Jew & Arab Worship Together
Zi: 11 noiembrie 2022
Psalmul 62
Tu ești turnul de scăpare, şi ești Dumnezeul meu,
Ajutor în strâmtorare și sprijin în ceasul greu.
Numa-n tine mi se-ncrede, sufletul neâncetat,
Ajutorul vine-n grabă, dacă în rugă stau plecat.
Când în jurul meu se lasă un amurg înfricoșat,
Când dușmanii dau năvală, și temelia mi-au surpat,
Atunci zic: Suflet al meu, încrede-te în Dumnezeu
El e scut, e alinare, este locul de scăpare.
Iar când Domnul intervine, și îţi dă eliberare,
Când ai multe avuții, pâine multă în hambare,
Vezi, ce faci cu libertatea, și cu tot ce ai primit,
Domnul este drept și-atunci, după fapte, răsplătit.
Da, suflete al meu, încrede-te în Dumnezeu
Fii statornic, credincios, urmează pilda lui Hristos
Căci El a fost ascultaror, ba mai mult, împlinitor
Supus pân-la moartea care, ți-a adus eliberare.
Da, suflete al meu, încrede-te în Dumnezeu!
11 Noiembrie
„Sub braţele Lui cele veşnice.” Deuteronom 33:27
Dumnezeu, Dumnezeul cel veşnic, este ajutorul nostru în orice ocazie, mai ales atunci când suntem la ananghie. Sunt timpuri în care creştinul este foarte umilit sub simţământul păcătoşeniei sale, el este umilit în faţa lui Dumnezeu, până când ajunge să nu se mai poată ruga, fiindcă i se pare că este nevrednic. Ei bine, copil al lui Dumnezeu, atunci când ajungi în punctul cel mai de jos, aminteşte-ţi că eşti întotdeauna „sub braţele Lui cele veşnice”. Păcatul te târăşte în jos, dar jertfa de ispăşire a lui Christos este încă deasupra tuturor. Poţi să cobori în cea mai adâncă disperare, dar nu poţi să cazi atât de jos încât El să nu te poată salva.
Alteori, creştinul se cufundă foarte adânc din cauza încercărilor din afară. Fiecare sprijin pământesc este îndepărtat. Ce să te faci? Totuşi, el este şi atunci „sub braţele Lui cele veşnice”. Nu poate să cadă prea adânc în nenorocire şi încercare, fiindcă legământul de har al lui Dumnezeu îl înconjoară. Poate că a ajuns într-un mare necaz, sau este asaltat de un mare conflict, dar niciodată nu poate ajunge atât de jos încât să nu poată fi prins de „braţele Lui cele veşnice”. Ele sunt împrejurul lui, şi, cu acest sprijin, toate eforturile Satanei nu valorează nimic. Asigurarea aceasta este o mângâiere pentru fiecare lucrător obosit din slujba lui Dumnezeu.
Ea implică o făgăduinţă de putere pentru fiecare zi, har pentru fiecare nevoie şi putere pentru fiecare îndatorire. Chiar şi atunci când vine moartea, făgăduinţa aceasta rămâne în picioare. Când vom ajunge în mijlocul Iordanului, vom spune împreună cu David: „nu mă tem de nici un rău, căci Tu eşti cu mine” (Psalmi 23:4). Vom coborî în mormânt, dar nu mai jos, fiindcă braţul veşnic nu ne lasă să cădem. Toată viaţa, şi la încheierea ei, vom fi susţinuţi de „braţele Lui cele veşnice” – braţe care nu slăbesc niciodată, nici nu îşi pierd puterea, fiindcă „Dumnezeul cel veşnic, Domnul, a făcut marginile pământului. El nu oboseşte, nici nu osteneşte” (Isaia 40:28).
Dumnezeu e în control 