Ești fericit și nici nu bănuiești!

O frunză, o furnică, un câine dând din coadă.
Pe ram o păsărică, un copilaș pe stradă.
Un fulg de nea tăcut, cerul într-o băltoacă,
Un fluturaș zburând, un ied care se joacă,

O albinuță mică, un strop și o umbrelă,
Mai pui o păpădie – plăpândă, efemeră,
Un ghiocel, o stea, un cal pe o pășune:
Atâtea frumuseți le întâlnești pe lume!

Dar, ce privești în schimb? … „Loc gol pentru mașină!
Tapeta nu-i așa! Nici pomii din grădină! …
De aș avea o casă… ! Și bani… Dar cât mai mulți:
Să fie de valută! Și nicidecum mărunți!

Și să mai am și slujnici, să facă tot ce-oi vrea…
Și să mai am benzină… . că s-a scumpit și ea!
Mai multă sănătate și… Stai să mă gândesc! . .”
Trezește-te odată! Pentru ce mai trăiești?

Poate nu te-ai gândit, dar vreau sa te gândești
Că ești preafericit și nici nu bănuiești!
Cu toate te-ai deprins, nimic nu e destul:
„Mai mult! Mai mult! Mai mult!”… și tot nu ești sătul…

Oare ce-ai fi cerut, să fi văzut o bombă?
Să fi fost accident, să fi avut o trombă?
Dacă era război, sau pe un pat erai?
Ai fi cerut și-acum ceea ce îți doreai?

Te ajuta mașina? Sau casa? Sau tapeta?
Trezește-te acum și schimbă-ți eticheta!
Începe de la gând, valori, priorități
Și nu mai neglija în jur atâtea vieți!

Îți trece viața ta, rămâi nemulțumit:
Atâtea ți-ai dorit și nu ești fericit,
Dar mai privește-n jur, mai urmărește-o stea,
Și vei simți în suflet – adâncă – fericirea.

Adelina Malancea

Publicitate