Se strigă din Seir

Se strigă și-astăzi din Seir
Spre cei ce stau de strajă,
Că-al somnului amar potir
Cuprinde cu-a lui vrajă

Pe cei ce stau în turn la post:
Că vine ațipirea,
Că tot ce încă are rost
Își află nimicirea,

Că tot ce-i vrednic și curat
E călcat în picioare,
Iar ce-i firesc, ce-i întinat
Stă-n frunte-n adunare.

Străjerule, cât va mai fi
Din lunga neagră noapte?
Când, oare când vei reveni?
Căci sunt atâtea șoapte

Ce caută să oprească-n drum
Pe cei ce merg pe Cale,
Cei răi prefac totul în scrum
Ștergând urmele Tale;

Au pus în templul Tău cel sfânt
Semnele lor drept semne,
Nu vor s-aud-al Tău Cuvânt,
Nici Duhul să-i îndemne.

Nu vor ca Tu să stăpânești
În propria-Ți lucrare,
Ci interesele firești
Conduc în adunare.

Iar cei ce sunt încă ai Tăi
Te caută cu suspine,
Vor să mai vii, să stai cu Ei
Să Te simtă pe Tine,

Să vadă revărsări de har
Și semne minunate,
Să lași al Duhului Sfânt Dar
În suflete curate!

În cei ce caută slava Ta,
Nu slava lor deșartă,
Nici pofta ce-i în lumea rea
Ci-au haina nepătată… !

Se-aduce și-azi străinul foc
‘Naintea Feței Tale,
Sunt lucruri care nu-și au loc
Să intre-n adunare!

Se vrea a se înlocui
Podoaba Casei Tale:
Sfințirea, ce o dărui
Dreptatea jertfei Tale

Cu ce e fals și e firesc
Cu zgomot și-anarhie,
Ca cel ce e duhovnicesc
Să n-aibă bucurie,

Să nu se poată ridica
La starea ce o cere
Isus în Cartea Biblia,
Să capete putere.

De-aceea nici cuvântul dat
Nu-și are vlaga sfântă;
Ce-i scris pe foaie, redactat
Pe Domnul nu-L încântă.

Căci Duhul Sfânt ce-și are-n El
Cuvântul viu, Solia
Dă viață, caci doar Sfântul Miel
Aprinde-n noi făclia!

Doar El dă har îndestulat…
Și cine poate oare
Să dea, dacă El nu a dat,
Și El nu-i în lucrare?

Se fac lucrări fără de har,
Se zbat să iasă bine;
Dar dacă traiul e murdar,
Iar stima cea de sine

E pusă-n locul cel dintâi,
Nu cum ne cere Cartea;
Cum poți curat ca să rămâi
Ca Domnul să-Și dea partea?

Cum vrei ca ce-i Dumnezeiesc
Să locuiască-n tine,
Când traiul tău e tot firesc
Și faci și ce nu-i bine?

Dar oare în zadar stă scris
În a Scripturii taină
Când Cartea Vieții s-a deschis,
Că cei ce n-aveau haină

Au fost de Domnul alungați
Afară unde-s câinii
Deși, au fost și ordinați
Prin vot, cum fac păgânii!

Vor spune-atuncea îngroziți
Auzindu-și sentința
Toți cei ce-au adunat arginți
Când au vândut credința,

Acea credință dată-n dar
De Mielul sfânt, prin cruce
Ca cei ce au traiul murdar
Viața să apuce,

Crezând în Jertfa din Calvar
Și-n Dumnezeu ca Tată,
Să poată să primească-n dar
Viața fără plată!

„Dar Doamne, nu noi am vestit
Al Tău Cuvânt la lume?
Am scos și draci, și-am proorocit
În al lui Isus Nume?

Și câte nu au mai făcut,
Minuni mari, fapte multe…
Dar în păcate au căzut
Și n-au vrut să asculte

De Cel ce îi chema cu dor
Cu vocea lui duioasă
Să lase lumea, pofta lor
Și să se-ntoarcă-acasă…

Sunt cei ce nu au fost chemați
Prin Sfânta Cercetare,
Ci ei, prin vot de „democrați”
S-au impus în lucrare,

Cei ce-au făcut alte lucrări
Decât ce le-a dat Sfântul,
Cei ce-au trăit în nepăsări
Și n-au păzit Cuvântul.

Cum s-or putea oare scuza,
‘Naintea Celui veșnic?
Că au călcat porunca Sa
Pentru ce e vremelnic?

Să fie ei priviți mai sus,
Să stea acolo-n frunte,
Cinste să capete-ndeajuns
Și plecăciuni profunde,

Să fie ei pe primul loc…
Dar Domnul? unde oare?
Cel care-i Milă dar și Foc
Nu poate-n adunare

Sa Își aleagă El slujbași
Și cin’ sa-i fie robul?
De trebuie ca niște lași
Să fuga chiar de Domnul

Prin ocolișuri, scurtături…
Așa le e cărarea…
Ah Doamne, cât să mai înduri
Să-Ți strice ei lucrarea?

Ridică-Te ca un Viteaz,
Înfruntă mișelia,
Ca cel ce încă este treaz
Să știe că Mesia

Își are dreptul pe deplin
Stăpân să fie-n toate!
– Drept câștigat pe cruce-n chin
Murind pentru păcate,

Pentru acei ce încă vor
Și caută-Împărăția,
Și dovedesc prin traiul lor
Că sunt ai lui Mesia!

Ce-i de făcut? s-or întreba
Acei mușcați de șarpe…
Căci vina este tot mai grea
Și cine să-i mai scape?

Da! Încă mai este și har
Și încă e iertare
Prin jertfa cea de pe Calvar
Mai este vindecare!

Încă se poate ca ce-i rău
Ce e bolnav, pe moarte,
Să fie scris de Dumnezeu
În a Vieții Carte!

Prin pocăință, plâns amar
Regrete și-umilință
Se poate primi viața-n dar
Și Cereasca credință!

Nu e departe, doar sa crezi
Sa-ți schimbi numai purtarea
Iar ce e rau, azi să lepezi
Să vină-nviorarea!

Cuvântul Viu este și azi
Candelă pe cărare,
Ia seama la El, să nu cazi
Cuprins de nepăsare!

Îndreaptă ce e de-ndreptat,
Lucrează spre sfințire,
Să poți avea un trai curat
Spre a Sa proslăvire!

Fii înțelept, nu te-ndoi,
Primește-I dar îndemnul
Căci vine, nu va zăbovi,
Să ai parte de Domnul!

Valentin Ilisoi 

Publicitate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s