Din lăcașuri viitoare

Din, locuri de noi neștiute,
Și, chiar neimaginate,
Din înălțimi, unde-n virtute,
De îngerii drepți sunt păstrate

De-acolo, Te, cobori pe nori,
Într-un timp, apropiat,
Unde-n, cântec, de viori
Stă și ne cheamă Cel Prea Înalt! ! ! …

Tu, vii la noi, cum ne-ai promis,
Ca-n veșnicii, să fim cu Tine,
Când, orice fel, de compromis,
Îl cercetezi și-l ștergi, Stăpâne! …

Cunoști, ce purtăm noi, în vine
În care e amestecat,
Trup și sânge, de la Tine
Slăvit și Vrednic Împărat! ! ! …
Ce-n jertfa-Ți mare ne-ai salvat…

Te-atrage, precum un magnet,
Sângele-acesta-nnobilat,
Lumină ești, oricărui drept
Sau pocăit cu-adevărat! …

Celor, ce-s simple licăriri,
Ce-n întuneric, se arată,
Tu, cel trecut, prin prigoniri,
Le dai în locul lor, Un Tată! ! ! …
Pe care l-au pierdut odată.

Cu El, împaci această, lume
De-atunci, căzută sub blestem,
Cu, Creatorul ei, Prea Bune
Punând blestemul, vechi pe lemn! ! …

Jertfa cea, care învinge
Și-anihilează boldul morții,
Pîine a vieții, ce se frânge,
Din ea părtași, să fim cu toții! ! …

Ne fă părtași, la trup și sânge,
Care pe-ai Tăi, urmași îi strânge,
Ei mădulare, fiindu-ți, Ție,
Altarului-Ofrandă Vie-

Ne faci, Isus, marea onoare
Că Tu ne-ai, scos Doamne
din vâltoare.
Ne duci la Cea mai-naltă Stâncă
Într-o Grădină, ce ne-ncântă
Fiind Pacea, lumii viitoare,
Lumină omului ce moare! …

Moldovan Pavel

17 Ianuarie

 „Într-o după-amiază spre seară, David s-a sculat de pe pat şi se plimbat pe acoperişul casei sale împărăteşti.” 2 Samuel 11:2

La ora aceea târzie, David a văzut-o pe Batşeba. Noi nu ieşim niciodată de sub puterea ispitei. Acasă sau în călătorie, suntem mereu în primejdie de a întâlni răul; dimineaţa răsare cu pericole, şi umbrele înserării ne găsesc încă în primejdie. Cei pe care îi păzeşte Dumnezeu sunt în siguranţă, dar vai de cei care ies în lume, şi îndrăznesc să meargă neînarmaţi afară din casă. Cei care cred că sunt în siguranţă sunt încă şi mai expuşi pericolului. Cel care poartă armura păcatului este încrezător în sine. David ar fi trebuit să se afle în războiul Domnului; însă el lenevea la Ierusalim şi se desfăta, fiindcă se trezise pe înserat.

Lenevia şi luxul sunt şacalii diavolului, şi ei găsesc prăzi îmbelşugate. In apele stătătoare mişună creaturi otrăvitoare, şi pământul lăsat în paragină dă naştere mărăcinilor şi spinilor. O, dacă dragostea pentru Isus ne-ar forţa să rămânem activi şi folositori! Când îl văd pe regele Israelului părăsindu-şi patul la asfinţit şi căzând imediat în ispită, mă simt avertizat să îmi păzesc mai bine uşa. Este posibil oare ca regele să fi rămas acasă pentru rugăciune şi consacrare? Dacă este aşa, suntem avertizaţi să nu considerăm nici un loc, oricât de sfânt, apărat de ispite!

Fiindcă inimile noastre sunt uscate ca iasca, şi scântei sunt destule, avem nevoie de toată atenţia ca să putem evita incendiile. Satana poate urca pe acoperişul caselor şi poate intra în cămăruţele de rugăciune. Chiar dacă închidem uşa diavolului, corupţia noastră este suficientă ca să ne ruineze, dacă nu suntem apăraţi de har. Cititorule, fereşte-te de ispitele de seară. Nu te simţi sigur. Soarele apune, dar păcatul abia răsare. Avem nevoie de un străjer de noapte şi de un paznic de zi. O Duh prea Sfânt, păzeşte-ne de toate relele în noaptea aceasta. Amin.

C.H. Spurgeon