Onisim

DUCIUC LIDIA

Eşti din neam de Dumnezeu:

Traiu-ţi fie o mireasmă,

Credincios planului Său

Chiar de viaţa-ţi pare aspră…

Când iubeşti pe Dumnezeu

Sufletul îţi e curat;

Răstignindu-ţi vechiul eu,

Vasul va fi prelucrat…

Iar de vrei să fii util

Şi-n lucrare devotat

Trebuie să fii umil

Şi-n Scriptură ancorat!

Eşti ales din veşnicii,

Planul Lui e neschimbat!

De-L alegi pe El, să ştii,

Cerul  tu ai câştigat!

Vezi articolul original

Cine sunt eu de mă iubești

Când dimineața ochii îmi deschid,
Ii mulțumesc lui Dumnezeu,
Că am putut din pat să mă ridic,
Să văd un tandru răsărit,
Și sufletu mi-l duc în apogeu …

In apogeu, imi inchid ochii inapoi,
Si-L vad pe Bunul Dumnezeu
Cum ma atinge, am fiori,
Cine sunt eu ca sa-mi oferi
O dragoste de Dumneze, cine sunt eu ?

Cine sunt eu sa Te gandesti la mine?
Cine sunt eu sa ma iubesti?
Cine sunt eu, ca pentru mine
Ai dat sa moara in suspine,
Un Fiu din slavile Ceresti?

Si-asa in linistea divina,
In zorii acestei dimineti,
Eu ma aplec in rugaciune,
Iar sufletul meu in suspune,
Placat pe veci el va ramane,
Dragostei Dumnezeiesti.

Ana Onofrei 

13 Noiembrie

Mlădiţa nu poate aduce roadă de la sine.” Ioan 15:4

Cum ai început tu să aduci roadă? Ai venit la Isus, te-ai prins de măreaţa Lui jertfa, şi te-ai adăpostit în neprihănirea Lui desăvârşită. O, ce fructe ai adus atunci! Iţi aminteşti de zilele acelea îndepărtate? Atunci via înflorea într-adevăr, strugurii se coceau, rodiile înmugureau şi paturile de miresme îşi împrăştiau aromele. Ai decăzut de atunci? Dacă da, te implor să-ţi aminteşti de timpul iubirii şi să te căieşti; întoarce-te la lucrurile dintâi.

Angajează-te mai mult în experienţele care te-au purtat aproape de Isus, fiindcă de la El vin toate roadele tale. Soarele este, fără îndoială, un mare ajutor pentru rodirea livezilor. Isus este un ajutor şi mai mare pentru pomii din grădina harului Său. Când ai fost cel mai neroditor? Nu cumva atunci când ai trăit departe de Domnul Isus Christos, când ai abandonat rugăciunea, şi când te-ai îndepărtat de simplitatea credinţei? Nu cumva atunci când darurile tale au căpătat mai multă atenţie decât Domnul, când ai spus: „Muntele meu este neclintit. Nu voi fi mutat niciodată”, şi ai uitat de unde vine puterea? Nu cumva atunci s-au terminat roadele tale?

Unii dintre noi au fost învăţaţi prin teribilă umilinţă a inimii înaintea Domnului că suntem nimic fără Christos. Când vedem slăbirea şi moartea oricărei creaturi, strigăm cu groază: „De la El vine orice roadă a mea, fiindcă de la mine nu vine nimic”. Suntem învăţaţi, prin experienţele trecutului, că, cu cât ne prindem mai mult de harul lui Christos în Dumnezeu, şi așteptăm lucrarea Duhului Sfânt, cu atât aducem mai multe roade pentru Dumnezeu. O, să ne încredem în Isus pentru roade şi pentru viaţă!

Meditaţii C. H. Spurgeon