Noaptea înaltă

Psalmii 150/6

”Tot ce are suflare să laude pe Domnul!
Lăudaţi pe Domnul! ”

Noapte înaltă şi tăcere solemnă,
Brazi cu haine albe, în ţinută demnă,
Întâmpină pe al cerului  Împărat;
Numele lui Isus să fie lăudat!

Fulgi albi de lumină, şi  de mărgăritar,
Se închină la Cel sfânt, fără hotar,
Doi măslini verzi, falnici, întruna şuşotesc;
Şi Naşterea lui Isus Cristos o vestesc.

Puii din cuiburi în Numele Tău cerşesc,
Porumbei albi, deasupra Ieslei, se rotesc,
Ploi luminoase de stele căzătoare;
Vestesc a Ta naştere printre popoare.

Marea e supusă, doar un câmp de smarald,
Pregăteşte o coroană din coral alb,
Acum, vântul nu  mai loveşte duşmănoş;
Mângâie şi şopteste numele ”Cristos”! .

Inima mea n-a văzut ploaia de stele,
Nu zboară cu porumbei peste poiene,
Ea a primit  mărgele de Pace de sus;
Şi un nume ce domneşte în ea; Isus!

Arancutean Eliza

Anunțuri

TESTUL CREDINCIOŞIEI

„Ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu.” Romani 8:28

Numai sufletul credincios crede că Dumnezeu este Cel ce rânduieşte împrejurările din viaţa lui. Ne permitem libertatea de a acţiona cum credem noi privitor la situaţiile din viaţa noastră; nu credem că Dumnezeu le-a rânduit, deşi afirmăm contrariul. Tratăm întâmplările din viaţa noastră ca şi cum ar fi fost aranjate de oameni. A fi credincios în orice împrejurare înseamnă a fi credincios unei singure persoane – Domnului nostru. Dumnezeu ne pune în anumite situaţii şi deodată ne dăm seama că I-am fost necredincioşi prin faptul că n-am recunoscut că El le-a pregătit. N-am văzut care era scopul Său. Şi acea ocazie nu se va mai ivi exact aşa niciodată în viaţa noastră. Aici este testul credincioşiei. Dacă învăţăm şi ne închinăm lui Dumnezeu în situaţiile dificile.

El le va schimba într-o clipă, la timpul hotărât.A-I fi credincios lui Isus Cristos este lucrul pe care ezităm să-l facem astăzi. Suntem loiali lucrării, slujirii, oricărui lucru, numai să nu ni se ceară să-I fim loiali lui Isus Cristos. Mulţi creştini îşi pierd răbdarea când se vorbeşte despre credincioşia faţă de Isus. Domnul nostru este detronat mai deliberat de către lucrătorii creştini decât de către oamenii din lume. Dumnezeu este tratat ca o „maşină de binecuvântat” oameni, iar Isus Cristos este considerat doar un „lucrător” printre alţi lucrători.

Important este nu atât ca noi să lucrăm pentru Dumnezeu, ci ca noi să-I fim atât de credincioşi Lui, încât El să-Şi poată face lucrarea prin noi. „Contez pe tine pentru o slujire extremă, fără nici o plângere din partea ta şi fără nici o explicaţie din partea Mea.” Dumnezeu vrea să ne folosească aşa cum L-a folosit pe Fiul Său.

Oswald CHAMBERS

FIU DE REGE

agnus dei - english + romanian blog

Psalmi 93:1 – Domnul împărăţeşte îmbrăcat cu măreţie

Fiu de Rege

Simion Ioanăș – Întreaga populație a României și românii de pretutindeni au asistat la înmormântarea regelui Mihai, la serviciile care au avut loc cu această ocazie. Chiar după moarte, acest rege și fiu de rege a vorbit românilor și României, mai mult vom vedea că ne-a vorbit și nouă creștinilor și viata lui ne stă mărturie prin statura la care a rămas regele, indiferent de circumstanțele vieții.
Suntem în pragul sărbătorii Nașterii Regelui Hristos, prin El orice creștin a fost înfiat de Dumnezeu, deci suntem fii de Rege.

Așa că evenimentele din această lună Decembrie 2017 ne îndreaptă gândurile spre câteva adevăruri pe care le voi enumera mai jos:

1. Un fiu de rege are o viață diferită, deosebită, este un nobil trăind în integritate privindu-i caracterul și întreaga viață

Regele Mihai, fiind fiu de rege, de tânăr, la…

Vezi articol original 537 de cuvinte mai mult

Cum ar fi…

Cum ar fi să nu mai fie
Români fără Românie,
Prieteni fără prietenie,
Oameni fără omenie,
Comici fără comedie,
Doftori fără doftorie,
Veseli fără bucurie,
Părtași fără părtășie,
Drumeți fără drumeție
Și regi fără împărăție?

Cum ar fi oare să fie
Perfizi fără viclenie
Galanți fără zgârcenie,
Nebuni fără nebunie,
Visători făr` insomnie
Și proști fără de prostie,
Inamici fără mânie,
Amici fără dușmănie,
Despoți fără tiranie,
Și câini fără de câinie?

Poate-ar fi o armonie,
Poate-ar fi diplomație,
Poate Terra ar fi mai vie,
Mai puțină sărăcie,
Mai puțină obrăznicie,
N-ar mai fi fățărnicie,
Ar fi pace, bucurie,
O nădejde, o garanție,
Altfel de democrație. . .
Poate! Însă, cine știe. . . ?

Ioan Hapca

Răscumpărarea creează nevoia pe care tot ea o împlineşte

„Dar omul natural nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu, deoarece sunt nebunie pentru el.” 1 Corinteni 2:14.

Evanghelia lui Dumnezeu creează un sentiment al nevoii după Evanghelie. Pavel spune: „Şi dacă Evanghelia noastră este acoperită, este acoperită” – pentru cei care sunt netrebnici? Nu. ..pentru cei ce sunt pe calea pierzării, a căror minte necredincioasă a orbit-o dumnezeul veacului acestuia”. Majoritatea oamenilor se cred cu totul morali, de aceea nu simt nevoia după Evanghelie. Dumnezeu este Cel care creează acea nevoie de care nici un om nu este conştient până când nu i Se revelează Dumnezeu însuşi. Isus a spus: „Cereţi şi vi se va da”, dar Dumnezeu nu poate da până când omul nu cere. Nu e vorba că El nu vrea să dea, ci acesta este modul în care a constituit El lucrurile pe baza Răscumpărării.

Prin cererea noastră. Dumnezeu pune în funcţie procesul care creează lucruri ce n-au existat înainte ca noi să le cerem. Realitatea lăuntrică a Răscumpărării este că ea e întotdeauna creativă. Pe măsură ce Răscumpărarea creează viaţa lui Dumnezeu în noi, ea creează şi lucrurile care ţin de acea viaţă. Nimic nu poate satisface o nevoie mai bine decât ceea ce a creat acea nevoie. Acesta este înţelesul Răscumpărării – ea creează şi satisface.”Şi după ce voi fi înălţat de pe pământ, voi atrage la Mine pe toţi oamenii”, a spus lsus. Noi predicăm despre experienţele noastre şi oamenii arată interes, dar aceasta nu va trezi în ei sentimentul nevoii. Dar dacă este înălţat Isus Cristos, Duhul lui Dumnezeu va crea conştienta nevoii de El.

În spatele vestirii Evangheliei se află Răscumpărarea creativă a lui Dumnezeu. Răscumpărare ce lucrează în sufletele oamenilor. Nu mărturia personală îi mântuieşte pe oameni. „Cuvintele pe care vi le spun Eu sunt duh şi viaţă.”

Oswald CHAMBERS

Steaua călăuzitoare

E drumul lung povara-i grea
Iar măgăruşu-i obosit
Dar Iosif se grăbeşte, vrea
Sălaş să-şi cate negreşit
Maria e însărcinată
Iar drumul lung i s-a părut
Să odihnească ar vrea odată
Dar iată că nu mai e mult
La Betleem ei au ajuns
Cetatea este aglomerată
Ei capul jos şi l-ar fi pus
Dar Iosif, cată şi tot cată
Orice sălaş i-ar mulţumi
Oricât de mic el ar fi fost
Căci obosiţi s-ar odihni
Apoi, ar umbla cu un rost
Dar n-au găsit tot era plin
Un staul mic ei au aflat
S-a auzit de unde vin
Şi un om bun s-a îndurat
In iesle jos s-au aşezat
Au încercat să se odihnească
Dar deloc n-au mai apucat
Căci mama trebuia să nască
Străini, departe de-a lor casă
Stăteau cei doi şi aşteptau
Voiau copilul să se nască
Ei de pe acuma Îl iubeau
O stea mare, strălucitoare
Pe cer atunci a răsărit
Toţi se mirau de-a ei splendoare
Din ceruri îngeri au venit
Sălaşul l-au înconjurat
Cântări de slavă se auzeau
Priveau la Pruncul minunat
Şi laude Îi aduceau
Pe Pruncul pe lume venit
Maria-n braţe Îl ţinea
Şi Iosif era fericit
Cu drag la cei doi se uita
Păstorii turmele au lăsat
În grabă spre staul s-au dus
De la un înger au aflat
Că acolo s-a născut Isus
Chiar înfăşat ei L-au găsit
Aşa cum îngerul le-a spus
Cu daruri şi ei au venit
Mieluţi Pruncului I-au adus
Iar steaua i-a călăuzit
Pe cei trei magi care aşteptau
Din răsărit ei au venit
Căci despre Prunc ei tot ştiau
Şi plecăciune I-au adus
Acestui Prunc iubit, ceresc
Ei daruri lângă El au pus
Căci era Prunc dumnezeiesc
Oameni şi îngeri L-au slăvit
Şi Vestea bună s-a aflat
Pământul, cerul s-au unit
Prin Isus marele Împărat
E o noapte atât de minunată
Şi pacea pe pământ domneşte
Aşa n-a mai fost niciodată
Iar cerul de cântări vuieşte.

Florenta Sarmasan

Luptă înaintea lui Dumnezeu

„Luaţi toată armura lui Dumnezeu…rugându-vă în orice timp… „Efeseni 6:13, 18

Trebuie să înveţi să lupţi împotriva lucrurilor care te opresc să ajungi la Dumnezeu şi să lupţi în rugăciune pentru alte suflete; dar nu spune niciodată că te lupţi cu Dumnezeu în rugăciune, acest lucru nu este adevărat din perspectiva Scripturii. Dacă lupţi, într-adevăr, cu Dumnezeu, vei fi „olog” pentru tot restul vieţii tale. Dacă, atunci când Dumnezeu vine aşa cum nu vrei, te prinzi de El, ca şi Iacov, şi te lupţi cu El, prin aceasta Îl obligi să te luxeze. Nu umbla şchiop pe căile lui Dumnezeu, ci fii un om care luptă înaintea lui Dumnezeu împotriva lucrurilor acestei lumi, devenind „mai mult decât învingător prin El”. Lupta înaintea lui Dumnezeu este un lucru care are impact în împărăţia Sa. Dacă-mi ceri să mă rog pentru tine şi eu nu sunt pe deplin în Cristos, mă pot ruga, dar rugăciunea mea nu va avea nici un rezultat; dar dacă sunt pe deplin în Cristos, rugăciunea mea va avea întotdeauna rezultate. Rugăciunea are efect numai atunci când suntem cu totul pregătiţi – „… luaţi toată armura lui Dumnezeu”.

Fă întotdeauna diferenţă între ceea ce Dumnezeu a rânduit şi voia Lui permisivă, adică scopul Lui providenţial pe care-l are cu noi. Ceea ce Dumnezeu a rânduit nu se poate schimba; voia Lui permisivă reprezintă lucrurile cu care trebuie să luptăm înaintea Lui. Reacţia pe care o avem faţă de voia permisivă a lui Dumnezeu este cea prin care putem ajunge la ceea ce a rânduit El. „Toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce îl iubesc pe Dumnezeu”, al celor care rămân credincioşi rânduielii lui Dumnezeu, chemării Lui în Cristos Isus. Voia permisivă a lui Dumnezeu este mijlocul prin care se vor arăta fiii şi fiicele Sale. Nu trebuie să fim fără coloană vertebrală, spunând: „Este voia lui Dumnezeu”.

Nu trebuie să punem la cale o luptă înaintea lui Dumnezeu, nici să luptăm cu Dumnezeu, ci să luptăm înaintea Lui cu lucrurile care ne stau în faţă. Fereşte-te ca, din lene, să stai jos înaintea lui Dumnezeu, în loc să te ridici la o luptă glorioasă ca să apuci puterea Lui.

Oswald CHAMBERS

Sărbătoare

Cu multe zile-nainte
Oamenii se pregătesc;
Fac curat în ale lor case
Și frumos le-mpodobesc.

Hainele, încălțămintea,
Cu drag și le îngrijesc:
Noi, curate sau călcate
Ori frumos le lustruiesc.

Cadouri, cum își permite
Fiecare, dar le au.
Știm că-ar vrea mai mult, mai scumpe,
Dar intenția că dau,

Că au ceva să ofere,
Că pot da cu bucurie.
Ține legătura păcii
Și-e prilej de veselie.

Și în sufletele noastre
Mai adânc ne cercetăm,
Vrem să fie cald, lumină
Și începem să cântăm.

Noi care suntem aici,
L-am ales și L-am primit
Pe Domnul Isus Hristos;
Atâtea i-am pregătit!

Coruri, grupuri și chiar solo,
Îl lăudăm, Îi recităm,
Cu-ale noastre inimi toate
`Naintea Lui ne-nchinăm!

Instrumentele, orchestra,
Îl slăvesc pe Dumnezeu
Că L-a lăsat să se nască
Printre noi pe Fiul Său.

Doamne, câtă bucurie
Ne oferi printr-un Copil!
Umple casa, -i sărbătoare!
Și-a venit așa umil. . .

O dragoste sinceră
Ne-nveți, nesofisticată,
Iubire cu modestie,
Nu scumpă, nu amânată. . .

Ai avut atâta slavă,
Bogăție. . . de nespus!
Tu ai vrut să-arăți că jertfa
Decât banu-i mai presus.

Poți să ai galbeni, avere
De nu știi s-o socotești.
Dar simți că inima-ți cere
Mai multe lacrimi să verși.

Nu vezi în jur mulțumire
Oricât ai agonisi.
Și oricâte daruri scumpe
La toți de le-ai oferi.

Satisfacția e mare
Atunci când ai depistat
Că-i slujești cu bucurie
Celui ce Fiul ți-a dat.

Nu-i mai mare bucurie
A celor din jurul tău
Să vadă că tu te dai
În totul lui Dumnezeu.

Atunci tu te faci un dar
Pentru cei ce-ți sunt mai dragi.
Mulțumire au și ei, ai și tu
Și spre cer tragi.

Acolo unde te-așteaptă:
Tatăl, Fiul, Duhul Sfânt,
Unde fi-va sărbătoare
Cum nu este pe pământ.

Acolo bucate-alese!
Acolo daruri, răsplată!
O să-ți vezi roadele toate!
O, Țară Prea-Minunată!

Lidia Gheorghe

Un om încercat de Dumnezeu

„Caută să te înfăţişezi înaintea lui Dumnezeu ca un om încercat, ca un lucrător care n-are de ce să-i fie ruşine şi care împarte drept Cuvântul adevărului.” 2 Timotei 2:15

Dacă nu poţi formula un anumit subiect, luptă-te până când vei ajunge să poţi. Dacă n-o faci, unii oameni vor fi condamnaţi la sărăcie pentru tot restul vieţii lor. Luptă-te să reformulezi pentru tine însuţi unele adevăruri ale lui Dumnezeu şi El va folosi aceasta pentru alţii. Intră în teascul lui Dumnezeu, acolo unde se strivesc strugurii. Trebuie să lupţi ca să poţi să formulezi în cuvinte ceea ce ai experimentat, apoi va veni un timp când relatarea experienţelor tale va fi ca un vin tonic pentru altcineva. Dar dacă îţi spui cu lenevie: „Nu mă voi strădui să exprim cu cuvintele mele acest subiect; voi împrumuta cuvintele altcuiva”, atunci cuvintele tale nu-ţi vor folosi nici ţie şi nici celor din jur. Încearcă să-ţi reafirmi ţie însuţi ceea ce cunoşti în mod implicit a fi adevărul lui Dumnezeu; în felul acesta îi dai lui Dumnezeu posibilitatea ca, prin tine, să-l transmită şi altcuiva.

Deprinde-te să-ţi determini mintea să formuleze clar lucrurile pe care le acceptă cu uşurinţă. Punctul de vedere pe care-l exprimăm nu este al nostru până când nu-l facem să fie al nostru prin suferinţă. Cel de la care înveţi cel mai mult nu este cel care-ţi spune ceva ce n-ai ştiut până atunci, ci cel care dă expresie adevărului care se lupta în tine în căutarea de cuvinte spre a fi rostit.

Oswald CHAMBERS