Un cutremur cu magnitudinea de 5,3 a avut loc, joi dimineață, la ora locală 6.50, în zona seismică Vrancea, conform informaţiilor publicate de Institutul Naţional de Cercetare – Dezvoltare pentru Fizica Pământului (INCDFP).
Înspre Cer îndreptându-și privirea
Sfântul Fiu ridicatu-și-a glasul
Într-o rugă-începându-și rostirea:
”Tată scump, mi-a sosit iată, ceasul!”
”Proslăvește-mă iarăși, Părinte
Cu divină putere Cerescă
Și cu Slava ce-o -aveam înainte
Ca și Fiul să Te proslăvească”
După cum Tu puterea deplină
Peste orice făpturi I-ai lăsat
Să dea veșnică viață, divină
Tuturor, ce din lume I-ai dat
Viața veșnică, Sfântă, Cerească
Pentru-oricine pe-ntregul pământ
Este-aceasta: ca să Te cunoască
Dumnezeu, Singur, Veșnic și Sfânt.
Peste tot unde-mi fost-a umblarea
Încontinuu Eu Te-am proslăvit
Iar acum pot să spun că lucrarea
Ce Mi-ai dat-o s-o fac am sfârșit
Și-acum Tată, te rog Eu fierbinte
Proslăvește-Mă iarăși la Tine
Cu slăvirea ce-o-aveam înaite
De-a fi lumea cu tot ce-aparține.
Am făcut cunoscut al Tău Nume
Celor care Mi I-ai dăruit
Pe ai Tăi Mi I-ai dat Tu din lume
Și Cuvântul Tău ei au păzit.
Cunoscut-au acum foarte bine
Ce Mi-ai dat Tu și orice le-am zis
Și-au primit ca venind de la Tine
Cunoscând clar că Tu M-ai trimis.
Și-au crezut c-am ieșit de la Tine
Pentru ei mă rog Eu, Sfinte Tată
Sunt ai Tăi, . . Mi i-ai dat. . știi prea bine. .
Nu mă rog pentru lumea stricată.
Tot ce am este-al Tău pe vecie
Tot ce-ai Tu, este-al Meu negreșit
Pot să spun cu deplină tărie
Că în ei sunt acum proslăvit.
Eu nu sunt, dar ei sunt încă-n lume. .
Sfinte Tată, păzește-i întruna
Ca în Sfântul și Marele-Ți Nume
Cum suntem Noi. . și ei fie una.
I-am păzit Eu în ceasu-încercării
Peste tot, prin puternicu-Ți Nume
N-a pierit decât fiul pierzării
Spre-mplinirea Scripturii anume.
Vin la Tine acum pentru-a spune
Toate-acestea să-i cureți de vină
Ca pe când ei sunt încă în lume
Bucuria s-o aibă deplină.
––––––––––
Eu lor le-am dat Cuvântul Tău divin
Și lumea i-a urât atât de crunt
Că-acestei lumi ei nu mai aparțin
După cum Eu din lumea lor nu sunt.
Te rog ca să-i păzești Tu de cel rău
Și nu te rog să-i iei de pe pământ
Sfințește-i dar prin adevărul Tău
Iar Adevărul e al Tău Cuvânt.
Cum M-ai trimis în lume să vestesc
Așa-am trimis și Eu pe-ai mei iubiți
Și pentru ei Eu însumi Mă sfințesc
Spre-a fi și ei prin adevăr sfințiți.
Și Eu mă rog nu numai pentru ei
Iar Tu-Mi cunoști al sufletului dor
Căci Eu mă rog acum și pentru-acei
Ce-or crede-n Mine prin cuvântul lor.
Te rog din nou, pentru iubiții mei
Leagă-i cu legături de nedescris
Mereu cu drag, uniți să fie ei
Să creadă lumea că Tu M-a i trimis.
Precum Tu ești în Mine, Tatăl Meu
Și Eu în Tine sunt îngemănat,
Să fie ei la bine și la greu
Căci le-am dat slava care Tu M-ai dat.
Să fiu în ei cum Tu în Mine ești
Să fie una-n chip desăvârșit
Să știe lumea toată că-i iubești
La fel cum și pe Mine M-ai iubit.
În locul Sfânt, în Veșnicul Palat
Unde voi fi de Tine proslăvit
Să fie și aceia ce Mi-ai dat
Să vadă slava ce Mi-ai dăruit.
Neprihănit Părinte, M-ai iubit
‘Nainte de-a fi lumea, la-nceput
Și Eu Te-am cunoscut și Te-am vestit
Dar lumea, iată nu Te-a cunoscut.
Însă acei pe care Mi I-ai dat. .
Ei au crezut cuvântul ce le-am zis
Și-atunci când mintea li s-a luminat
Au cunoscut că-n lume M-ai trimis.
Eu al Tău Nume-întruna L-am vestit
Și-l voi mai face cunoscut mereu
Ca dragostea cu care M-ai iubit
Să fie-n ei. . la fel să fiu și Eu.
Daniel Hozan
„Căci iată, el se roagă.” Fapte 9:11
Rugăciunile sunt observate imediat în ceruri. In momentul în care Saul a început să se roage, Domnul 1-a auzit. In faptul acesta se află o mângâiere pentru orice suflet care se roagă în nenorocire. Cei sărmani, cu inima zdrobită, se pleacă adesea pe genunchi, dar nu pot decât să geamă şi să plângă. Totuşi, gemetele lor fac să răsune în cântare harpele cerului; lacrimile lor sunt strânse de Dumnezeu în tezaurul cerului. „Pune-mi lacrimile în burduful Tău” (Psalmi 56:8) sugerează că ele sunt strânse chiar atunci când curg. Cel care se teme să se roage cu glas tare este bine înţeles de Cel Prea înalt. Poate că, uneori, el priveşte doar spre cer cu ochii înlăcrimaţi, dar „rugăciunea este căderea unei lacrimi”. Lacrimile sunt diamantele cerului; gemetele fac parte din muzica de la curţile lui Iehova şi sunt numărate cu „cele mai sublime cereri care ajung la Maiestatea din înălţime”. Să nu crezi că rugăciunea ta va fi trecută cu vederea, oricât de slabă şi tremurând ar fi.
Scara lui Iacov este înaltă, dar rugăciunile noastre sunt purtate de îngerul legământului şi urcă treptele cu siguranţă. Dumnezeul nostru ne aude rugăciunile, şi o face cu plăcere. El „îţi aduce aminte de strigătele celor nenorociţi” (Psalmi 9:12). Într-adevăr, El nu vede privirile mândre şi cuvintele înfumurate, şi nu ia în seamă pompa şi măreţia regilor. El nu ascultă muzica marţială. El nu priveşte triumful şi mândria oamenilor. Dar, oriunde există o inimă plină de durere, buze care tremură în agonie, gemete adânci şi suspine sincere, inima lui Iehova este deschisă. El înseamnă totul în memoria Lui. El ne pune rugăciunile, ca pe nişte petale de trandafir, între paginile cărţii Sale de aducere aminte, şi, când cartea se va deschide la sfârşit, va izvorî din ea un parfum minunat.
Credinţa nu va cere semne şi minuni
Ca să se-ncreadă-n rugăciunile primite.
Marele Preot, şi ceata îngerilor buni
Aduc răspuns celor cu inimi chinuite.
Dumnezeu e în control 