Privirea când ți-ntorci spre mine

Luca 22:61”Domnul s-a întors și s-a uitat țintă spre Petru”.

Privirea când Ti-ntorci spre mine
Mântuitorule Hristos
Abia atunci pricep mai bine
Că-s mic și sunt neputincios.

Fără iubirea-Ti minunată
Ca Petru m-aș fi lepădat
Însă privirea Ta curată
Spre mine blând s-a îndreptat

Și-am înțeles că ce mă ține
E numai harul Tău bogat
Căci Te-ai jertfit și pentru mine
Să fiu și eu răscumpărat.

Privirea când Ti-ntorci spre mine
Ca și spre tânărul bogat
Pricep că nu-i mai mare bine
Ca a-Ti sluji cu-adevărat.

Privirea când Ti-ntorci spre mine
Ca spre Maria, la mormânt
Știu că ești viu și pentru mine
Pe veci, Mesia cel preasfânt.

Privirea Ta, ce-i veșnic trează
E scutul și tăria mea
Asupra mea mereu veghează
În zori, ca și în noaptea grea.

Privirea ce mi-o dărui mie
Plină de dragoste și har
O recunosc și dintr-o mie,
E-o mare fără de hotar

De mângâiere, alinare
De liniște și bucurii
Aduce pace, vindecare
În triste, nopțile tîrzii.

Privirea Ta ce mă inundă
Cu-al bucuriei sfânt izvor
În viața mea vreau să pătrundă
Ca să Te-aștept mereu cu dor.

Pavel Mariana Florica 

5 Ianuarie

 „Dumnezeu a văzut lumina.” Genesa 1:4

În dimineaţa aceasta am cunoscut bunătatea luminii, şi felul în care Dumnezeu a despărţit-o de întuneric. Acum vom studia interesul special al Domnului pentru lumină: „Dumnezeu a văzut lumina”. El a privit-o cu mulţumire, a contemplat-o cu plăcere, şi a văzut că „era bună”. Dacă Domnul ţi-a dat lumină, iubite cititor, înseamnă că El priveşte lumina aceasta cu interes special, nu numai din cauză că o iubeşte ca pe lucrarea Sa, dar şi fiindcă este la fel cu El însuşi, căci „Dumnezeu este lumină” (1 Ioan 1:5).

Este plăcut pentru credincios să ştie că ochiul lui Dumnezeu priveghează cu iubire lucrarea pe care a început-o în el. El nu pierde niciodată din vedere comoara pe care a aşezat-o în vasele noastre de lut. Uneori nu putem vedea lumina, dar Dumnezeu o vede întotdeauna, şi aşa este cel mai bine. Este mai bine să-mi vadă judecătorul nevinovăţia decât să mă gândesc s-o văd eu. Este foarte confortabil pentru mine să ştiu că fac parte din poporul lui Dumnezeu; dar fie că ştiu eu sau nu, dacă Domnul o ştie, sunt în siguranţă. Aceasta este temelia. „Domnul îi cunoaşte pe cei ce sunt ai Lui” (2 TimOtei 2:19). S-ar putea să oftezi şi să murmuri din cauza păcatelor şi să jeleşti întunericul, dar Dumnezeu vede totuşi lumina din inima ta, fiindcă El a pus-o acolo.

Toţi norii şi întunecimea din sufletul tău nu pot să ascundă lumina de privirea Lui iubitoare. Poate că ai căzut în descurajare şi chiar disperare, dar dacă sufletul tău se întoarce spre Christos, şi dacă îţi cauţi odihna în lucrarea Sa, Dumnezeu vede lumina. El nu doar că o vede, dar o şi păstrează în tine. „Eu Domnul o păzesc” (Isaia 27:3). Acesta este un gând preţios pentru cei care, după o supraveghere atentă a lor înşişi, îşi simt propria neputinţă. Lumina aceasta, păstrată prin dragostea lui Dumnezeu, se va preface într-o zi în splendoarea amiezii şi în plinătatea gloriei. Lumina dinăuntru este răsăritul zilei veşnice.

C.H. Spurgeon