Sonet cu arbore etern

La moara lui Felix

Adun inel după inel sub coajă,
Și-acum, când pun în frunze ruginiu,
În ramuri simt că s-a făcut târziu,
Cu gongul sunând fiecare strajă.

Cad frunze-ncet, dar nu mă simt pustiu,
Ci-n jur e mai curând un fel de vrajă,
Cu crengile care extaz degajă
Și seva care-n trunchi pulsează viu.

Căci am înfipte rădăcini spre ape
Ce curg de la izvorul din Calvar,
Iar Cel crucificat e-aici, aproape.

Trecând cu El al timpului hotar,
Clepsidra lumii nu mă mai încape
Și muguri noi și... veșnici îmi apar.

Simion Felix Marțian
Siegen, 4 noiembrie 2022

Vezi articolul original

Ești vrednic, Tată….

Ești vrednic, Tată, să-Ți aducem glorii
Din necaz și din mijlocul splendorii
Meriți să-Ți nălțăm laude de-oriunde
Căci al Tău har, zilnic, ne pătrunde.

Ești Domn și Stăpân al destinelor noastre
Nu ne-abandonezi când ne pândesc dezastre
Ești Adăpost în vremuri de restriște
Ce Tu statornicești nu poate să se miște.

Ești prezent, mereu, în orice-mprejurare
Să ne dai spre Rai direcții clare
Ești vrednic să-Ți nălțăm recunoștință
C-al Tău Cuvânt e leac în neputință.

Spre Tine ridicăm mâinile-amândouă
C-aduci bunătăți în orice zi nouă
Destinul nostru stă în brațele Tale
Ne păzești când demonii dau târcoale.

Privirile noastre se-ndreaptă spre Tine
Cel care-n orice timp ne susține
Ești vrednic să primești eternă-nchinare
C-aduci răspuns la orice-ntrebare.

Îți cinstim, smeriți, suveranitatea
Nu lași să ne-atingă calamitatea
Ești vrednic, ești vrednic de rugi și onoare
Când ne e bine, dar și când ne doare.

Ce bucurii trăim în a Ta prezență!
Nu mergi de la noi în stări de urgență
Nicicând nu-Ți vei uita credincioșia
Cu Tine e perfectă părtășia.

Te-mpodobește Slava; ești vrednic de Ea
În orice primejdii Te vom chema
Numai la Tine găsim rezolvare
Îți datorăm rugă, cânt și-adorare.

George Cornici

5 Noiembrie

Orice armă făurită împotriva ta va fi fără putere.” Isaia 54:17

Ziua de astăzi este memorabilă în istoria Angliei pentru două mari izbăviri înfăptuite de Dumnezeu în folosul nostru. Pe 5 noiembrie 1605, Complotul prafului de puşcă, conspiraţia care trebuia să distrugă Palatul Parlamentului, a fost descoperit.

In timp ce pentru prinţi se pregătea
In peşteri, în adânc, trădarea
El a trimis din cer o rază ca o stea
Să nimicească răul şi-nşelarea.

In al doilea rând, astăzi este aniversarea debarcării regelui William al III-lea la Torbay în 1688, debarcare care a asigurat monarhia protestantă şi libertatea religioasă. Ziua aceasta trebuie sărbătorită, nu numai de veselia tinerilor, ci şi de imnurile sfinţilor. înaintaşii noştri puritani au dedicat un timp special recunoştinţei. Există încă o culegere de predici anuale, predicate de Matthew Henry în ziua aceasta. Sentimentele noastre protestante, şi dragostea pentru libertate, ar trebui să ne facă să privim această aniversare cu recunoştinţă sfântă.

Să ne unim inimile şi buzele spunând: „Dumnezeule, am auzit cu urechile noastre, şi părinţii noştri ne-au povestit lucrările, pe care le-a făcut pe vremea lor, în zilele de odinioară” (Psalmi 44:1). Ai făcut din această naţiune adăpostul Evangheliei; şi, când duşmanii s-au ridicat asupra ei, ai ocrotit-o cu scutul Tău. Ajută-ne să înălţăm imnuri nenumărate pentru o eliberare infinită. Oferă-ne un duh de ură faţă de Antichrist, şi grăbeşte ziua distrugerii totale. Până atunci, credem această făgăduinţă: „Orice armă făurită împotriva ta va fi fără putere”. Nu ar trebui ca ziua de azi să facă din fiecare credincios un luptător pentru Evanghelia lui Isus, care să se împotrivească învăţăturilor false şi să propovăduiască adevărul divin? Nu ar fi bine să ne cercetăm inimile şi să eradicăm orice urmă de îndreptăţire de sine, care ar putea să se ascundă în ele?

Meditaţii C. H. Spurgeon