Omniștiența

Eu nu mă cunosc cât Hristos mă cunoaște,
Sunt taine profunde în inima mea.
Nu pot să prevăd ce primejdie mă paște,
Dar știu că doar El mă salvează din ea.

Când apă și neguri pluteau peste glie,
Atunci se notase cu lux de-amănunt,
Tot șirul de oameni ce-a fost și-o să vie,
De Geniul ce zice: – Eu Sunt Cel ce Sunt!

E planul de veacuri trasat cu migală
De cel mai faimos și mai bun arhitect,
Dar nu cu grădini sau cazane cu smoală,
În care să intri de-avalma, direct.

În El zac ascunse noiane de taine.
De ochii Săi însă, nimic nu-i ascuns.
Pătrunde dincolo de frunți și de haine,
Dar firii rămâne pe veci nepătruns.

Cunoaște rodirea înainte de grapă,
Cuvântul ni-l știe când nici nu-i rostit…
Prevede în pustiuri izvoare de apă
Și în dese șuvoaie, uscatul cumplit!

Cu tâlc se înnoadă cârmâzul pe gheme,
Lumina se țese din negru fuior.
Cad stele, steluțe, din vreme în vreme,
Și-o dată cu ele, sclipirile mor…

Mă închin cu sfială, nemernic de mine,
Un strop din oceanul ce în valuri s-a dus.
Condu-mă prin toate cum știi că-i mai bine,
Ca până la moarte să-ți fiu rob supus!

Tudor Maier 

31 Ianuarie

 „Abimaaţ a alergat pe drumul care duce în câmpie, şi a luat-o înaintea lui Cuși.” 2 Samuel 18:23

Alergatul nu este totul. Drumul pe care îl alegem este şi el important. Un alergător rapid care aleargă pe un drum în pantă va fi întrecut de unul mai lent, dar care aleargă pe drum drept Cum este călătoria mea spirituală? Alerg pe dealurile propriilor mele fapte şi în văile hotărârilor mele, sau alerg pe drumul drept „crede şi trăieşte” (vezi Ioan 20:31)? Ce binecuvântare este să-L aştepţi pe Domnul în credinţă! Sufletul aleargă fără să obosească şi umblă fără să ostenească atunci când alege drumul credinţei. Isus Christos este calea vieţii, şi El este o cale: dreaptă, uşoară şi lină pentru paşii împiedicaţi şi tremurători ai păcătosului slăbit.

Sunt pe cărarea Lui, sau alerg după alt drum, înşelat de filosofii false şi religii mincinoase? Am citit despre „calea cea sfântă” pe care „cei care vor merge, chiar şi cei fără minte, nu vor putea să se rătăcească” (Isaia 35:8). Am fost scăpat de mândrie şi adus ca un copil la sângele lui Christos? Dacă da, prin harul lui Dumnezeu voi întrece orice alt alergător, fie el cât de puternic, care a ales alt drum. Adevărul acesta mă va ajuta zi de zi în nevoie şi griji.

Cel mai înţelept pas pe care îl pot face este să mă îndrept spre Dumnezeu de îndată, fără să mai hoinăresc încoace şi încolo. El îmi cunoaşte nevoile şi mă poate ajuta. Spre cine altcineva să mă îndrept în rugăciune? „Cel mai bun alergător este cel care merge drept la ţintă”. Nu trebuie să mă încurc cu servitorii ci să merg ţintă la Stăpân. Citind pasajul acesta, m-am gândit că, dacă oamenii aleargă unul spre altul mânaţi de interese vremelnice, eu trebuie să alerg spre premiul cel mare. Doamne, ajută-mă să-mi „încing coapsele minţii” (1 Petru 1:13) şi să „alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Christos Isus” (Filipeni 3:14).

C.H. Spurgeon