Zborul vieții

Referințe

Psalmii 55:1-6

O, Doamne, zborul vieții obosește
Și aripile ce mi-ai dat nu duc prea mult,
Cum porumbelul la ferestre se-odihnește,
Te rog, mă lasă și pe mine cu al meu tumult

Lângă fereastra cu vedere înspre Tine
Și din-năuntru să mă-ncânte simfonii,
Să m-odihnesc, iar îngerii să cânte,
Apoi porni-voi iarăși înspre bătălii

Căci mă pot plânge ca nu-i just tot zborul,
Că e prea mult pentru un simplu pumn de tină,
Dar când subit de Tine mă ia dorul,
Chiar și prin tunete și ploi răzbesc înspre Lumină.

Tabita Oprea

15 Ianuarie

„Fiindcă începea să se afunde, a strigat: Doamne, scapă-mă!” Matei 14:30

Timpurile de scufundare sunt timpuri de rugăciune pentru slujitorii Domnului. Petru a neglijat să se roage când şi-a început periculoasa călătorie, dar când a început să se scufunde, pericolul 1-a făcut să implore, şi strigătul său, deşi târziu, nu a fost prea târziu. In orele noastre de durere şi tulburare, ne trezim conduşi spre rugăciune la fel de natural ca o corabie condusă de valuri spre mal. Vulpile intră în vizuini ca să se protejeze; păsările zboară spre pădure la adăpost; asemeni lor, credinciosul încercat se grăbeşte spre tronul milei ca să fie în siguranţă.

Marele port al cerului este „Refugiul rugăciunii”; mii de corăbii prinse de furtună au găsit un liman acolo, şi în momentul în care vine furtuna, este înţelept să ne îndreptăm întracolo cu toate pânzele sus. Rugăciunile scurte sunt îndestulătoare. Nu au fost decât două cuvinte în implorarea lui Petru, dar au fost suficiente pentru scopul său. Nu lungimea ci puterea este de dorit. Nevoia te învaţă mai bine exprimarea concisă. Dacă rugăciunile noastre ar avea cozi mai puţin împodobite de mândrie şi aripi mai lungi, ar fi mult mai bune. Vorbăria în rugăciune este ca pleava în grâu. Lucrurile de preţ ocupă spaţii mici, şi tot ce se spune în rugăciunile lungi şi încurcate ar încăpea foarte bine într-o cerere scurtă ca a lui Petru.

Limitele noastre sunt ocaziile lui Dumnezeu. Imediat ce spaima ne face să strigăm, Isus ne aude şi, pentru El, auzul şi inima merg împreună, şi mâna nu trebuie să zăbovească. Uneori II chemăm în ultimul moment, dar mâna Lui uşoară corectează întârzierea noastră prin acţiune imediată. Suntem aproape înecaţi de apele tulburi ale nefericirii? Să ne ridicăm sufletele spre Salvatorul nostru, şi putem fi siguri că El nu ne va lăsa să pierim. Când noi nu putem face nimic, Isus poate totul; să ne înrolam în armata Sa, şi totul va fi bine.

C.H. Spurgeon