Plecați în rugăciune Doamne

Plecați în rugăciune Doamne
Cu mâinile spre cer întinse
Te asteaptă iar ai tăi copii
Cu inimile in piept aprinse.

Se apropie incet a zilei zori
Puțin, puțin a mai rămas
O Doamne dă-ne azi putere
Să biruim cu toți al nopții ceas.

Mulți dintre noi au ațipit pe cale
Sătui parcă de atâta așteptat
Iar candele se sting pe rând
Și lumea-i cufundată în păcat.

Dorim trezire petru noi o Tată
Atinge-ne cu sfântul tău cuvânt
Ne-am saturat de amorțeală
Ridică-ne din nou prin Duhul Sfânt.

Aprinde-ne Doamne din nou făclia
Și pune iar in noi ceresc avânt
Să ducem evanghelia mai departe
Să o vestim cu drag pe-ntreg pământ.

Iar când pe nori cu slavă și mărire
La noi din nou tu Doamne ai să vii
Cu toții vrem ca să zburăm spre casa
Ce Tu ne-ai pregatit-o in veșnicii.

Dinu Ciolte

27 Noiembrie

Marele preot Iosua stând în picioare înaintea îngerului Domnului.” Zaharia 3:1

În Iosua, marele preot, vedem o înfăţişare a fiecărui copil al lui Dumnezeu care a fost „apropiat prin sângele lui Christos” (Efeseni 2:13) şi a fost învăţat să se îngrijească de lucrurile sfinte şi să intre în ceea ce este acoperit de perdea. Isus ne-a făcut „împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeu” (Apocalipsa 1:6), şi chiar şi aici pe pământ, exercităm preoţia unei vieţi consacrate şi a unei slujbe sfinte. Dar despre acest mare preot se spune că stătea „în picioare înaintea îngerului Domnului”, adică stătea să slujească. Aceasta ar trebui să fie poziţia permanentă a oricărui credincios adevărat. Fiecare loc este acum templul lui Dumnezeu, şi poporul Său poate să-I slujească în slujba lor zilnică ca în casa Lui.

Ei trebuie să fie întotdeauna gata de slujire, oferind jertfe spirituale de rugăciune şi laudă şi prezentându-se pe ei înşişi ca „o jertfă vie” (Romani 12:1). Dar observaţi unde stă să slujească Iosua: Înaintea îngerului lui Iehova. Numai printr-un mijlocitor pot cei săraci şi mânjiţi să devină preoţi pentru Dumnezeu. Eu prezint ce am în faţa mesagerului, îngerul legământului, Domnul Isus. Prin El, rugăciunile mele sunt primite; ele devin plăcute fiindcă sunt legate cu mănunchiuri de mirt, aloe şi casia din grădina lui Christos. Dacă nu îi pot aduce decât lacrimi, El le va pune în burduful Său, împreună cu propriile Sale lacrimi, fiindcă şi El a plâns odinioară.

Dacă nu îi pot aduce decât gemete şi vaiuri, le va accepta ca pe o jertfă primită, fiindcă şi El a fost zdrobit odinioară, şi a gemut adânc în suflet. Eu însumi, stând în faţa Lui, sunt „primit în Prea Iubitul” (Efeseni 1:6), şi lucrările mele murdare, deşi sunt nişte obiecte de groază, pentru Dumnezeu prin ele însele, sunt primite ca o jertfă de bun miros. El este mulţumit, şi eu sunt binecuvântat. Iată, deci, poziţia creştinului – un „preot… stând în picioare înaintea îngerului Domnului”.

Meditaţii C. H. Spurgeon