“Eben Ezer” rostim din nou

Eben-Ezer” din nou rostim
Acum, pășind în noul an
Ne-ai ocrotit și bine știm
Că doar din harul Tău primim
Puteri să mergem spre Liman.

Până aici, Stăpân slăvit
La orice pas ai fost cu noi
Când grele valuri ne-au lovit
Al Tău Cuvânt ne-a întărit
Dând energii și forțe noi.

Când am căzut ne-ai ridicat
Să nu fim copleșiți în lut
Și-apoi pe brațe ne-ai purtat.
Ce minunat ne-ai cercetat
Ne-ai fost și pavăză și scut!

Cu-același simțământ divin
Noi azi rostim “Eben Ezer”
Paharul nostru a fost plin,
Ai îndulcit tristeți și chin,
Ne-ai scos din noapte și mister.

Ai fost cu noi și-am biruit
(Văzut-am semne și minuni)
Spre Paradis ne-ai însoțit,
Nicicând Tu nu ne-ai părăsit
Ai pus în noi afecțiuni.

“Eben Ezer” cu drag rostim
C-ai fost cu noi la orice pas
Te adorăm, Te prețuim
Căci doar cu Tine depășim
Orice necaz și-orice impas.

Privind în urmă constatăm
Cum spre-mplinire ne-ai condus
Profunde mulțumiri ‘nălțăm
Pe Stânca Mântuirii stăm
Căci dragostea-Ți nu s-a redus.

Vei fi cu noi și-n viitor
Câți ani, prin har, ne-ai hărăzit
De-am trece prin aprins cuptor
Vei fi al nostru ajutor
Spre Plaiul veșnic, mult dorit.

George Cirnici

12 Ianuarie

„Mai am încă de vorbit pentru.” Iov 36:2

Noi nu trebuie să ne lăudăm propriile virtuţi, nici să ne evidenţiem zelul; dar, în acelaşi timp, este păcat să căutăm întotdeauna să ascundem ceea ce Dumnezeu a aşezat în noi pentru binele celorlalţi. Un creştin nu trebuie să fie un sat din vale, ci „o cetate asezată pe un munte” (Matei 5:14). El sau ea nu trebuie să fie o lumină „sub obroc” (vers. 15), ci o lumină aşezată într-un opaiţ, care luminează totul. Singurătatea poate fi bună la timpul ei, şi să-ţi ascunzi meritele este fără îndoială o dovadă de modestie, dar ascunderea lui Christos în noi nu poate fi justificată niciodată, şi păstrarea adevărului doar pentru noi este un păcat împotriva celorlalţi, şi o ofensă la adresa lui Dumnezeu.

Dacă ai un temperament nervos cu predispoziţie la singurătate, ai grijă să nu-ţi încurajezi prea mult pornirile, ca să nu ajungi nefolositor pentru biserică. Caută, în numele Celui care nu s-a ruşinat de tine, să faci tot ce poţi ca să spui şi altora ceea ce ţi-a spus Christos ţie. Dacă nu poţi să vorbeşti cu glas de trâmbiţă, foloseşte un ton mai potolit. Dacă amvonul nu poate fi tribuna ta, dacă presa nu-ţi poartă cuvintele pe aripile ei, spune alături de Petru şi Ioan „aur şi argint nu am, dar ce am îţi dau” (Faptele Apostolilor 3:6). Vorbeşte-i femeii samaritene de la fântâna din Sihar, dacă nu poţi să predici de pe munte.

Inalţă-ţi rugăciunile către Isus într-un grup mai restrâns, dacă nu îndrăzneşti s-o faci în adunare; pe câmp, dacă nu într-o intersecţie aglomerată; în mijlocul familiei tale, dacă nu poţi să-I vorbeşti în mijlocul marii familii omeneşti. Din izvoarele dinăuntru, lasă ca râurile mărturiei să ajungă până departe şi să astâmpere setea oricărui trecător. Nu-ţi ascunde talanţii. Negustoreşte cu ei, şi vei aduce un câştig bun Domnului şi Stăpânului tău. A vorbi despre Dumnezeu înseamnă o înviorare pentru noi, o bucurie pentru sfinţi, un folos pentru păcătoşi şi o onoare pentru Dumnezeu. Doamne, dezleagă limbile tuturor copiilor tăi.

C.H. Spurgeon