Psalmul 139

De-aproape, Doamne, Tu mă cercetezi
Și mă cunoști. . nu-i chip să mă confunzi
Când stau jos, sau mă scol, Tu mă veghezi
Și gândul de departe mi-l pătrunzi.

Atunci când umblu sau mă culc Tu știi
Și-a mele căi le știi de la-nceput
Orice cuvânt pe limbă mi-ar veni
‘Nainte-Ți este-n totul cunoscut.

Tu mă-nconjori, Preasfinte Dumnezeu,
Pe dinapoi cât și pe dinainte
Fiorul Tău îl simt, când Tu mereu
Pui peste mine mâna de Părinte.

Atât de minunată-i știința Ta
Ce mintea mea cu greu poate cuprinde
E mai presus decât puterea mea
Și prea înaltă ca s-o pot eu prinde.

Unde-aș putea departe să mă duc
De Duhul Tău să-ncerc a mă feri?
Și oare unde aș putea s-apuc
De Fața Ta departe a fugi?

De m-oi sui în Ceruri, Te găsesc. .
Acolo pretutindeni locuiești
De m-oi culca-ntre morți, Te întâlnesc. .
Și-n Locuința morților Tu ești.

Dacă din zori, eu aripi voi lua
Să locuiesc la marginea de mare
Voi fi călăuzit de mâna Ta
Și apucat de dreapta Ta cea tare.

Dacă putea-voi zice cel puțin:
”Un întuneric gros să mă-nvelească
Și-n jurul meu, lumina, pe deplin
Într-o adâncă noapte să sfârșească”.

Iată nici întunericul cel gros
El pentru Tine nu se dovedește
Ci dimpotrivă el e luminos
Iar noaptea ca și ziua strălucește

Rinichii mei doar Tu mi-ai întocmit
Tu m-ai țesut atent cu toate cele
În ceasul cel de Tine rânduit
În pântecele-ales al mamei mele.

Te laud Doamne, mai presus de toate
Că-s o făptură-așa de minunată
Lucrările-Ți la fel sunt minunate
Iar sufletu-mi să vadă asta poate.

Căci trupul meu n-a fost ascuns de Tine
Când eu am fost făcut și frământat
În locul tăinuit, ca-n adâncime. .
Tu m-ai țesut în chip așa ciudat.

Când eram doar un plod Tu mă priveai
Și-n cartea Ta, de dincolo de stele
Tot numărul de zile mi-l scriai
‘Nainte de-a fi vreuna dintre ele.

O, cât de nepătrunse mi se par
A Tale gânduri, Doamne Creator
Și cât de mare, fără de hotar. .
Nu poate fi cuprins numărul lor.

Dac-aș putea ca să le număr eu. .
Mai multe sunt decât e tot nisipul.
Când mă trezesc, o Doamne Dumnezeu,
Sunt tot cu Tine și-Ți zăresc iar chipul.

O, Doamne, dac-ar fi cei răi vânați. .
Pe cel rău de-ai ucide nu l-aș plânge
O, de la mine voi vă depărtați!
Voi toți care sunteți setoși de sânge!

De Tine ei vorbesc nesuferit
Și Numele Îți iau aceia răi
Doar ca să mintă-în chip nelegiuit. .
Aceasta săvârșesc vrăjmașii Tăi.

Să nu urăsc eu, Doamne, pe acei
Ce Te urăsc din toată inima?
Și să nu-mi fie scârbă de toți cei
Ce se ridică împotriva Ta?

O Doamne, da, Tu știi că îi urăsc
Desăvârșită-i ura, cu temei
Nu pot o Doamne ca să nu-i privesc
Vrăjmașii Tăi, ca pe vrăjmași ai mei.

O, cercetează-mi Doamne inima!
Cunoaște-mi gândurile-n anii pribegiei
Mă-încearcă! Vezi de sunt pe-o cale rea
Și du-mă Tu pe Calea Veșniciei!

Daniel Hozan

22 Septembrie

„Să se bucure Israel de Cel ce l-a făcut.” Psalmi 149:2

Bucură-te din inimă, credinciosule, dar ai grijă ca bucuria ta să vină de la Domnul. Ai multe motive de bucurie în Dumnezeul tău, fiindcă poţi cânta împreună cu David: „Dumnezeu… bucuria şi veselia mea” (Psalmi 43:4). Bucură-te că Domnul domneşte, că Iehova este Rege! Bucură-te că El tronează şi conduce toate lucrurile! Fiecare atribut al lui Dumnezeu trebuie să devină o rază în soarele bucuriei noastre. Faptul că El este înţelept ne bucură atunci când ne privim nebunia. Faptul că El este puternic ne înveseleşte, fiindcă noi tremurăm de slăbiciune. Faptul că El este veşnic va fi întotdeauna o temă de bucurie, pentru că noi suntem trecători ca iarba. Faptul că El este neschimbător ne face să izbucnim în cântare, fiindcă noi ne schimbăm în fiecare oră.

Ştim că El este plin de har, că harul izvorăşte din El, şi că acest har al legământului ne-a fost dat nouă; este al nostru, ca să ne curăţească, să ne păzească, să ne sfinţească, să ne desăvârşească, să ne ducă în slavă — toate aceste lucruri ar trebui să ne facă să ne bucurăm în El. Bucuria aceasta în Dumnezeu este ca un râu adânc. Noi i-am atins doar suprafaţa. ştim puţine despre undele lui limpezi şi cereşti, dar în faţă adâncimea este mai mare, şi curentul mai năvalnic în bucuria lui. Creştinul simte că se poate bucura nu numai în ceea ce este Dumnezeu, dar şi în ceea ce Dumnezeu a făcut pentru el în trecut.

Psalmii ne arată că poporul lui Dumnezeu din vechime era înclinat să se gândească mai mult la acţiunile Domnului, şi aveau cântări despre fiecare din ele. Fie ca poporul lui Dumnezeu să numere din nou faptele Domnului! Să spună faptele lui măreţe şi să declare: „voi cânta Domnului, căci Şi-a arătat slava” (Exod 15:1). Să nu se oprească niciodată din cântat, fiindcă bucuria în faptele iubitoare ale Domnului, în providenţă şi în har se arată prin mulţumiri continue, zi de zi, din îndurare în îndurare. Bucuraţi-vă, copii ai Sionului, şi veseliţi-vă în Domnul Dumnezeul vostru.

Meditaţii C. H. Spurgeon