29 Ianuarie

 „Porumbelul s-a întors la el spre seară.” Genesa 8:11

Binecuvântat să fie Domnul pentru o altă zi de har, chiar dacă la sfârşitul ei sunt cuprins de oboseală. Îmi înalţ cântarea spre Salvatorul omenirii. Porumbelul nu a găsit odihnă afară şi s-a întors la arcă, iar sufletul meu a învăţat astăzi, mai mult ca niciodată, că nu există bucurie în lucrurile pământeşti — numai Dumnezeu poate oferi odihnă sufletului meu. Afacerile mele, bunurile, familia şi realizările mele sunt bune în felul lor, dar nu pot împlini dorinţa sufletului meu. „Intoarce-te la odihna ta, suflete, căci Domnul ţi-a făcut mult bine” (Psalmi 116:7).

La sfârşitul zilei, când soarele sta să apună, porumbelul s-a întors la stăpânul său cu aripi obosite. O Doamne, ajută-mă să mă întorc în seara aceasta la Isus. Porumbelul nu a putut îndura o noapte deasupra apelor tulburi; eu nu mai pot îndura nici măcar o oră departe de Isus, Odihna inimii mele, Căminul sufletului meu. Pasărea nu s-a aşezat pe acoperiş; a intrat în arcă. Sufletul meu doreşte să cerceteze tainele Domnului, să pătrundă în interiorul adevărului, să intre „dincolo de perdeaua dinăuntrul Templului” (Evrei 6:19) şi să ajungă la Cel Prea Iubit.

Trebuie să ajung la Isus. Fără preţioasa părtăşie cu El, sufletul meu şovăielnic nu poate sta în picioare. Binecuvântate Domn Isus, fii cu mine, descoperă-Te şi rămâi alături de mine toată noaptea în aşa fel încât, după ce mă voi trezi, să pot fi tot cu Tine. Porumbelul a adus în cioc o ramură de măslin, memorial al zilei trecute şi profeţie a celei viitoare. Eu nu am nici amintire de adus acasă, nici un semn al bucuriilor viitoare? Ba da, Doamne, îţi aduc mulţumirile mele pentru îndurările care s-au „înnoit în fiecare dimineaţă” (Plâng. 3:23) şi s-au împrospătat în fiecare seară. Acum, te rog, întinde-Ţi mâna şi ia porumbelul Tău la Tine.

C.H. Spurgeon

Convingere deplină

Cu-adâncă, sfântă-ncredințare
Ce se răsfrânge în lucrare
Trăim cu gândul la cununi
Ținând stindardul la ’nălțime
Ne implicăm în misiuni
Cu noi fiind Sfânta Treime.

Convinși că harul revărsat
Cu bucurii ne-a-nfășurat
Nu ne lăsăm purtați de vânt
Spre spații pline de primejdii
Și cu un spirit neînfrânt
Învingem starea deznădejdii.

Gustând la fiecare pas
Din exaltările de-Acas’
Continuăm urcușul greu
Înlăturând din cale pietre
Știind că ce dă Dumnezeu
E cea mai minunată zestre.

Lăsăm în urmă mărturii
Nu colb sau fum sau datorii
Ci animați de-un gând pios
Ne înțelegem pribegia
Și știm c-alături de Hristos
Ni se dublează energia.

Fără vreo urmă de-ndoială
Și fără umbră de sfială
Vom proclama și-n viitor
A cui prezență ne animă
Știind că dincolo de nor
E-o altă stare și-altă climă.

George Cornici

Fiul risipitor

Vreau partea mea vorbi grăbit
Spre tatăl unul dintre fii
Să împărțești azi tot ce ai
A tale multe bogății.

În lumea largă am să plec
M-am săturat oricum de casă
Eu vreau cu alții să petrec
De voi acum nici nu-mi mai pasă.

Și a plecat cu argintu-n brâu
Și-a hoinărit prin țări străine
Trăind în patimi și-n desfrâu
Ne-având grija zilei de maine.

Dar iată că într-o bună zi
Sa dus ultimul ban din pungă
Și a ajuns porcar la porci
Și-a început cu amar să plângă.

Muncind din greu și-a amintit
De casa lui cea părintească
De-un tată ce plângea zdrobit
De alegerea lui nebuneasca.

Mă voi întoarce, a șoptit:
La tata e belșug de toate
Îl voi ruga să mă ia rob
Și să îmi ierte a mele fapte.

Pe drumu întoarcerii ‘napoi
Cel ce plecase odinioară,
Bogat, se întorcea acum
Sărac, purtând o grea povară.

Își amintea cu drag de casă
Parcă privea într-un album
Dar oare cine îl așteaptă?
E tata, chiar acolo-n drum.

Aduceți haina cea frumoasă
Tăiați vitelul îngrășat
Dați-i o încălțăminte nouă
Că a fost pierdut și sa aflat.

Și puneți-i i inelul în deget
Înel de fiu de împărat…
Dar tată am venit la tine
Să mă primești ca pe un argat.

Ai rătăcit în lumea largă
Prin intuneric și pustiu
Dar te primesc cu bucurie
Trăiește iar de azi ca fiu.

Voi cei îndepărtați de casă
Ce pribegiți pe a lumii căi
Va așteaptă un Tată bun acasă
Lăsați azi calea celor răi.

Veniți la mine zice Domnul
Căci sânt un Tată minunat
Lăsați plăcerile vieții
Și întoarceți-vă din păcat.

Și spuneți nu, de azi nainte
Vieții voastre de hoinar
Că ați rătăcit destul prin lume
Căzând ades printre tâlhari.

E timpul să te întorci acasă
Cât Tatăl te așteaptă in prag
Căci într-o zi sa închide ușa
Și ai să rămâi pe veci pribeag.

Dinu Ciolte

Nicaieri nu-i ca acasa

 Abel Bîtea

Legați de Cer

Belșug de har și bucurii vor fi în cer, acasă,
Nici lacrimi, dar nici suferinți atunci nu vor mai fi.
Atunci când nunta vom serba cu Mirele la masă.
Ce sărbătoare, ce iubire noi vom trăi.

Ce minunat e Dumnezeu, ce mult El ne-a iubit.
Ne-a dat în dar pe Fiul Său, să moară răstignit.
Cu cerul El ne-a împăcat și azi suntem salvați,
Prin ascultarea de Cuvânt suntem eliberați.

Cu sufletul și inima, de cer suntem legați,
Și așteptăm măreața zi când ne vom înălța.
Noi știm că nu mai este mult, de-aici vom fi chemați
Cântarea cerului sublim atunci noi vom cânta.

 Nichifor Nicu

„Te-aștept acasă, fiu iubit”

Am căutat de multe ori pacea-n lucruri trecătoare
Dar am rămas dezamăgit și-n suflet cu-o durere mare.
Am căutat și fericirea în locurile de rușine
Și am ajuns în suferință, am ajuns printre ruine.

M-am dus la sfatul celor răi, crezând c-acolo-i alinarea,
M-am depărtat de frații mei, am părăsit chiar adunarea.
Am dat cu pietre-n tot ce-i bun și am ales mereu minciuna,
Am fost un rătăcit nebun și am batjocorit într-una.

Am alergat ca un turbat pe drumurile spurcăciunii,
Apoi am început să-nvăț ce-nseamnă „arta”-nșelăciunii.
Mult timp am fost robit de ură și-am căutat să fac doar rău,
Nu mi-a păsat de mântuire, nu mi-a păsat de Dumnezeu.

Nu am mai vrut deloc să știu ce-nseamnă sensul pocăinței,
Nu am mai vrut să merg în viață pe drumu-acesta al credinței.
Am vrut doar multă libertate și-am vrut să fiu de neoprit,
Am călcat tot în picioare, iar mai apoi am suferit.

Dar Dumnezeu, prin frații mei, m-a căutat să îmi vorbească,
Nu m-a lăsat ca să mă pierd în lumea asta rea, drăcească.
El S-a-ngrijit mereu de mine și sufletul meu L-a păzit,
Mi-a spus prin robii Lui destoinici: „Te-aștept acasă, fiu iubit”

Nu am să uit vreodată ziua în care Domnul m-a chemat,
A fost atât de blând cu mine și-n Dragostea Lui m-a iertat.
El nu mi-a amintit deloc nici un păcat, nici o greșeală,
Ci-a spus că prin iubirea Lui, mă curățește și mă spală.

De-atunci mi-e inima legată de El și de a Lui iubire,
De-atunci Îl vreau neîncetat și merg cu El fără oprire.
Nu știu și nu am cunoscut pe cineva care să poată,
Să mă iubeasc-așa profund și să îmi fie al meu Tată.

Și-s sigur că nu voi cunoaște și nu există-n empireu,
Un domnitor care să fie mai mare decât Dumnezeu.
Rămân cu El și El cu mine atâta timp cât voi trăi,
Iar când va reveni pe nori, mă va lua în veșnicii.

Nichifor Nicu 

27 Februarie

„Pentru că zici: „Domnul este locul meu de adăpost” şi faci din Cel Prea înalt turnul tău de scăpare.” Psalmi 91:9

Israeliţii în pustie erau totdeauna expuşi schimbărilor. Ori de câte ori stâlpul de foc se oprea, corturile erau instalate. Dar a doua zi, înainte ca soarele dimineţii să răsară, trompeta suna, chivotul pornea din nou, iar stâlpul de nor indica drumul printre strâmtorile înguste ale munţilor, peste dealuri şi de-a lungul drumurilor aride ale deşertului. Când se opreau, de-abia apucau să-şi tragă sufletul că auzeau din nou îndemnul „înainte! Nu e timp de odihnă; trebuie să înaintăm spre Canaan”. Niciodată nu stăteau mult în acelaşi loc. Nici chiar izvoarele şi palmierii nu-i puteau ţine în loc, deoarece aveau un adăpost puternic în Domnul.

Stâlpul Lui de nor le era umbră ziua, iar noaptea, flacăra lui era căldura căminelor lor. Ei trebuiau să Meargă înainte din loc în loc, mutându-se continuu, neavând timp să se acomodeze şi să spună „Acum suntem în siguranţă; ne vom stabili în acest loc.” „Până acum”, a zis Moise, „deşi ne mutăm dintr-un loc în altul, Doamne, Tu ai ‘fost locul nostru de adăpost din neam în neam’ (Psalmi 90:1).” Creştinul ştie că Dumnezeu nu este schimbător. Astăzi bogat, mâine sărac, astăzi bolnav, mâine sănătos, astăzi bucuros, mâine întristat, dar relaţia lui cu Dumnezeu este aceeaşi în fiecare zi.

Dacă El m-a iubit Ieri, mă iubeşte cu siguranţă şi astăzi. Turnul meu de scăpare este Dumnezeu. Chiar dacă planurile îţi sunt năruite, chiar dacă speranţele îţi sunt spulberate, chiar dacă bucuria îţi e furată şi totul se prăbuşeşte, nu ai pierdut nimic din ceea ce ai în Domnul. El este „o stâncă de adăpost pentru mine, unde să pot fugi totdeauna” (Psalmi 71:3). Sunt un călător prin lume, dar în Domnul sunt acasă. Hoinăresc prin lume, dar la Domnul am un adăpost liniştit.

Meditaţii C. H. Spurgeon

În cer…

În cer… în cer nu va mai fi durere,
Nu vor mai fi nici lacrimi niciodat’;
Acol’ găsi-vom sfântă mângâiere,
La pieptul Celui ce e veșnic Împărat!

În cer… în cer uita-vom suferința,
Uita-vom luptele care cândva le-am dus;
Ne vom vedea-mplinită, dar, dorința
Când vom vedea pe Mirele Isus!

În cer… în cer va dispărea pe veci suspinul
Și dorul ce-l purtăm în vasele de lut;
Acol’ primi-vom în suflete alinul
Ce l-am căutat, ce nu l-am cunoscut!

În cer… în cer uita-vom pe vecii pământul
Pe care atâția ani am pribegit;
Va dispărea durerea și necazul
Ce-n inimă mereu au locuit!

În cer… în cer va fi doar bucurie
Și pace, neprihănire-n Duhul Sfânt;
Acol’ va fi o sfântă armonie
Ce nu se va sfârși nicicând!

În cer… în cer vom fi cu Împăratul
Pe care L-am dorit și mult L-am așteptat;
Ca El nu va mai fi nicicând vreun altul
Așa frumos, iubit și minunat!

Da… în cer e-a noastră moștenire
Și-acolo vrem să ne-ntâlnim;
Spre plaiurile cele sfinte
Dorim cu toții să ne zorim!

O, adă, Doamne, ziua-ceea
S-ajungem mai curând Acas’;
Să ne-ntâlnim cu Tine și cu-aceia
Ce au plecat așa devreme, iar noi am rămas!

Andreia Ungureanu 

Incepe de-acasa

Text: Ioan 1:35-42

„El, cel dintîi a găsit pe fratele său Simon, şi i-a zis: „Noi am găsit pe Mesia”. Ioan 1:41„

A doua zi, după ce Ioan L-a botezat pe Isus, I-a prezentat pe doi din ucenicii săi lui Isus. Imediat ei au început să-L urmeze. Unul din aceştia doi a fost Andrei, care l-a găsit pe fratele său Simon şi i-a spus despre Cristos. Simon, al cărui nume a fost schimbat în Petru, a devenit unul dintre cei mai înfocaţi urmaşi ai lui Cristos.
Povara lui Andrei pentru fratele său ilustrează un punct important: Evanghelizarea trebuie să înceapă cu cei care ne sunt mai apropiaţi – membrii familiei noastre. Poate că vor rade de mărturia noastră, dar pe măsură ce vor vedea schimbările din viaţa noastră, nu se poate să nu fie impresionaţi. Imediat după convertirea sa, D.L. Moody s-a întors acasă să spună celor mai apropiaţi despre Cristos. In urma mărturiei sale insistente, unii din membrii familiei şi-au pus încrederea în Cristos ca Domn şi Mantuitor. Ştiu că este greu să le vorbeşti despre Cristos celor dragi ai tăi.

Pentru unii oameni ar fi mai uşor să trimită 1000 de lei unui evanghelist şi să-i ceară să facă acest lucru în locul lor. Dar o mărturisire personală din partea unui membru al familiei produce rezultate minunate. Moishe Rosen, omul care a fondat misiunea „Evreii pentru Isus”, a spus că soţia sa Ceil „nu este o caştigătoare prea mare de suflete. Singurele persoane pe care le-a caştigat pentru Cristos este fiica ei şi eu!” Cu toate acestea, prin mărturia lui Rosen, multe mii de oameni au venit la Cristos. Ce s-ar fi întîmplat dacă soţia sa tăcea?
Tu spui: „Aş vrea să mărturisesc altora, dar nu ştiu de unde să încep”. Fă la fel ca Andrei – începe de-acasă! – D.C.E.

„Mărturia ta-i un far al lui Cristos
Luminand pe căi rătăcitoare,
Pe cel pierdut, dar ne-ndoios,
Ea acasă-i mai strălucitoare. „- Anonim

„Dacă vrei ca familia ta să ştie ce va face Cristos pentru ei, spune-le ceea ce-a făcut Cristos pentru tine„

Painea zilnica

Bun venit acasa

Text: 2 Corinteni 2:1-11                         

„…este mai bine să-l iertaţi si să-l mangaiaţi, ca să nu fie doborat de prea multă mahnire ” 2 Corinteni 2:7

Pentru unii tineri care pleacă de acasă, întoarcerea nu este întotdeauna ceea ce au sperat. Cei mai mulţi dau faţă cu tatăl supărat care mormăie nervos: „Nu ştiu dacă am să te pot ierta vreodată. Nu-i destul că i-ai dat destule dureri de cap lui maică-ta pană la varsta aceasta, dar acum ai făcut-o. Faptul că ai venit acasă nu schimbă cu nimic adevărul că eşti un vagabond murdar”. Studiile arată că acest resentiment este obişnuit, în special cand părintele află că băiatul său a devenit o problemă socială.

Cat de diferită ar trebui să fie atitudinea noastră faţă de delicventul din familia lui Dumnezeu! în textul de azi, Pavel ne sfătuieşte cum să primim pe creştinul pocăit înapoi în biserică. Din aceste cuvinte, putem trage o concluzie: Cand un creştin se întoarce după ce a căzut în păcat şi a fost despărţit de părtăşia cu oamenii lui Dumnezeu, trebuie să lepădăm atitudinea: „ai-făcut-o-de-oaie-frate”. În schimb, ar trebui să-i arătăm dragoste şi acceptare. Aceasta nu înseamnă că luăm cu uşurătate neascultarea lui. Dar trebuie să-i dorim sănătatea spirituală aşa cum un părinte vrea să-şi vadă copilul scăpat de consecinţele unei comportări delicvente. Dar atunci cand o persoană se întoarce cu sinceritate la Domnul, ar trebui să-l reprimim cu bucurie. Cea mai bună cale de a-l ajuta pe creştinul ce se pocăieşte este să-i spunem un călduros „bun venit acasă”, astfel încat Satan să nu mai aibă nici o putere în viaţa sa.  – M.R.D. II

„Doamne, vorbeşte-mi, ca să pot şi eu
Vorbi ca un ecou al vocii Tale-
Şi-aşa cum cauţi, m-ajută mereu
Să-Ţi caut copiii pierduţi pe cale.”  – Havergal

„Cel ce-a întors spatele Domnului si se reantoarce la El are nevoie ca Biserica să-i ţină spatele„

Painea zilnica