Pe dealul înnegrit, spre Voia Tătălui pășea hulit, scuipat de gloată, purtându-și crucea în spate. Plângeau duios măslinii și florile uscate, neînțelegând misterul Acelui ce iubea. Cu fruntea însângerată, pe lemnul noduros atârna în văzul lumii Cel fără de păcat, Din slavă în blestem, ca să fiu eu salvat; Pe altar, Mielul de jertfă murea încet, Hristos. S-a întunecat tot cerul când a murit Lumina Și-a tremurat pământul cuprins de un fior, „S-a isprăvit”... o șoaptă abia rostită, un șușotit ușor, De acum pe veșnicie e ștearsă toată vina. De-acum moartea-i învinsă și va domni doar Viața, Zâmbesc din nou măslinii și florile înfloresc, Grădina-i plină de culoare iar păsările ciripesc, Și toate-n sărbătoare așteaptă dimineața. A răsărit Lumina din mormântu’ întunecat, Se-aud în ceruri coruri, răsună o melodie, În inimile triste din nou e bucurie, Hristos a înviat! Hristos a înviat! Marius Alexandru, 03/28/2023 Primăvara înflorește iarăși și odată…
Vezi articolul original 172 de cuvinte mai mult
Dumnezeu e în control 