Musca vs Albina

Ciprian I. Bârsan

📌 Musca umblă prin gunoi. Albina, prin flori.

❌ Nu poți să umbli toată ziua prin containerele lumii și să lași în urma ta miere de salcâm.

👣 Anturajul tău îți va defini scopul pentru care trăiești. Albina nu stă la sfat cu păianjenii, nici la o bârfă cu muștele.

🐝 Încă ceva: albina, când înțeapă, moare. Rolul ei e să facă miere, nu să înțepe. Când își schimbă rolul, ea moare.

❗️Ferește-te de înțepături! Lasă-i pe alții să se ocupe de ele. Tu ai un scop nobil. Nu-ți distruge viața prin tribunale. Nici prin certuri și răspunsuri la batjocoritori. Îți vor ruina țelul nobil pentru care ai fost creat de Dumnezeu.

🙏🏻 Să te ajute Bunul Dumnezeu să lași ceva dulce în inima fiecărui om cu care te întâlnești în această viață.

— — — —

Meditații similare trimitem zilnic celor abonați aici: devotional.cristiboariu.com

https://www.facebook.com/100044642190151/posts/pfbid0ziXpn4h3jNqsTgHPBFxqrWGv8aFGvJKXr2uWFBmzuDfuR56otjicRmrLcT8jUqSJl/

Vezi articolul original

Gloriosul meu Isus!

Doamne dă-mi înțelepciune
Ca să pot fii credincios
De Tine, ca să pot spune
Și să Te slăvesc, Hristos.

Iar dacă mă poticnesc
Scoate-mă, nu mă lăsa
Ca să pot să mai vorbesc
Despre Împărăția Ta.

Să nu îl lași pe cel rău
Calea mea, să o ațină
Nici ca să îmi fie greu
Ca să nu am nici o vină.

Când Tu pe nori vei veni
Să ne duci spre Împărăție
Lângă ai Tăi îngeri mii
Unde-i pace, bucurie.

Învață-mă cum să fac
Ca să fiu pe placul Tău
În neștiință, să nu zac
Nici pe mâna celui rău,

De toate să fiu ferit
Căci sunt slab, fără putere
Eu cu Tine am pornit
Adă-mi Doamne, mângâiere.

Când robit de supărare
Ruga mea încetinește
Deschide a Ta cărare
Și durerea-mi ostoiește.

Eu sunt robul Tău, Isus
Și al Tău fiu, Doamne sunt
Nădejdea mi-e la cer sus
Te urmez și Te ascult.

Căci sunt un om mulțumit
Pentru toate ce mi-ai dat
Tu ești Domnul meu iubit
Care m-a eliberat.

Gloria Îți aparține
Dumnezeul meu iubit
Vreau să fiu în veci cu Tine
Să sfârșesc ce am pornit.

Mântuirea, s-o primesc
Să Îți cânt cu bucurie
Lângă cei ce Te iubesc
În sfânta-Ți Împărăție.

 Florenta Sarmassan  

2 Octombrie

„Din pricina nădejdii care vă aşteaptă în ceruri.” Coloseni 1:5

Nădejdea noastră în Christos pentru viitor este izvorul şi sprijinul bucuriei noastre pe pământ. Ea ne va îndemna inimile să se gândească mai des la cer, fiindcă tot ce putem dori este făgăduit acolo. Aici suntem obosiţi şi trudiţi, dar dincolo este tărâmul odihnei, unde truditorul nu va mai asuda şi oboseala va fi alungată pentru totdeauna. Pentru cei obosiţi şi istoviţi, cuvântul odihnă înseamnă cer. Noi suntem întotdeauna pe câmpul de luptă. Suntem atât de ispitiţi dinăuntru, şi atât de chinuiţi de vrăjmaşi în afară, încât nu avem decât puţină pace, sau chiar deloc. Dar în cer ne vom bucura de victorie când steagul va fi înălţat în triumf, sabia va fi pusă în teacă, şi ÎI vom auzi pe Căpitanul nostru spunând: „bine, rob bun şi credincios” Matei 25:21).

Am suferit pierdere după pierdere, dar ne îndreptăm spre ţara nemuririi, unde nu sunt cunoscute mormintele. Aici păcatul ne îndurerează mereu, dar acolo va fi o desăvârşită sfinţenie. Ceea ce mânjeşte nu va intra în cer prin nici un mijloc. Cucuta nu poate răsări în brazdele câmpurilor cereşti. O, nu este o mare bucurie că nu vei fi izgonit pentru totdeauna, că nu vei locui în pustie pentru totdeauna, ci vei moşteni în curând Canaanul? Totuşi, nu îngăduiţi să se spună despre noi că visăm la viitor şi uităm prezentul. Lăsaţi ca viitorul să sfinţească prezentul pentru cea mai bună folosire.

Prin Duhul lui Dumnezeu, speranţa cerului este cea mai puternică forţă pentru producerea virtuţii. Este o fântână de eforturi voioase; este piatra unghiulară a sfinţeniei. Omul care are această speranţă îşi împlineşte lucrul cu putere, fiindcă bucuria Domnului îl întăreşte. El luptă împotriva ispitelor cu ardoare, fiindcă speranţa lumii viitoare înfrânge hoarda duşmanilor. El poate munci fără răsplată prezentă, fiindcă aşteaptă o răsplată în lumea care va veni.

Meditaţii C. H. Spurgeon