COMUNICAT INTERMEDIAR cu privire la starea de sănătate a fratelui Ovidiu Liteanu

Ciprian I. Bârsan

Azi, 11.01.2023, orele 10.00, am avut o discuție cu sora Viorica Liteanu care m-a abilitat să comunic, în esență, următoarele:

Starea de sănătate a fr. Ovidiu este în ușoară progresie, mai puțin sub aspectul capacității de a comunica prin cuvinte.
Are, în schimb, o bună conștiență de sine, comunicând prin semne adecvate cu soția și cu cei/cele care îl îngrijesc, inclusiv prin zâmbetu-i caracteristic.
Cadrele medicale sunt uimite de faptul că nu are dureri absolut de loc, ceea ce este cu totul inexplicabil (dacă Îl excludem pe Dumnezeu din ecuație!) pentru pacienții care au trecut sau trec printr-o astfel de gravă și „sălbatică” (expresia lor) afecțiune cerebrală.
Începând de astăzi, având în vedere starea de slăbiciune și hrănirea, deși în progresie, totuși insuficientă, fr.-lui Ovidiu i se va pune o perfuzie pentru îmbunătățirea capacității aducțiunii de hrană.
Sora Viorica este deosebit de recunoscătoare față de toți cei care le sunt…

Vezi articolul original 87 de cuvinte mai mult

Mai sus de stele

Mai sus de stele, mă așteaptă-un Rege
Un Domn Etern, un Tată iubitor,
E cel care când tac mă înțelege
Și când suspin, nu stă nepăsător.

De câte ori mă-împiedicam pe cale
Cădeam plângând, rănindu-mă ades,
Și nu vedeam ‘nainte nicio vale
Doar drum cu pietre, așa l-am ales….

Treceau pe-alături toți cu nepăsare
Căci mă vedeau pe mine ca un scrum
Și îmi părea că n-am nicio scăpare,
Că mor așa, la început de drum.

Dar am simțit îndată o putere
Era o mâna ce mă ridica,
Și-atunci nu mai simțeam nicio durere
Căci Mâna Blândă, rana-mi vindeca.

De-atunci El nu mă lasă niciodată
Și nu mai pot cădea pe drumul meu
Căci dragostea și mila Lui de Tată
Nu m-a lăsat când era cel mai greu.

Și azi cu-atâta grijă mă veghează
Mă poartă-n Carul Său Biruitor
De tot ce e murdar mă-depărtează,
Ca să ajung in cer triumfător.

Și știu că vine-odat-o zi măreață,
Când dorul meu cumplit se va sfârși
Și-l voi vedea pe Domnul meu in față
Pe cel ce rana grea-mi tămădui.

 Silvia Verhovețchi

11 Ianuarie

 „Eu m-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credinţa ta.” Luca 22:32

Atât de încurajator este gândul că Răscumpărătorul nostru nu încetează niciodată să mijlocească pentru noi. Când ne rugăm, El pledează pentru noi; şi când nu ne rugăm, El este avocatul cauzei noastre, şi prin mijlocirea Lui suntem apăraţi de pericole nevăzute. Observaţi încurajarea adresată lui Petru: „Simone, Simone, Satana a cerut să vă cearnă ca grâul, dar…” (Luca 22:31-32). Dar ce? „Dar du-te si roagă-te pentru tine’? Acesta ar fi un sfat bun, dar nu aşa este scris. Domnul nostru nu a spus nici că „Eu vă voi ţine treji, ca să fiţi feriţi”. Şi aceasta ar fi fost o mare binecuvântare. Nu, El a spus: „Dar Eu m-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credinţa ta”.

Nu ştim cât îi datorăm Mântuitorului pentru rugăciunile în favoarea noastră. Când vom ajunge pe culmile cerului şi ne vom uita înapoi la toate situaţiile în care Dumnezeu ne-a condus, cât II vom lăuda pe Cel care, în faţa tronului veşnic, nimiceşte toate lucrările lui Satan! Cât Ii vom mulţumi că nu Şi-a retras niciodată pacea, ci Şi-a arătat zi şi noapte rănile din palme şi a purtat, numele noastre pe pieptarul Său! Chiar înainte ca Satan să înceapă să ne ispitească, Isus îl împiedică şi începe o pledoarie în cer. Mila învinge răutatea. Observaţi că El nu a zis „Satana v-a cernut; de aceea, mă voi ruga”, ci „Satana voia!”. El i-a văzut dorinţele, şi le-a oprit înainte să înmugurească.

El nu a spus „Dar Eu am vrut să mă rog pentru voi”. Nu, El a spus „Eu m-am rugat pentru tine”. Am făcut-o deja. Am mers la tribunal şi am înaintat o contracarare înainte să fie făcută acuzaţia. O, Isuse, ce mângâiere este să ştim că Tu ne-ai pledat cauza împotriva duşmanilor noştri nevăzuţi, că le-ai dezarmat minele şi le-ai demascat ambuscadele. Acesta este un motiv de bucurie, recunoştinţă, speranţă şi încredere.

C.H. Spurgeon