E-așa ușor să spui că ai credință

E-aşa uşor să spui că ai credinţă
Când vezi minuni cu ochii tăi de om,
Când Dumnezeu, după făgăduinţă,
Îşi proslăveşte sfânta Lui fiinţă
Prin vindecarea vreunui biet… atom.

Când martor eşti la semne minunate,
La tainice lucrări prin Duhul Sfânt,
Când simţi prezenţa Celui care poate
Să facă din ţărână nestemate,
E-aşa uşor să-nalţi din piept un cânt.

E-aşa uşor să stai şi tu la masă
Cu ucenicii Domnului Isus!
Când ei vorbesc cu dragoste aleasă
Cum Dumnezeu prin ei şi azi lucrează,
O, ce uşor e să priveşti în sus!

Dar, când bolnav tu zaci în suferinţă
Şi multe lacrimi udă patul tău,
Tu ceri ca Tatăl să-ţi dea biruinţă,
Dar cerul nu-şi pronunţ-a lui sentinţă,
Atunci, abia atunci să crezi e greu.

Când marea vieţii pune la-ncercare
Credinţa ta ca s-o desăvârşească,
Când valul este parcă tot mai mare
Şi Domnul ca să-l mustre nu apare,
E greu să cânţi de Patria Cerească.

Şi când hulit de toţi pentru dreptate
Eşti biciuit de-a lumii aroganţă,
Când porţile sunt toate încuiate,
De sus – tăcere, de jos – răutate,
E greu să priveşti cerul cu speranţă.

Dar când priveşti la Golgota pe cruce
Şi te-adânceşti în ochii lui Isus,
Nu te-ndoieşti când eşti la vreo răscruce
Şi-I cânţi mereu cântarea cea mai dulce,
Privind spre cer, spre Patria de sus.

Daniel Briciu  

8 Februarie

„El va mântui pe poporul lui de păcatele sale.” Matei 1:21

Orice persoană, întrebată ce înseamnă mântuit, va răspunde „să fii salvat din iad şi luat în cer”. Acesta este unul din rezultatele mântuirii, dar nu este decât a zecea parte din totalitatea binecuvântărilor pe care le însumează. Este adevărat că Domnul Isus Christos îşi răscumpără poporul de la moarte. El îi scapă de îngrozitoarele consecinţe ale păcatului, dar victoria Sa înseamnă mult mai mult. El îşi salvează poporul „de păcatele sale”. O, să fii eliberat de cel mai mare duşman! Când îşi îndeplineşte lucrarea de salvare, Christos îl aruncă pe Satana de pe tron şi nu îl lasă să mai stăpânească niciodată. Nici un om nu poate fi un adevărat creştin dacă păcatul domneşte în trupul său.

Păcatul va fi întotdeauna în noi, fiindcă el nu poate fi nimicit până la sfârşit, dar nu va mai domni. Va fi o luptă pentru stăpânire — o luptă împotriva noii legi şi a noului duh pe care Dumnezeu 1-a implantat — dar păcatul nu va mai avea niciodată stăpânire absolută asupra noastră. Christos va fi Stăpânul inimi, şi păcatul va fi înăbuşit. Leul din seminţia lui Iuda va învinge, şi balaurul va fi umilit. Credinciosule, cine domneşte în viaţa ta? Dacă viaţa ta nu este sfântă şi dacă inima ta nu este schimbată, nu eşti o persoană mântuită. Dacă Mântuitorul nu te-a sfinţit, nu te-a reînnoit şi nu a sădit în inima ta ura faţă de păcat şi dragostea pentru sfinţenie, nu ai făcut nici un pas spre mântuire.

Harul care nu te face mai bun decât înainte este o contrafacere ieftină. Christos îşi salvează poporul nu în păcatele lor, ci de ele. Fără „sfinţire… nici un om nu va vedea pe Dumnezeu” (Evrei 12:14). „Oricine rosteşte numele Domnului, să se depărteze de nelegiuire” (2 Timotei 2:19). Dacă nu suntem curăţaţi de păcat, cum putem spera că vom fi număraţi în poporul Lui? Doamne, scapă-mă acum de orice rău şi ajută-mă să-mi onorez Mântuitorul.

C.H. Spurgeon