Tu ești speranța, fraților
Pe calea dreaptă a luminii,
Nădejdea lor, de viitor
Miracolul frângerii pâinii…
Durerea, rănilor făcute
De biciul, care, Te zdrobea! …
Și-a spinilor, pătrunși în frunte,
Și trupu-ntreg ce sângera! …
Ești acel preț, plătit odată
Prin uneltirea Celui Rău,
Și marea zi, de judecată
Și unicul meu Dumnezeu! ! …
Nu ne lăsa în voia sorții,
Blochează calea, Celui Rău,
Stârpește, existența morții,
Tu Domn și Fiu de DUMNEZEU! …
De, Duhul Tău, ne-nvrednicește
Pe noi și pe-ai noștri, urmași,
Cu El Tu Doamne, răsplătește
Creștinii de la primii pași! ! …
Ne-așează-n creștet, Adevărul
Și-n inimi, scrie-a Legii Cale,
Și ne ridică, Doamne-n cerul
Luminii, cuvintelor Tale! ! ! …
Mărire Ție, Domnul meu,
Că ai vărsat, sângele Tău! ! …
Credința-n Tine, e măreață,
Ea ține răul, la distanță…
Când ne socoți, vrednici de viață! ! .
Cel ce iubește, pe Mesia,
Cu El petrece veșnicia,
În așa mare fericire,
Că n-o pricepem, prin gândire.
Doar, în inimă, se simte
Și ochiu-i, vede-al său Părinte,
Pe DUMNEZEU, Tatăl Zidirii
Planetelor și omenirii! ! …
Moldovan Pavel