Printre mulțimea de vești rele

Ciprian I. Bârsan

Printre mulțimea de vești rele
De știri care ne dau fiori
Printre ruine și răni grele
Printre sclipiri stinse de stele
Căutăm azi a sperantei zori

Nori negrii se arată-n zare
Nori grei și amenințători
Acoperind divinul soare
Cu raza-i binefăcătoare
Și-a ei splendoare de culori

Se-aude zăngănit de arme
Se-arată fum la orizont
Se văd colți reci ce vor să sfarme
Și viața pe pămînt s-o curme
Se vede-al urii negru front

A fost un an de îndurare
Pentru noi neamul românesc
Un an în care fiecare
Avut-am parte de iertare
Si de mult Har Dumnezeiesc

A fost un an cu bucurie
Cu pace și belșug de pîine
Cu liniște cu părtășie
Cu revărsări de apă vie
Dar taină-i ziua cea de mîine

Se poate anul care vine
S-aducă lacrimi și necaz
S-aducă foc și-amărăciune
Prigoane poate, urîciune
Si multe lacrimi pe obraz

Să ne unim în gînd și-n…

Vezi articolul original 25 de cuvinte mai mult

Oglindească-se Hristos

Oamenii-și dau cu părerea despre roadele-altora,
Despre pocăința lor n-au de spus nici un cuvânt.
Ei se văd mereu perfecți, n-au nimic a-și reproșa
Sparg destine, sfarmă vise folosind cuvântul Sfânt.

Sunt categorii de oameni care nu se văd pe ei,
Dar atenția lor se-ndreaptă către cei ce se-ostenesc.
Dacă văd că faci ceva, ești ca prada între lei,
Și-apoi caută să te-atace, din lovit nu se opresc.

Propășirea lor nu-i harul, este doar în falsitate,
Scopul lor e unul singur, să dărâme ce-i frumos.
Reguli sumbre și doctrine și versete-ntortochiate,
Dar trăirea lor e rece și e fără de Hristos.

Ce crezi tu, ce ai văzut, ce-ai trăit doar prin credință,
Pentru ei, n-are valoare, și-i lipsit de Dumnezeu.
Dacă nu faci cum spun ei, ești un om în neputință,
Și te zbați în întuneric și-n păcatul cel mai greu.

De nu faci dup-al lor plac, ești catalogat pierdut,
Ești un om ce-aleargă-n viață doar în pofte și-n plăceri.
Ești firesc, nelegiuit, păcătos, ești un rebut,
Care n-are destinație, se-ndreaptă spre nicăieri.

Pentru ei, firma contează, dacă nu-i urmezi pe ei,
Clar ești împotriva lor și ești om periculos.
Au privirea sfidătoare și-atitudine de zei,
Și îi simți că-s reci și goi și străini de El, Hristos.

Vorba ta nu-i necesară, însă vorba lor e cheia
Care-oferă-nțelepciune și te poartă spre liman.
După asta se ghidează și trăiesc oamenii-aceia,
Care n-au nimic ceresc, uneori nici chiar uman.

Însă ce să vezi, surpriză, biblia spune altceva,
Că acei ce cred în Domnul și în Sfânt Numele Lui,
Dacă L-au primit în inimi și credința vor urma,
Vor primi drept să se facă toți, copii ai Domnului.

Nu prin voia firii lor, nici din sânge omenesc,
Nici prin voia vreunui om, ci născuți din Dumnezeu.
Astfel, toți aceia care în Hristos se-adăpostesc,
Au o siguranță-n suflet și-s purtați pe brațul Său.

Garanția oferită de Hristos și de scriptură,
Este cea mai importantă, nu se poate anula!
Toți acei ce-s plini de bârfă, de invidie și de ură,
Partea lor e doar osânda, cerul nu îl vor vedea.

Ce a spus Hristos în biblie, clar, e mult mai important
Ce spun oamenii din jur, treaba lor, mie nu-mi pasă!
Știu, invidia și cu bârfa sunt un cancer galopant
Care macină în suflet și tristețe-n urmă lasă.

Mă încred deplin în Domnul și așa să faci și tu,
Dacă împlinești aceasta, ferice va fi de tine.
Oamenii-și dau cu părerea dar tu spune-le un „Nu”
Și trăiește prin credință nu prin ura care vine.

Căci de ură-i plină lumea, însă dragostea lipsește,
Dac-o ai, păstreaz-o în suflet, răspândește-o-n jurul tău,
Căci așa face un om care zilnic se-ostenește
Să trăiască pentru cer, pentru Sfântul Dumnezeu!

Un creștin adevărat, nu dărâmă, ci zidește,
Nu aruncă vorbe goale, ci-l ridică pe-un căzut
Astfel, în credința lui, zilnic, zilnic propășește,
Și lucrează cu Hristos, pentru omul cel pierdut.

Să ne-ajute Dumnezeu să fim sare și lumină,
Să dăm gust, să dăm valoare, oferind tot ce-i frumos,
Să fim grâu la seceriș, nu cumva să fim neghină,
Și în noi în orice vreme, oglindească-se Hristos!

Nichifor Nicu 

4 Ianuarie

„Iosif și-a cunoscut fraţii, dar ei nu l-au cunoscut.” „Genesa 42:8

Dimineaţă ne-am rugat pentru creştere în har şi în cunoaşterea Domnului nostru Christos Isus; În seara aceasta este bine să ne gândim la o întâmplare similară, şi la faptul că Iosif cel ceresc ne cunoaşte pe noi. Cunoaşterea aceasta era perfectă cu mult timp înainte ca noi să-L cunoaştem. „Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau, si în cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau rânduite, mai înainte să fi fost vreuna din ele” (Psalmi 139:16). Înainte să fi existat în lume, existam în inima Lui.

Când I-am fost duşmani, ne-a cunoscut cu nefericirea, nebunia şi slăbiciunea noastră. Când am plâns cu amar şi căinţă şi Lam văzut ca pe un judecător nemilos, El ne-a privit ca pe nişte fraţi prea iubiţi, şi inima Lui a plâns pentru noi. El nu i-a uitat niciodată pe cei aleşi, ci i-a privit întotdeauna drept obiectul iubirii Lui infinite. „Domnul cunoaşte pe cei ce sunt ai Lui” (2 Timotei 2:19) este la fel de adevărat pentru risipitorul care paşte porcii ca şi pentru fiul care stă la masă. Dar vai, noi nu ne cunoaştem Fratele Ceresc, şi din necunoaşterea aceasta iau naştere o mulţime de păcate. Ne împietrim inimile în faţa Lui, şi nu îi permitem să intre în dragostea noastră. Nu avem încredere în El şi ne îndoim de cuvintele Sale.,Ne răzvrătim împotriva Lui şi nu îi aducem nici un omagiu.

„Soarele Dreptăţii” (Maleahi 4:2) străluceşte cu tărie, dar noi nu II putem vedea. Cerul coboară pe pământ, şi pământul nu îl primeşte. Domnul fie lăudat, zilele acestea s-au sfârşit pentru noi; totuşi, chiar şi acum, ştim puţin despre Isus în comparaţie cu ceea ce ştie El despre noi. Am început să studiem despre El, dar El ne cunoaşte pe deplin. Este o întâmplare fericită că ignoranţa nu este din partea Lui, fiindcă atunci am fi fără speranţă. El nu ne va spune „Nu vă cunosc” (Matei 7:23). El ne va mărturisi numele în ziua revenirii Sale; până atunci, El ni se va arăta aşa cum lumea nu II poate vedea.

C.H. Spurgeon