Alba Floare de Lumină

Psalmi 81
6.”I-am descărcat povara de pe umăr, şi mâinile lui nu mai ţin coşul. ”

Noaptea  e adâncă, plină de mistere,
Cărări înguste şi de mormânt  tăcere,
Dar la miezul nopţii, se aude un Pas,
Ce zguduie pământul şi orice sălaş.

Din depărtare, sfântul sophar vesteşte;
-”Ridică coşul, noaptea nu stăpâneşte!
Ridică Piatra, timpul nopţii s-a scurs!
Să iasă Floarea, Lumina Lumii  de sus! ”

Coşul cu durere şi a Lumii vină,
Se ridică  spre zarea sfântă, divină,
Se ridică cu  Piatra  grea de pe Mormânt;
Rămâne doar Lumină şi Sfântul Cuvânt!

În noaptea adâncă, plină de mistere,
O Floare Albă creşte, până la stele,
Şi luminează pământul, văi şi câmpii,
Ce învinge negura, mormânt şi stihii.

E Floarea de Lumină, din Mormânt creşte,
S-a născut din durere, totuşi iubeşte,
Oferă Lumină, cu iubire şi dor,
Numele Său este Isus Mântuitor!

Veniţi şi culegeţi raza albă, lină!
A înviat din moarte şi e divină,
Candelă va fi pe a voastră cărare,
Şi voi veţi fi lumini pe munte şi mare!

Mormântul lui Isus este gol şi pustiu,
Inima mea! În tine, Isus este viu?
În zori, al cerului sfânt  sophar vesteşte;
-A înviat Isus, Lumina soseşte!

Arancutean Eliza 

Hristos a inviat!

In ciripit de pasari si tril de ciocarlie
Va spunem azi din inimi: Cristos a inviat!
Si vrem ca si-n a voastre dar si-n a noastre inimi
Sa invieze astazi Cristos cu adevarat.

Fiorul bucurie dorim sa se strecoare,
In fiecare suflet, amploare ca sa ia.
Si lasa sora, frate ca inima sa-ti cante,
Si sa-ti inunde viata de sarbatoarea Sa.

In dreptul tau a scris cu sangele Sau: VIATA!
De aceea azi traieste, dar nu cum tu ai vrea.
Traieste pentru El, slujeste-L cu iubire.
Ofera-I primul loc, Fa-L sarbatoarea ta.

Si fiindca azi e Paste, iar Pastele inseamna
Salvare, mantuire, ceva cu adevarat.
Noi mesagerii Lui, strigam de bucurie!
OSANA! ALELUIA! CRISTOS A INVIAT!

Anna Puiu 

A murit! A inviat! Un adevar atat de minunat!

Referințe

*
Împărăţia întunericului cu încrâncenare,
Lovea în cel Prea Sfânt, cu înverşunare.
La moarte condamnase lumina vieţii,
Dorea să zdruncine temelia eternităţii.

Lumina fără teamă păşea spre cruce,
Ea ştia că moartea spre care se duce,
E doar un sfârşit spre un nou început,
Va da omului, ceea ce-n păcat a pierdut.

Crucea era preţul salvării din păcat,
De robia păcatului omul să fie eliberat.
La cruce cu sânge semna actul împăcării,
Lumina revărsa harul minunat al iertării.

Satan, cel viclean, se credea învingător,
Dar la cruce înţelese că deja-i pierzător,
Cu dezlănţuită ură încercă o ultimă mişcare,
S-oprească planul mântuirii cu o strigare:

– De eşti Tu, Cel care pe alţii mântuieşti,
Coboară de pe cruce şi chinul să-ți oprești.
Isus în ascultare de Tatăl, dându-se la moarte,
La împlinirea planului mântuirii lua parte.

Atotputernicul Tată privea cu mare durere,
Cum Fiul se frângea sub păcatele mele grele.
Tatăl își întoarse fața, nu putea să privească
Păcatele noastre ce-începură să-l strivească,

Isus în cel mai greu moment s-a simțit părăsit,
– ”Eloi, Eloi, Eloi, lama sabactani?” striga rănit.
În clipa în care știa deja, că totul s-a sfârșit,
Dinainte să-și dea duhul, a zis: – ”S-a isprăvit”

A treia zi, după cum ucenicilor mai înainte a spus,
A înviat din morți, să-i întărească, la ei s-a dus.
Eliberarea omului de sub păcat era începută,
Întunericul pricepea că lupta e deja pierdută.

Lumina este Adevărul, călăuză spre veșnicie,
Isus este Ușa, prin care intri în Sa Împărăție.
De sub puterea morții, prin viața ce și-a dat,
Și-apoi prin învierea Sa, ne-a răscumpărat.

Satan și azi se luptă, să oprească dacă poate,
Din planul de mântuire pe oameni a scoate.
Pune piedici, ispite, căci știe mult prea bine,
Cine află Adevărul, mănâncă a vieții pâine,

Bea din apa vieții, nu piere, este mântuit.
De aceea nu vrea Adevărul să fie descoperit.
Viclean pune la îndoială lumina adevărului,
Ba chiar pune la îndoială și existența răului.

El știe că vremea lui e aproape de sfârșit,
Încearcă să apuce, pe cei ce spre cer au pornit.
Răcnește ca un leu, prada să-și paralizeze,
Să-i tulbure pe străjerii ce stau pe metereze.

Vă cheamă poate ultima oară, Cel Veșnic Viu,
Grăbiți la El, până mai e har și nu va fi târziu.
Veniți la Calvar să găsiți iertarea mult dorită,
Mântuirea cu iubire divină, v-a fost pregătită.

A murit! A înviat! Un adevăr atât de minunat!
Nu refuza iubirea, ce viața pentru tine și-a dat.
Și-n puterea învierii ți-a pregătit o viață veșnică.
Să ai parte de ea, predă-ți azi inima fără frică.

O iubire atât de mare, te condamnă de-o ignori,
Las-o-n inimă să-ți pătrundă cu a veșniciei zori.
Isus Hristos e viu! Cu moartea pe moarte a călcat.
Mântuirea și-învierea noastră la Golgota s-a semnat.

A inviat Isus dar nu doar atat !

In vale, jos, in intunericul bezna
Stau zeci si mii de oase goale,
Fara de viata, fara suflare,
Fara ca cineva sa le faca o strigare.

Dar tot acolo, sub o piatra greoaie ,
Intr-o grota de stanca ,
Sta ingropat Acel ce da pacea adanca
Si o dragoste fara sa o masoare .

Cine-i Acel ? S-au intrebat zeci de ani profetii !
Cine-i Acel ce-a invins boldul mortii?
Cine-i Acel ce te-a chemat pe nume ?
Cine-i Acel ce a fost, este si va fi dincolo de genune ?

Cine-i Acel ce viata ti-a dat ,
A rupt lanturi si lacate grele ?
Doar ca sa stii, El te-a rascumparat
Si ti-a iertat si trairile rele !

Dar tu ? Tu…tu esti tot jos,
Tot os si gol si fara viata
Si ai uitat ca azi a inviat Hristos !
Omule, asculta azi a Lui povata !

Ridica-te din mormanele de oase
Caci El e viu, nu-L vei gasi in mormant !
De pe drumul pierzaniei multimi de oameni intoarse .
Intoarce-te si tu, cere viata arzand !

Mult prea multi ani am zacut in huma
Si am spus :”E bine si asa.” .
Nu! Azi Cel de Sus iti daruie lumina!
Tu trebuie doar sa spui :”Faca-se voia Ta !” .

Nu meritam nimimc si totusi am primit totul !
Nu stati acolo, jos, departe si reci !
Haidem sa mergem sa-L intampinam pe Creatorul
Cu sunet de-alauta si steaguri de biruinta-n veci !

Ne-a ajuns tristetea si amaraciunea !
De-ajuns cu-atata plans!
El pentru noi purtat-a cununa
Ca noi in vale si pe munte sa fim legati cu funii de iubire, strans!

Nu plangeti c-ati murit odata,
Voi ati murit fata de pacat !
Acum a sosit timpu, Tatal ne asteapta .
Sunati din trambite :Hristos a inviat !

Mai treceti astazi pe la cruce ,
Urcati Calvarul, cu El nu e greu ,
Vedea-ve-ti ce bucurie in inimi va aduce
Acela ce in veci e Dumnezeu !

A inviat Isus…dar nu doar atat…
A biruit Isus …dar nu doar atat…
S-a inaltat la cer dar nu doar atat…
El e Domn, e Rege, e Sus, e tot in toate in cer si pe pamant !

Simona Niculai

Duminică

Zorii și-au deschis petale
După ce-au cântat cocoșii
Semănând departe-n vale
Picături de raze roșii.

Răspund pomii cu iubire
Și-nfloritele lor salbe
Cum mireasa spre un mire
A pășit în straie dalbe.

Înflorirea răcoroasă
Prinde slove de Lumină
Și porni așa frumoasă
Ziua caldă și română.

Privind zarea peste margini
Ca și lebedele-n zboruri
Cu o forfotă-n imagini
Și cu înălțimi de doruri.

În splendoarea purpurie
Unui răsărit în rouă
Înflorește poezie
Foarte veche, foarte nouă.

Orice inimă ca floare
Se deschide pentru Viață:
„Bună dimineață, Soare!
Bună, bună dimineață!”

Prin furtunile de rază
Spulberă visul culorii
Pe sub aripa de barză,
Peste cârdul de prigorii.

În ninsorile Luminii
Se văd merii din colinde,
Parcă-s înfloriți creștinii
Viitorul când s-aprinde.

Este-o veșnică minune
Traiul care, pământește,
„Cristos a-nviat!” ne spune
Și „Adevărat!” trăiește!
Victor Bragagiu

Cristos a Înviat!!!

Trei zile și-o minune

Trei zile-au fost demult odată
Trei zile care din răstimp
Ne strigă-acum şi ne arată
Ce s-a-ntâmplat pe-acest pământ.

Trei zile, martori pe vecie
La tot ce-atunci s-a întâmplat
Ele-au privit cu grozăvie
Cum omul cade în păcat.

Şi-au vazut ele măreția
Dar şi puterea din înalt
Când Domnul nostru Sfânt Mesia
Al morții bold a sfărâmat.

VINERI

Am fost o zi ca şi oricare
Dar martoră la mari minuni
Eu nu ştiam că vor apare
Tunete, fulgere, furtuni

Dar nu furtuni de vânt şi ploaie
Ci o furtună în neant
Căci în vazduh în larga zare
Lupta tot cerul preaînalt

Şi nu ştiam ce se petrece
Parcă erau toate pe dos
Pân’ am văzut o gloată mare
Şi mult popor mergând pe jos

Urcau pe dealul căpățânii
Sau Golgota cum se spunea
Şi-n fruntea lor erau trei oameni
Iar gloata-n urma lor urca.

Unul din ei avea pe față
În ciuda sângelui uscat
O pace parcă nedescrisă
Şi doi ochi blânzi de neuitat

Şi am ştiut ca El era
Mesia ce avea să vină
Căci am simțit în ființa Sa
O mare putere divină

Şi chiar dacă avea puterea
Să se înalțe-atunci la cer
Mergea ‘nainte şi mulțimea
Îşi bătea iarăşi joc de El.

Ajunşi acolo sus pe deal
Mulțimea i-a întins pe cruce
Pe crucile ce pân’ acol’
I-au pus pe ei a şi le duce

Şi cuie, o ce cuie mari
I-au pus în mâini şi în picioare
Iar El statea cu doi tâlhari
In ziua caldă şi-arzătoare

Îşi ridica privirea-n sus
Cu ochii parcă cerea milă
Era-ntre cer si pământ pus
Purta a oamenilor vină

Şi nu cerea să fie atunci
El, ocolit de-această soartă
Ci mijlocea-n suspine lungi
Pentru acea nebună gloată

Căci doar nebun poți fi să faci
O mişelie ca aceasta
Şi cum să stai privind, să taci
Când El îşi da pe cruce viața

Mă durea tare sa mă uit
La-acea priveliște de groază
Mă întrebam cum au putut
Pe Fiul sfânt să-l răstignească.

Şi mi-am oprit atunci lumina
Când Domnul a trecut în moarte
Pământu-şi scutura zidirea
Şi ziua s-a schimbat în noapte

Şi mama Lui, o cum plângea
Sub cruce jos pe al său fiu
Şi parcă nicicum nu credea
Că Domnul Sfânt nu era viu

Se isprăvise-acum tot chinul
Speranța parcă era moartă
O umbră-acoperea tot cerul
Tăcea acum întreaga gloată

SÂMBĂTĂ

Acum totul s-a liniştit
Şi forfota a încetat
Natura parcă a murit
Tot zbuciumul s-a încheiat

Parcă sta ceru-n aşteptare
Să se întâmple-atunci ceva
Era aşa o-nspăimântare
Şi pacea-n zare se pierdea

Mesia Domnul cel preasfânt
Era-acum mort şi îngropat
Zăcea în recele mormânt
Era dintre ai săi plecat

Iubiții Domnului plângeau
Şi erau trişti nespus de tare
Pe Domnul ei nu-l mai aveau
Nu aveau nici o alinare

Mai ales unul sta atunci
Nemângâiat, părându-i rău
Suspinele-i erau adânci
O Petre unde-i Domnul tău?

DUMINICĂ

Eu sunt o zi atât de mare
Cea mai frumoasă dintre toate
Povestea-mi n-are asemănare
Eu port şi-aduc veşti minunate

Veşti care înnoiesc speranța
În inimile frământate
Veşti care au în ele viața
Şi-eliberare de păcate.

Sunt ziua acesta-n care acum
Stăm adunați toți împreuna
În mine s-a-mplinit precum
Se profețise în scriptură

Şi sa-ntâmplat precum vă spun
A fost o mare bucurie
Luați aminte voi acum
Căci ce vă spun, e apă vie

Un susur blând și-o caldă adiere
Treceau în taină prin grădină
Un sfânt fior şi-o dulce mângâiere
Şi raze albe pline de lumină

Venea Maria la mormânt
Să îngrijească trupul lui Isus
Dar iată piatra era la pământ
Şi Domnul oare unde era pus?

O groază mare-atuncea o cuprinse
Căci Domnul ei nu era de găsit
Cine-l luară şi unde îl puse
Şi-ndată la apostoli a fugit.

O fugă-amară plină de durere
Şi-n urma ei semăna lacrimi multe
Îşi simțea trupul sleit de putere
Vroia ca cineva să o ajute

Găsi pe cel ce Domnul-l iubea mult
Dar şi pe Simon Petru împreună
Şi-şi descărcă al inimii tumult
Şi spuse celor doi de ce veniră

Au luat pe Domnul meu Isus
Le spuse ea cu-nflăcarare
L-au luat şi nu ştiu un’ l-au pus
Veniți şi voi cu mine pe cărare

Şe întrecuseră în drumul spre mormânt
Le-ardea în inimi un dor sfânt de El
Nu mai vedeau nici cer şi nici pământ
Vroiau să vadă unde-i sfântul Miel

Odată-ajunşi acolo, au-văzut fapte
Mormântul gol şi piatra răsturnată
Ştergarul şi fâşiile de-o parte
A lor credință era încercată.

Afară lângă piatra de mormânt
Şedea Maria şi plângea amar
Îi curgeau lacrimile pe pământ
Credea că totul este în zadar

Îşi amintea acum plină de dor
De-acele clipe scumpe neuitate
Când l-a primit în suflet cu-n fior
Pe Tatăl, o ce clipe minunate.

Căci numai El dăduse bucurie
În sufletul ei trist şi-mpovărat
Doar El îi dăruise mântuire
Şi-o viață nouă fără de păcat

Şi iată a văzut atunci ‘nainte
Doi îngeri albi şezând în locul lui Isus
De ce plângi tu femeie aşa de fierbinte?
Căci nu ştiu unde pe Domnul mi l-au pus

Dar iată că apare grădinarul
Ce era El, Domnul cel preaiubit!
Pentru ce plângi şi-ți verşi amarul?
Pe cine cauți şi nu ai găsit?

Văzându-l şi crezând că-i grădinar
A început mai tare-atunci a plange
O, spune-mi unde-i  zicea cu amar
De l-ai luat ‘napoi îl voi aduce.

Isus văzăndu-i dorul şi suspinul
I-a deschis ochii ca deplin să-L vadă
„Marie”a spus El topindu-i chinul
„Rabuni” spus-a ea nevenindu-i să creadă.

Aşa au fost cele’ntâmplate
A fost o bucurie de nespus.
O, hai şi tu soră şi frate
Vesteşte învierea lui Isus

Şi spune tuturor să ştie lumea
Că Domnul Tău Isus Hristos trăieşte
Vesteşte azi şi tu cu noi minunea
Hristos a înviat ce mare veste!

Alexandra Cîmpean

A înviat și-mpărățește!

Să se bucure cerurile şi să se veselească pământul! Să se spună
printre neamuri că Domnul împărăţeşte!   1 Cronici 16: 31.

A înviat și-mpărățește!

-”Voi îngeri din ‘nălțimi, ca vântul,
Coborâți, căci Unsul, Sfântul
A înviat și-n veci domnește!
Cel Preasfânt – împărățește!

Piatra luați! Dați la o parte!
Scris a fost în Sfânta Carte:
Isus Cel Viu – a înviat!
În veci domnește ca-Mpărat!

E mai presus de-orice domnie,
Putere și dregătorie!
Stăpân pe veacuri și milenii,
Zile, clipe și decenii!

Stăpân pe neamuri și popoare,
Stăpân pe cei de viță-n floare!
Nu-i va trece-Mpărăția,
Și veșnică-I va fi Domnia!

Plecați-vă genunchi, Cel Sfânt:
A înviat! Nu e-n mormânt!
E mai presus de-orice putere!
Cuvântul profețit – nu piere!

Bucură-te, tu, „pământ”,
Răscumpărat de Mielul Sfânt!
Bucură-te cu tărie!
Fii parte din Împărăție!

‘Nalță-I onoare-n măreție,
Celui Viu, ce-I din vecie!
El ți-a adus viață-n dar!
Ce faci din ea? E viu altar?!?”

Lidia Cojocaru