„Căci El ştie din ce suntem făcuţi;
Îşi aduce aminte că suntem ţărână.”
(Psalmi 103:14)
Ioan Ciobotă
26 Septembrie 2022
===================
BIBLIA AUDIO:
https://www.youtube.com/watch?v=M7f95e7YMHo&list=PLDXRCzLI3rbbX5Yb4eLobKvSSy6iO97RI
===================
Myrtle Haris, o creștină devotată, a experimentat ceea ce înseamnă umblarea prin credință. Ea a fost diagnosticată cu cancer. A făcut o operație pentru aceasta, dar a rămas foarte slăbită. Pe lângă aceste dureri fizice, în fiecare zi mai era confruntată cu multe alte dificultăți financiare.
Într-o zi de august, a plecat cu soțul ei spre o cabană situată undeva în munte, la o distanță de aproximativ 5 km.. La jumătatea urcușului s-au oprit să se odihnească undeva pe malul unui lac. O familie tânără care urca spre același loc, i-a salutat și a intrat în discuție cu ei. Când au văzut cât este ea de slăbită, aceștia i-au zis să se întoarcă din drum, pentru că nu vor putea ajunge până pe vârful muntelui. Urcușul, considerau aceștia, va fi foarte dificil pentru ei.
Ea și soțul ei au hotărât să se odihnească puțin și să continuie urcușul. Respirând din…
Vezi articolul original 179 de cuvinte mai mult
Lacrimi. Oameni care plâng varsă lacrimi. Când vezi lacrimi te gândești imediat la tot felul de probleme.
De obicei cei care plâng sunt oameni care trec prin crize și nevoi. De multe ori lacrimile sunt considerate a fi un semn de slăbiciune. Constituie acest lucru un adevăr de necontestat? Nu! Dacă da, atunci chiar Isus, Regele, a dat dovadă de slăbiciune căci șiEl a plâns pentru Lazăr….
Din fericire, însă lacrimile, vărsate pe altarul lui Dumnezeu, la picioarele lui Isus, aduc iertare, har, viață, putere!
O femeie i-a adus lui Isus lacrimile sale și acest dar a fost de ajuns pentru ca Domnul să-i dăruiască femeii iertare…
Lacrimile vărsate azi pe altarul lui Dumnezeu nu sunt doar lacrimile durerilor, căci sunt și „mulți ce plâng de bucurie”
Azi este ziua ta, un dar pe care Dumnezeu ți l-a făcut, poate privești acum în viața ta și îți dai seama…
Vezi articolul original 22 de cuvinte mai mult
Ai trecut prin valea morții,
Valea umbrelor ce dor,
Dar și-acol’ Stăpânul sorții
Ți-a dat viață, ajutor.
Ai trecut prin foc și scâncet,
Tăvălit prin scrum de chin,
Ruga îți era doar bocet,
Dar ți-a dat un cer senin.
Ai trecut o lungă seară,
Dar un glas S-a auzit:
„Astăzi, Lazăr, ieși afară!”
Și din morți te-a slobozit.
Ai trecut prin gerul vieții,
Vântul ultimului ceas,
Dar în toiul dimineții
Ți-a dat grai și ți-a dat pas.
Ai trecut să guști amarul
Și pustiul ce te-a frânt,
Dar ți-a stins din suflet jarul
Întristării pe pământ.
Ai trecut și cine știe
Ce aduce o altă zi!
De ești viu, așa să-ți fie
Și viața din vecii!
„Tată, am păcătuit…” Luca 15:21
Este aproape sigur că cei care au fost spălaţi în sângele preţios al lui Christos nu au nevoie să-şi mărturisească păcatul ca nişte criminali acuzaţi înaintea Dumnezeului Judecător. Christos le-a îndepărtat păcatele în sens legal pentru totdeauna, aşa că nu mai sunt condamnaţi, ci sunt acceptaţi „în Prea Iubitul Lui” (Efeseni 1:6). Dar fiindcă sunt copii, şi fiindcă L-au supărat ca nişte copii, nu trebuie oare să meargă înaintea Tatălui ceresc să-şi mărturisească păcatul şi să-şi recunoască neîmplinirile? Natura ne învaţă că este de datoria copiilor fireşti să spună totul părinţilor lor, iar harul lui Dumnezeu ne învaţă că noi, ca şi creştini, avem aceeaşi datorie faţă de Tatăl ceresc.
II supărăm în fiecare zi şi nu ar trebui să ne putem odihni fără iertarea zilnică. Să presupunem ca greşelile mele nu sunt preluate imediat de Tatăl şi nu sunt iertate prin sângele Domnului Isus; care ar fi consecinţa? Dacă nu obţin iertarea şi nu sunt curăţat, mă voi simţi departe de El. Mă voi îndoi de dragostea Sa faţă de mine. Voi tremura în prezenţa Sa, şi mă voi teme să mă rog Lui. Voi deveni un fiu rătăcitor care, deşi este copilul Tatălui, se află departe de El.
Dar dacă, cu durerea unui copil care îşi spune necazurile părintelui iubitor, mă înfăţişez înaintea Lui şi îi spun totul, şi nu mă odihnesc până când nu simt că sunt iertat, voi simţi o dragoste sfântă pentru Tatăl meu. Voi trăi ca un creştin mântuit, care se bucură de pace prin Christos Isus, Domnul. Este o mare deosebire între a-ţi mărturisi păcatul ca un vinovat şi a-ţi recunoaşte vina ca un copil. Inima Tatălui este locul potrivit pentru mărturisiri. Am fost curăţaţi odată pentru totdeauna dar, în calitate de copii ai lui Dumnezeu, picioarele noastre mai au nevoie să fie spălate de praful umblării zilnice.
C.H. Spurgeon
Dumnezeu e în control 