care să te-aline
Ci doar Acel ce toarnă har.

Acum e timp de cercetare
Te-așteaptă cei ce te-au crescut
Nu poposi în stări precare
Fără lumini și sărbătoare
Ci mergi la Cel ce-ți va fi scut.

Destul te-au amăgit drumeții
Care-au pozat în prieteni buni
Acum, din patria tristeții
Ascultă ce îți spun profeții
Aruncă pleavă și tăciuni.

Nu ”mâine” este ziua mare
S-arunci păcatul în abis
Acum e timpul de plecare
Spre locuința primitoare
Cu atmosferă ca de vis.

E vremea hotărârii sfinte
(Un glas duios te-a anunțat)
Să nu mai stai printre morminte,
Să mergi spre veșnice incinte,
Spre Plaiul cel mai luminat.

George Cornici