Sensul existenței

Nu trăim pentru avere
Nici pentru faimă sau succes
Ci credem în Înviere
Și-n a Tatălui putere
Căci El Însuși ne-a ales.

Ale noastre aspirații
Sunt dincolo de mormânt
Ne-au atins și revelații
Și divinele vibrații
Stăm în crez și-n Legământ.

Existența nu ne poartă
Prin pustiul lumii reci
C-ar putea să ne despartă
De Stăpânul care iartă
Să fim sfinți în veci de veci.

Nu trăim pentru mâncare
(Deși, El o dă din plin)
Ci există o lucrare
Care dă răscumpărare
Pentru veșnicul destin.

Nu ne trebuie comoara
Ce va rugini-n curând
CEL ce-a ușurat povara
Și-a îndepărtat ocara
Ne-a trimis al Lui Cuvânt.

Traiul nostru e -n unire
Cu făpturile cerești
Vrem în noi neprihănire
Și-așteptăm o moștenire
Nu terestrele povești.

Nu reclama ne ghidează
Ci Lumina din Etern
Și Acel care veghează
Să primim curaj și pază
Și-alte daruri ce se cern.

Moartea nu e obiectivul
Celor ce-au ieșit din vid
Să ne știe toți motivul:
Ne-atașăm de colectivul
Care-nvinge-un val perfid.

N-avem interes în glie
Existența noastră-i crez
Stăm pe sfânta temelie
Să-mplinim sfânta solie
C-asta are sens și miez.

George Cornici

O binecuvantare mai mare

Text: Faptele 20:32-38

Este mai ferice să dai decat să primeşti.” Faptele 20:35

Beneficierea de amabilitate a altora îţi aduce bucurie, dar faptul că tu însuţi eşti amabil îţi aduce şi mai mare bucurie. Pavel a cunoscut acest adevăr. In timp ce era în închisoare, el spune că „s-a bucurat în Domnul” atunci cand a primit darul credincioşilor din Filipi (Filipeni 4:10). Dar a găsit o satisfacţie şi mai mare atunci cand le-a slujit celor din Efes fără ca să primească sprijinul lor material. Dand ecou cuvintelor lui Cristos, el a putut spune: „Este mai ferice să dai decat să primeşti”.
Dr. William Ott şi soţia sa şi-au petrecut vacanţa anului 1986 lucrand în Filipine. Lucrand din greu într-o zonă de mare instabilitate politică şi cheltuindu-şi cateva mii de dolari din banii proprii, ei au ridicat calitatea echipamentului şi a educaţiei unei clinici dentare finanţată de o misiune creştină. Tot ceea ce au primit de la oameni au fost mulţumirile din inimă ale unui dentist al clinicii. Dar acest lucru a fost suficienţi După ce s-au întors acasă, Dr. Ott i-a spus unui coleg, pe nume Dr. Maurice Irvine, despre vacanţa lor de vară. Comentand conversaţia aceea, Dr. Irvine a spus că a observat Ia doctorul Ott un adanc sentiment de mulţumire, ceva cu care nu s-ar fi întalnit după o vacanţă plină de distracţii. El experimenta suprema bucurie care se naşte numai din slujirea dezinteresată.


Gandeşte-te cum îţi planifici concediul. Sau cand îţi planifici bugetul familiei. Împlineşte cuvintele lui Isus aşa cum le-am citit în Faptele 20:35. Vei fi mai fericit şi mai împlinit decît oricand. Este o binecuvantare să primeşti, dar mai mare binecuvantare este să dai! – H.V.L.

Iubirea este viaţa cea adevărată,
Domnul însuşi dăruind mereu ne-arată.
Cand dai, e sfantă, pură desfătare
Ce-ţi dă o dublă binecuvantare.” – Anonim

Castigul îl face pe om harnic, economiile îl fac pregătit; dărnicia îl face binecuvantat

Painea zilnica

Cu tine am belșug

Ciprian I. Bârsan

Cu Tine am belșug în toate
Și-s foarte recunoscător
Tu-mi umpli masa cu bucate
Când mă aplec mulțumitor

Când binecuvintezi Tu casa
E totu’ Doamne minunat
Cu Tine e frumoasă viața
Cu Tine-am un prânz necurmat

Tu ai avut în orice vreme
Hrană pentru ai Tăi copii
Era deajuns doar să Te cheme
Și umpleai de rod, văi și câmpii

Tu porți grija zilei de mâine
La tot ce mișcă pe pământ
Și dai cu mână largă pâine
Celui sărac slab și flămând

Nu-mi trebuie mai mult de atâta
Îmi e deajuns ceea ce-mi dai
Îmi e deajuns că îmi ești Tată
Și sub privirea Ta mă ai

Cu Tine am în suflet pace
Sunt bucuros,sunt împlinit
Și stiu că pentru mine-ai face
Totul …doar să fiu fericit

- Amin -

Puiu Chibici

Vezi articolul original

Și eu… și tu

Și eu și tu de-atâtea ori
Ne zbatem între da și nu
Agonisind mereu valori
Deși noi suntem trecători
Și eu… și tu.

Deși noi suntem diferiți,
Căci astfel Domnul ne făcu
Dar suntem oare fericiți?
Sau tot mereu nemulțumiți?
Și eu… și tu.

E drept că am căzut și noi
Atuncea când Adam căzu
Și până-n ziua de apoi
Eram lipsiți de Slavă, goi
Și eu… și tu.

Dar Dumnezeu, ce minunat!
În planul Său așa făcu
Ca omul aspru condamnat
Să poată fi eliberat
Și eu… și tu.

Păcatu-întregii omeniri
Pe Fiul Său întreg căzu
Iar noi prin fapte și gândiri
Luat-am parte la loviri…
Și eu… și tu.

Plătind pentru a nost’ păcat
Isus ca jertfă se dădu
Prin sângele nevinovat
Oricine poate fi salvat
Și eu… și tu.

Din zori de zi când ne trezim
Alegem între da și nu
Însă de-am ști să-I mulțumim
Pentru tot Harul ce-l primim
Și eu… și tu…

Dacă adânc am medita
La șansa ce ni se dădu
Plecându-ne la Crucea Sa
Din inimă I-am spune –Da!
Și eu… și tu.

Și n-am mai merge liniștiți
Pe drumul spre pierzare… nu!
Ci-am alerga neobosiți
Spre Cer… de-un Duh călăuziți
Și eu… și tu.

Și când Isus va apărea
Ce mântiurea ne-o dădu
Vom fi și noi la masa Sa
Și-o veșnicie vom serba
Și eu… și tu.

Daniel Hozan

Binele din rau

Text: Romani 8:18-28         

De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu…” Romani 8:28

Se spune despre George Friedrich Hândel că atunci cand sănătatea şi finanţele îi erau la cea mai joasă treaptă, a dăruit cele mai înalte opere ale creaţiei sale. Creditorii îl ameninţau cu închisoarea, şi suferea în acelaşi timp de o paralizie parţială. S-a retras atunci în singurătate şi acolo a avut o părtăşie cu Dumnezeu cum nu mai avusese panâ atunci. In acea vreme, Dumnezeu i-a dat putere să scrie cel mai grandios dintre toate oratoriile sale „Mesia”. I se păreau că notele zboară din pana cu care scria.
A fi creştin, nu înseamnă să treci prin viaţă „călcînd numai pe petale de trandafiri”. Ca membri ai unei rase căzute, suntem supuşi la boli, accidente şi tragedii ca toţi ceilalţi. Ba mai mult, pe deasupra, avem de-a face cu conflictele spirituale declanşate de cel rău şi cu bătălia de o viaţă împotriva propriilor noastre tendinţe păcătoase. Cu toate acestea, Domnul ne susţine întotdeauna prin fiecare încercare şi lucrează ca să scoată la lumină binele din cele mai grele încercări.


Poate părea ca dificultăţile să ne împiedice să fim productivi în lucrarea Domnului, dar mai degrabă este adevărat opusul. Prin intervenţia Domnului, pierderile noastre pot fi transformate în caştjguri, şi rezultatele încercărilor vor deveni binecuvantări pentru alţii.
Cat de încurajator este să ştii că în toate lucrurile, chiar şi în necazuri, Dumnezeu lucrează ca toate împreună să fie în beneficiul nostru. A porunci răului să producă binele nu este o problemă pentru Dumnezeul nostru atotputernic şi bun.– H.G.B.

Răman credincios cuvintelor:
Că lucrurile ce-ntalnesc
Lucrează binele, acelor
Ce pe Domnul îl iubesc.   – Beckley

Suferinţele pot pregăti pe creştinul obişnuit pentru lucrări extraordinare

Painea zilnica

Prea mărunt?

Ești firul de apă pe-al vremii făgaș,
Un val ce se sparge la maluri în spume,
Prea slab lângă stânca-nălțată trufaș,
Dar, chiar și așa, El te știe pe nume!

O floare de câmp la umbră crescută
Și fără culori sau miresme anume,
Un iris de baltă, banala cucută… ,
Dar, chiar și așa, El te știe pe nume!

Un deal vălurit, teșit, din argilă,
Alături de munții semeți cu renume,
Priveliştea ta e îngustă, umilă,
Dar, chiar și așa, El te știe pe nume!

Un slab felinar într-o mică odaie
Și nu un luceafăr să-l vadă o lume,
Cu raza-i s-aprindă pe boltă văpaie,
Dar, chiar și așa, El te știe pe nume!

El, Preaînaltul, măreț în putere,
Stăpân peste-o lume ce n-are hotare,
El te-a creat după buna-I plăcere,
E-n tine-o scânteie din El și-ai valoare!

Autor: Olivia Pocol

Credinta si adapost

Text: Psalmul 4

Eu mă culc şi adorm in pace, căci numai Tu, Doamne, îmi dai linişte deplină in locuinţa mea.” Psalmul 4:8

Credinţa copilărească – acea încredere deplină care ne face să-L credem pe Dumnezeu pe cuvant şi să-I acceptăm promisiunile – ar trebui să caracterizeze pe fiecare credincios. Acest gand mi-a venit în minte în timp ce le citeam nepoţilor mei o poveste înainte de culcare. Doi frăţiori se depărtaseră de casa lor, care nu era departe de o pădure deasă. Spre seară, umbrele au întunecat cărarea şi cei doi mititei s-au încurcat şi curand se rătăciră în pădure. Cand părinţii au sesizat lipsa de acasă a copiilor, au început căutările – căutand toată noaptea şi pană a doua zi, cand i-au găsit pe cei doi băieţi. După ce s-au liniştit, părinţii i-au întrebat pe copii ce au făcut cand şi-au dat seama că s-au rătăcit în pădure. Cel mai mare a răspuns: „Cand s-a întunecat, am îngenuncheat şi l-am cerut lui Dumnezeu să aibă grijă de Jimmy şi de mine. Apoi ne-am culcat”.


Cand credinţa noastră este la fel ca aceasta – cand este atat de puternică încat putem doar să-I cerem simplu lui Dumnezeu să ne ajute şi să lăsăm rezultatele pe seama Sa, putem trece cu bine prin cele mai grele momente ale vieţii. Psalmistul ne spune că acest lucru este posibil. El a spus: „Da, El nu va îngădui să ţi se clatine piciorul. Cel ce te păzeşte nu va dormita. Iată că nu dormitează, nici nu doarme Cel ce păzeşte pe Israel” (Psalmul 121:3, 4). Treci prin groaza de a fi pierdut în mijlocul pădurii întunecoase a problemelor vieţii, a temerilor şi a nedumeririlor? Nu dispera. Există speranţă. Pune-ţi încrederea în Tatăl ceresc. Cere-I să aibă grijă de tine. El te va ajuta să fii la adăpost în deplină siguranţă. – P.R.V.

Mă voi desfăta în Tine, Doamne, în extaz;
Sub mana Ta, din valuri mă retrag
Şi-oi alerga la Tine în vreme de necaz,
Căci Tu-mi eşti prietenul cel bun şi drag.”  – Anonim

Cel ce se abandonează pe sine lui Dumnezeu nu va fi niciodată abandonat de Dumnezeu

Painea zilnica

Luptând cu lupii

Iar ai venit, preatulburată clipă
Acum, când tinerețea mi-a apus?
Ți-am poruncit să-mi pleci de pe aripă!
Numai blestem și fiere mi-ai adus…

Nu-mi bate-n gând! Nu te primesc în casă!
Mi-ai retezat nădejdea-n răsărit.
Când te credeam, când te vedeam frumoasă,
Mi-ai stins credința și m-ai părăsit…

Nici pene nu mai am să zbor departe
Să scap de tine ca de un arcaș.
Te voi urî adânc, până la moarte,
Secundă otrăvită de vrășmaș!

Iar ai venit cu lupii tăi sălbatici…
Dar azi îl iau ca scut pe Dumnezeu.
El m-a răscumpărat dintre ostatici
Și-a pus în mine inimă de leu…

Mănescu Mihaela

Vie si sanatoasa

Text: Matei 16:13-18               

…pe această piatră voi zidi Biserica Mea şi porţile locuinţei morţilor nu o vor birui.” Matei 16:18

Referindu-se la unele acţiuni pline de nebunie luate de împăratul roman Diocletian, C. H. Spurgeon subliniază absur- ditatea împotrivirii faţă de Dumnezeu şi de caracterul indestructibil al Bisericii Sale. Spurgeon scrie: Diocletian a bătut o monedă pe care apare inscripţia: „Numele de creştin este pe cale de dispariţie”, în Spania au fost ridicatei două coloane monumentale de către Diocletian. Pe unele, din ele a fost scris: „în cinstea lui Diocletian Jovian Maximian Herculeus Augustul Cezar care a extins Imperiul Roman în est şi vest şi a starpit numele creştinilor care au dus republica la ruină”. Pe cel de-al doilea obelisc era o inscripţie care-l slăvea pe cezar pentru că „a abolit superstiţia lui Cristos şi a răspandit închinarea la zei”. Spurgeon continuă şi spune, aşa cum a observat un scriitor modern: „Avem aici un monument ridicat de păganism deasupra mormantului inamicului învins. Dar… departe de-a fi dispărut, creştinismul era în ajunul triumfului lui permanent şi final… Nici în Spania, nici în altă parte, nu poate fi arătat mormantul creştinismului; pentru că nu există nici unul, deoarece cei vii n-au mormant”.


Cat de adevărat! Biserica nu are mormant. Păstrată de Dumnezeu şi înzestrată cu putere de Duhul Sfînt, ea este indestructibilă. Nici o putere, omenească sau demonică, nu este în stare să o biruiască Da, Biserica este vie şi sănătoasă – şi întotdeauna va fi aşa!  -R.W.D.

Din vremi ce-au fost, ce sunt şi-or trece cu zel
Unde sunt azi împăraţi şi titani?
Dar Biserica Ta se roagă la fel
Şi azi ca acum o mie de ani.” – Coxe

Lucrătorii Domnului pot fi opriţi, dar lucrul Domnului va continua

Painea zilnica

E greu

Ciprian I. Bârsan

E greu când furtuna lovește,
E greu, dar la cârmă-i Isus!
Ș-atuncea când El poruncește,
Coboară putere de sus !

Nu te teme de-ncercare,
Cu El ești biruitor!
Nu te teme și fii tare,
El îți vine în ajutor !

E greu când ești pus la-ncercare,
E greu, dar cu tine-i Isus!
Și când încercarea e mare,
Trimite ajutorul de sus!

Nu te teme, e cu tine;
El e Dumnezeul tău;
Nu privi cu îngrijorare,
E cu tine Dumnezeu !

Cu tine pe mare e Domnul,
Cu tine-i la bine și greu,
Chiar dacă furtuna lovește,
Tu ești fiul lui Dumnezeu!

Nicu Drăghici

Vezi articolul original