21 Septembrie

Mă voi bucura să le fac bine.” Ieremia 32:41

Cât de încurajatoare este pentru credincios bucuria Domnului pentru sfinţii Săi! Nu putem vedea în noi înşine nici un motiv pentru care să se bucure Domnul. Noi nu ne bucurăm de noi înşine, fiindcă murmurăm adesea când suntem împovăraţi. Suntem conştienţi de păcătoşenia noastră, şi ne deplângem necredinţa. Ne temem că poporul Domnului nu se poate bucura prea mult de noi, fiindcă văd atât de multe imperfecţiuni şi nebunii, încât sunt mai tentaţi să ne plângă infirmităţile, decât să ne admire darurile. Dar nouă ne place să medităm la acest adevăr transcendent, la această taină slăvită: cum se bucură un mire de mireasa sa, aşa se bucură Domnul de noi. Nu citim nicăieri că Dumnezeu se bucură de munţii acoperiţi de nori sau de strălucirea stelelor; citim însă că El se bucură, jucând pe rotocolul pământului” şi că îşi găseşte plăcerea „în fii oamenilor” (Proverbe 8:31).

Nu găsim scris că îşi găseşte plăcerea în îngeri. Nici nu spune, în privinţa heruvimilor şi serafimilor: „nu te vor mai numi Părăsită… ci te vor numi Plăcerea Mea este în ea” (Isaia 62:4), ci face această declaraţie pentru nişte sărmane creaturi ca noi, căzute şi depravate de păcat, dar salvate, înălţate şi slăvite prin harul Său. Cât de puternic este limbajul prin care El îşi exprimă plăcerea în poporul Său! Cine şi L-ar putea închipui pe Cel Prea înalt extrem de bucuros? Totuşi este scris că El „se va bucura de tine cu o mare bucurie, va tăcea în dragostea Lui şi nu va mai putea de bucurie pentru tine” (Tefania 3:17).

In timp ce s-a uitat la lumea pe care a făcut-o, a spus „Este foarte bună”; dar când îi priveşte pe cei răscumpăraţi prin sângele lui Isus, aleşii Săi, inima Infinitului nu se mai poate abţine, şi izbucneşte în exclamaţii divine de bucurie. Nu ar trebui să înălţăm un răspuns recunoscător la o asemenea declaraţie de iubire şi sä cântăm: „Eu tot mă voi bucura în Domnul, mă voi bucura în Dumnezeul mântuirii mele” (Habacuc 3:18)?

Meditaţii C. H. Spurgeon

Nici monarhii nu sunt veșnici

Oricât ar fi un tron de ‘nalt,
Coroana-n perle aranjată,
Imperiu, de la est la-apus,
Pe toate-n urmă le-a lăsat;
Doar nici monarhii veșnici nu-s
Și ei vor sta la judecată.

Se nasc, trăiesc în lux, în bine,
Semnează legi viața toată,
Dar, când se dă Legea de sus,
Se duc și ei, ca orișicine;
Doar nici monarhii veșnici nu-s
Și ei vor sta la judecată.

Iubiți și aclamați mereu,
Unii chiar alungați odată,
Au fost… dar, uite! azi, s-au dus
Să-i dea onor Lui Dumnezeu;
Doar nici monarhii veșnici nu-s
Și ei vor sta la judecată.

Chiar dacă-n mers cavaleresc
Genunchiul n-au plecat vreodată,
Se vor pleca, fără discurs
În fața Regelui ceresc;
Doar nici monarhii veșnici nu-s
Și ei vor sta la judecată.

În fața morții suntem mici,
Plecăm cu toți, să dăm socoată:
Sărac, bogat, fără recurs;
Doar faptele luăm de-aici,
Nu suntem veșnici, nici ei nu-s
Cu toți vom sta la judecată.

 Cornelia Sărac

20 Septembrie

Sabia Domnului şi a lui Ghedeon.” Judecători 7:20

Ghedeon a ordonat oamenilor săi să facă două lucruri. Puneţi o lumânare într-un ulcior de lut, le-a spus el, şi la semnalul hotărât, spargeri ulciorul şi lăsaţi lumina să strălucească. Apoi trebuiau să sufle în trâmbiţă, strigând: „sabia Domnului şi a lui Ghedeon!” Exact asta trebuie să facă şi creştinii. Mai întâi, trebuie să spargi ulciorul care îţi acoperă lumina. Aruncă lutul care îţi acoperă candela şi străluceşte. Lasă-ţi lumina să Strălucească înaintea oamenilor; fă fapte bune, pentru ca oamenii, privindu-te, să ştie că ai fost cu Isus. Apoi trebuie să fie Zgomot, sunet de trâmbiţă. Trebuie să existe eforturi pentru secerişul păcătoşilor proclamându-L pe Christos răstignit. Du-le Evanghelia. Las-o la uşa lor. Pune-o în drumul lor.

Nu-i lăsa să scape; sună din trâmbiţă la urechile lor. Aminteşte-ţi că adevăratul strigăt de război al bisericii este parola lui Ghedeon: „sabia Domnului şi a lui Ghedeon!” Dumnezeu trebuie să o facă, este lucrarea Lui. Dar nici noi nu trebuie să lenevim. Instrumentele trebuie folosite — „sabia Domnului şi a lui Ghedeon!” Dacă strigăm numai „sabia Domnului!” ne facem vinovaţi de lenevie, şi dacă strigăm „sabia lui Ghedeon!” ne manifestăm întemeierea idolatră pe un braţ de carne; trebuie să le unim pe amândouă în armonie practică, „sabia Domnului şi a lui Ghedeon!”

Nu putem să facem nimic singuri, dar putem să facem totul prin ajutorul lui Dumnezeu. Să hotărâm deci, în numele Său, să ieşim personal şi să slujim cu torţele noastre de exemplu sfânt, şi cu trâmbiţele declaraţiilor şi mărturiilor sfinte. Dumnezeu va fi cu noi, duşmanul va fi pus pe fugă, şi Domnul Oştirilor va domni în veac şi-n veci de veci.

Meditaţii C. H. Spurgeon

Când vin suferinți și durere

Când vin suferinți și durere,
Când vrei disperat ajutor
Și-ai vrea alin, mângâiere,
Le găsești în Isus Salvator.

Când vezi porți închise
Și la oameni nu-i ajutor,
Te primește cu brațe deschise,
Isus cel bun, iubitor.

Când nu mai vezi vre-o scăpare
Și nu mai știi unde s-apuci,
Ridică privirea de jos înspre soare
Și privește spre Isus atunci.

De viața îți este intens zbuciumată
Și verși lacrimi fierbinți,
Să știi că toate vor trece odată
Și-o să fi fericit printre sfinți.

E greu dar Domnul știe,
Ce poți îndura și să duci,
Nu vezi dar sunt îngeri o mie,
Ce ajută, ca muntele suferinței să-l urci.

Azi în cuptor ești greu încercat,
Dar mâine vei fi ceva prețios,
Din foc vei rămâne doar aur curat,
Așa cum dorește Hristos.

Bujorean Victor

19 Septembrie

Rămâneţi dar tari, şi nu vă plecaţi iarăşi sub jugul robiei.” Galateni 5:1

Aceasta libertate ne dă acces liber la cartea cerului — Biblia. Iată un pasaj ales pentru tine, credinciosule: „când vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine” (Isaia 43:2). Ai acces liber la aceasta. Iată altul: „pot să se mute munţii, pot să se clatine dealurile, dar dragostea Mea nu se va muta de la tine” (Isaia 54:10). Ai acces liber şi la aceasta. Eşti un oaspete binevenit la masa făgăduinţelor. Scriptura este o comoară infinită de depozite ale harului. Ea este banca cerului; poţi să scoţi cât vrei din ea, fără permisiune sau piedici. Vino în credinţă, şi eşti binevenit la toate binecuvântările legământului. Nu există nici o făgăduinţă în Cuvânt care să nu se împlinească. In adâncurile încercărilor, libertatea aceasta te va mângâia. Prin valuri de durere, te va înveseli. In mijlocul necazurilor, te va încuraja. Aceasta este dovada dragostei Tatălui tău. Eşti liber să beneficiezi de ea oricând. Ai acces liber şi la tronul harului.

Este privilegiul credinciosului să aibă acces tot timpul la Tatăl ceresc. Oricare ar fi dorinţele, greutăţile şi nevoile noastre, avem libertatea de a le aduce înaintea Lui. Nu contează cât de mult am păcătuit; putem să cerem şi să aşteptăm iertare. Nu contează cât de bogaţi sau de săraci suntem, putem să cerem împlinirea făgăduinţei şi El se va îngriji de toate nevoile noastre. Avem permisiunea de a ne apropia oricând de tronul Său — în ceasurile întunecate ale nopţii sau în căldura arzătoare a amiezii.

Exercită-ţi drepturile, credinciosule, şi trăieşte conform privilegiilor tale. Ai dreptul la toate comorile lui Isus: înţelepciune, neprihănire, sfinţire şi răscumpărare. Nu contează cât de multe nevoi ai, fiindcă există destule rezerve în Christos, şi toate sunt pentru tine! O, ce mare este libertatea ta -libertate de la condamnare, libertate pentru făgăduinţe, libertate spre tronul harului, şi, în cele din urmă, libertatea de a intra in cer!

Meditaţii C. H. Spurgeon

Doar o umbră

Referințe

Iov 14:1-2

„Omul născut din femeie are viața scurtă (… ) Se naște și e tăiat ca o floare; fuge și piere ca o umbră.”

Ce este omul? E o umbră
Rătăcitoare pe pământ
Merge puțin și lasă-n urmă
O amintire și un gând.

Căci după două generații
Întreaga-i viață s-a uitat
Și a rămas numai o cruce
Și-o piatră pe-un mormânt uscat.

Dar sufletul – oh, el e veșnic!
Și zboară către Cel ce-i Domn
Se duce și-I dă socoteală
De ce-a făcut când era om.

Ai grijă, vezi, ia seama bine
Ce fel de umbră vrei să fii…
Vrei să faci Domnului rușine
Sau vrei cu El în veșnicii?

 Corina Ungureanu 

18 Septembrie

Dacă trăim în Duhul, să şi umblăm prin Duhul.” Galateni 5:25

Cele mai importante două lucruri din religia noastră sfântă sunt trăirea prin credinţă şi umblarea în credinţă. Cel care le înţelege corect nu este departe de a fi expert în practicarea teologiei, fiindcă ele sunt puncte vitale pentru un creştin. Nu o să găseşti niciodată credinţă adevărată fără evlavie adevărată; pe de altă parte, nu vei găsi niciodată o viaţă sfântă care să nu se „întemeieze pe credinţa vie, bazată pe neprihănirea lui Christos. Vai de cei care caută să aibă una fără cealaltă!

Sunt unii care cultivă credinţa şi uită sfinţenia; ei pot să fie tari în ortodoxie, dar vor primi o mare condamnare, pentru că „înabuşă adevărul în nelegiuirea lor” (Romani 1:18). Sunt alţii care se luptă pentru sfinţirea vieţii, dar leapădă credinţa, ca fariseii din vechime, despre care învăţătorul a spus că sunt morminte văruite. Noi trebuie să avem credinţă, fiindcă ea este temelia; trebuie să avem sfinţenia vieţii, fiindcă aceasta este suprastructura. La ce îi foloseşte temelia unei clădiri unui om prins de furtună? Poate să se ascundă în ea? Are nevoie de o casă care să-l acopere, dar şi de o temelie pentru casă. Noi avem nevoie de clădirea vieţii spirituale dacă vrem să avem mângâiere în ziua îndoielii.

Dar nu căutaţi să trăiţi o viaţă sfântă fără credinţă, fiindcă aceasta înseamnă să ridici o casă care nu-şi permite să te adăposteşti tot timpul în ea, pentru că nu are temelia pe stâncă. Puneţi împreună credinţa şi viaţa sfântă, şi, ca două picioare ale unui pod, ele vor face evlavia să reziste. Ca lumina şi căldura, care vin de la acelaşi soare, sunt pline amândouă de binecuvântări. Asemeni celor doi stâlpi din templu, sunt înălţate pentru slavă şi pentru frumuseţe. Ele sunt două şuvoaie din fântâna harului, două lămpi cu foc sfânt, doi măslini udaţi de grija cerului. O Doamne, dă-ne viaţă lăuntrică astăzi, şi ea se va descoperi spre slava Ta.

Meditaţii C. H. Spurgeon

Alăturea de Tine

Psalmul 139:5
„Tu mă înconjori pe dinapoi și pe dinainte și-Ţi pui mâna peste mine… „

Înconjurați de harul Tău,
De veșnica lumină,
Ce bine, Doamne, ne simțim
Alăturea de Tine!

Înconjurați de slava Ta,
De gloria eternă,
Purtăm în chipul efemer
Iubirea pururi demnă…

Cu ea frumosul e mai bun,
Și viața e mai vie.
Înconjurați de slava Ta,
Purtăm în noi iubire.

Iar dac-avem vre-un adăpost
Sub frunza ruginie,
Acesta, Doamne, -i harul Tău—
Lumina lui cea vie

Și nu ne temem de mormânt,
De noaptea care vine…
Ce bine, Doamne, ne simțim
Alăturea de Tine!

Mihai Ghidora 

17 Septembrie

Aduceţi-l la Mine.” Marcu 9:19

Disperat şi dezamăgit, sărmanul tată s-a întors de la ucenici la învăţător. Fiul său era în cea mai rea stare, şi nu mai exista nici un mijloc. Dar sărmanul copil a fost curând eliberat de rău atunci cânt tatăl, prin credinţă, a ascultat cuvântul Domnului Isus: „aduceţi-l la Mine”. Copiii sunt un dar preţios de la Dumnezeu, dar ei ne aduc multe griji. Ei pot să fie o mare bucurie, sau o mare amărăciune pentru părinţii lor. Pot să fie fjlini de Duhul lui Dumnezeu sau posedaţi de duhul răului. în orice caz, Cuvântul lui Dumnezeu ne dă o reţetă pentru vindecarea bolilor lor. „Aduceţi-l la Mine”.

O, dacă ne-am ruga mai mult pentru ei atunci când se nasc! Păcatul este acolo, aşa că rugăciunea noastră începe să-l atace. Strigătele noastre pentru îndurare ar trebui să preceadă strigătele care le anunţă venirea într-o lume a păcatului. În zilele copilăriei lor, vom vedea semnele triste ale duhului care nu se roagă niciodată, şi nu ascultă vocea lui Dumnezeu. Totuşi, Isus porunceşte: „aduceţi-l la Mine”. Când cresc, se cufundă în păcat şi se răzvrătesc împotriva lui Dumnezeu. Atunci, când inimile noastre sunt zdrobite, să ne amintim cuvintele Marelui Medic: „aduceţi-l la Mine”. Trebuie să ne rugăm cât timp au viaţă. Nu trebuie să disperăm atâta timp cât Isus trăieşte.

Domnul îngăduie uneori ca poporul Său să ajungă într-o fundătură, care să le arate nevoia lor de El. Copiii lumeşti ne arată neputinţa noastră faţă de stricăciunea inimilor lor, şi ne fac să cerem putere Celui Puternic, iar aceasta este o mare binecuvântare pentru noi. Oricare ar fi nevoile acestei dimineţi, fie ca ea să ne conducă, ca un curent puternic, în oceanul iubirii divine. Isus ne poate îndepărta durerea. El găseşte plăcere în mângâierea noastră. Să ne grăbim la El, cât timp ne mai aşteaptă.

Meditaţii C. H. Spurgeon

Mai mult decât biruitori

Nu-s numai flori prin viața asta scurtă
Pe drumul înspre Țara fără nori,
Unde ne-așteaptă veșnice comori. .
Aici de fapt e-un zbucium și e-o luptă
Iar noi, c-o implicare neîntreruptă,
Suntem chemați să fim biruitori.

Noi n-avem de luptat, cunoaștem bine,
Cu carne și cu sânge nicidecum
Oricâte lupte s-ar ivi pe drum. .
Ci cu domnii și stăpâniri străine
Căpetenii și uneltiri meschine
Cu duhuri rele ce ne-atacă-n drum.

Iar confruntarea parcă nu-i cinstită
Cu mari puteri noi n-am fost înzestrați
Ci mai degrabă suntem limitați. .
Puterea necesară și dorită
Stă numai în armura oferită
Când integral noi suntem echipați.

Pornind din creștet până jos la glezne,
De nu te-ai protejat în prealabil
Vei fi rănit de-a dreptul lamentabil. .
Și-oricând poți fi lovit atât de lesne
De-aceste duhuri năvălind din bezne
Exact în locul cel mai vulnerabil.

Să fii biruitor nu-i cu putință
Doar răsfoind discursuri și citate
Sau înșirând versete memorate. .
Ci-i necesar să lupți spre biruință
Cu dragoste, răbdare și credință
Coordonat de Adevăr în toate.

Oriunde viața pașii ți-i trimite
Te afli-n luptă pe-un teren minat
Și trebuie să lupți neapărat. .
Prin încercări, necazuri și ispite
Tot mai ciudate și nebănuite
Și-atunci când nu te-aștepți ești atacat.

De urci la munte sau cobori la vale
Să fii mereu atent la datorie
De vrei în Cer ca să primești simbrie. .
Nu-s variante sau vreo altă cale
S-o schimbi după principiile tale
Și-apoi să lupți precum îți place ție.

Căci lupta-i dusă la nivelul minții
Iar adversaru-i foarte antrenat
Și cu Mântuitorul a-nîncercat. .
Vicleanul va-ncerca pe rând toți sfinții
Cu faimă cu plăceri și cu arginții
Iar unii au căzut că n-au vegheat.

Ispititoru-ar vrea prin orice-ai face
Să nu ții cont de spusele Scripturii
Nesocotind valoarea-învățăturii. .
Îndemnele-i nocive și rapace
Scot în valoare doar ce ție-ți place. .
Încât nu simți momentul loviturii.

Sunt cărți, programe, studii garantate,
Căutate de cei lesne crezători
Considerând că au găsit comori, . .
Spre-a depăși condițiile date
Și-a fi mai bun, mai de succes în toate
Crezând c-or fi cândva biruitori.

Nu ești biruitor că-ți merge bine
Că ai de toate și ești fericit
Sunt mulți bogați c-un suflet ofilit. .
Dar când de sus, din slăvile Divine
Privește însuși Dumnezeu la tine
Vede-un biruitor sau biruit?

Ale Satanei slugi sunt disperate
Sunt puse ca să lupte neîncetat
Și sufletul tău scump este vizat. .
Când tu te lupți cu-adicții și păcate
Te lupți de fapt cu duhuri înfocate
Și trebuie să-nvingi neapărat.

A fi biruitor e cu putință
Fiincă Isus Hristos a biruit
Când pentru păcătoși a pătimit. .
El s-a jerfit pe lemn prin suferință
Ca doar prin Har urmat de pocăință
Să fie-oricine crede mântuit.

Isus Hristos ‘nainte mergătorul
Ce-a coborât de dincolo de nori
Lăsând la Tatăl slavă și splendori. .
Pe cruce-a fost a tot Biruitorul
De-aceea-n veci El merită onorul
Căci doar prin El suntem biruitori.

Deci mergem prin credință înainte
Și echipați de El vom îndrăzni
Iar dacă pe-a Lui urme vom păși
Avînd aceiași dragoste fierbinte
Călăuziți prin Duh în fapte sfinte
Luptând pân’ la sfârșit vom birui.

O Doamne, dă-ne sfântă-nțelepciune
Să nu uităm că suntem călători
Spre Țara de Lumină și splendori. .
Să nu uităm și altora a spune
Iar când trompeta-n Ceruri o să sune
Vom fi mai mult decât biruitori.

Daniel Hozan