Acel moment când vrei să treacă timpul

Referințe

Luca 2

Când ești copil și-n jur privești,
Pe toți îi vezi în alergare,
Nici nu te miri dacă-ți dorești
Să te faci într-o zi… . mai mare.

Sau când părinții te-au certat
Pentru o mică neascultare,
Să te revolți imediat
Îți zici: „-Las` că mă fac eu mare! „

Și-ți numeri anii: patru… opt…
Dar timpul că-i oprit se pare,
Oftând îți spui că e nedrept
Să nu te faci odată… mare.

Dar anii vin și trec în rând
Ieșind frumos din calendare
Aducând ziua, vrând-nevrând
Când uite că… ajuns-ai mare.

Ești fericit, în viață-ai rost,
E totul bine, prin urmare
Vrei timpul să-l oprești în loc
Doar casa, contul vrei… mai mare.

În timp, însă, ajuns la greu,
Neîmpliniri, lacrimi, spitale…
Suspini adesea -„Domnul meu!
Câtă durere-i să fii mare! …

Apoi l-ai bătrâneții ani
Când neputința-n trup apare,
Nu vrei vacanțe și nici bani,
Ci… să poți merge pe picioare.

Viața a trecut tip-til
Fără să-i știi a ei valoare,
Nici bucurii ca un copil
Nici fericirea când ești mare.

În viață, pierzi ani în zadar
Fără să știi a lor valoare
Și-n fața morții, solitar,
Cerșești secunda zburătoare.

Înțelepciune, dar ceresc,
Mai vino iar în revărsare
Peste toți cei ce te doresc
S-avem a Lui Hristos umblare!

De-aceea azi când vechiul an
Ieși frumos din calendare,
În drum spre noul Canaan
Vrem inimă mulțumitoare!

Vine o zi când toți plecăm
Boschetar, prinț, copil, om mare…
Bine-i să știm să număram
Nu ani… zilele trecătoare.

Prietene, sunt vremi de har,
Privește-ți pasul pe cărare,
S-antins o mână din Calvar
Îți dă lumină și iertare

Și-o viață unde timpu-n loc
Oprit este de-un veșnic Soare
El e Mesia, Savaot
Domnul fără asemănare.

Cu El vom sta îmbrâțișați
Ani… fără de numărătoare…
În trup de slavă îmbrăcați
Și pruncul mic și omul mare…

Si-acum, la trecerea prin ani
Primiți umila mea urare
Cum Pavel scrie la „Romani„:
Sănătate, har, pace… . cu o sfântă sărutare!

Un an împodobit cu alese binecuvântări, tuturor! Fiți binecuvântați de Acel care, la venirea Lui în lumea noastră, a împărțit istoria „ÎNAINTE DE HRISTOS” și „DUPĂ HRISTOS”

Cornelia Sărac 

3 Ianuarie

„Vocea celui ce strigă în pustie: Pregătiţi calea Domnului, netetziţi-i cărările.”

Luca 3:4 Vocea celui ce striga în pustie cerea o cale pregătită pentru Domnul, o cale prin pustie. Eu voi fi atent la ceea ce strigă învăţătorul şi îi voi pregăti o cale în inima mea, netezită, prin milă, în deşertul firii mele. Cele patru porunci din Isaia 40, din care se inspiră textul de astăzi (vers. 3) trebuie să beneficieze de atenţia mea serioasă: „Orice vale să fie înălţată” (vers. 4). Gândurile josnice şi înjositoare trebuiesc părăsite, îndoiala şi disperarea trebuiesc îndepărtate, iar plăcerile şi înălţarea de sine trebuiesc lepădate. Peste văile adânci trebuiesc înălţate drumuri glorioase. „Orice munte şi deal să fie plecate” (vers. 4). Mândria şi încrederea în sine trebuiesc nivelate pentru ca să se pregătească un drum pentru Regele Regilor.

Dragostea divină nu poate fi acordată niciodată păcătoşilor mândri şi încăpăţânaţi. Domnul îi respectă pe cei umili şi îi vizitează pe cei cu inima rănita, dar cel mândru este o urâciune în faţa Lui. Suflete, cere-I cu lacrimi Duhului Sfânt să te ajute să respecţi voia Sa. „Coastele să se prefacă în câmpii” (vers. 4). Inima nestatornică trebuie să croiască o cărare hotărâtă pentru Dumnezeu, pe care să umble sfinţenia. Oamenii nestatornici sunt străini de adevărul lui Dumnezeu.

Suflete, ai grijă să fii cinstit şi drept în toate lucrurile sub privirea atotştiutoare a lui Dumnezeu. „Strâmtorile (să se prefacă în) vâlcele” (vers. 4) Stâncile păcatului trebuie îndepărtate, iar cârtelile şi nemulţumirea smulse din rădăcini. Un Oaspete atât de important nu trebuie să păşească pe drumuri pline de mărăcini şi pietre când vine să-şi onoreze aleşii cu tovărăşia Sa. O, fie ca în seara aceasta inima să-mi fie o cale netezită pentru Domnul, astfel încât El să facă o cercetare amănunţita în toate colţurile inimii mele, de la începutul anului până la sfârşit.

C.H. Spurgeon