Nici monarhii nu sunt veșnici

Oricât ar fi un tron de ‘nalt,
Coroana-n perle aranjată,
Imperiu, de la est la-apus,
Pe toate-n urmă le-a lăsat;
Doar nici monarhii veșnici nu-s
Și ei vor sta la judecată.

Se nasc, trăiesc în lux, în bine,
Semnează legi viața toată,
Dar, când se dă Legea de sus,
Se duc și ei, ca orișicine;
Doar nici monarhii veșnici nu-s
Și ei vor sta la judecată.

Iubiți și aclamați mereu,
Unii chiar alungați odată,
Au fost… dar, uite! azi, s-au dus
Să-i dea onor Lui Dumnezeu;
Doar nici monarhii veșnici nu-s
Și ei vor sta la judecată.

Chiar dacă-n mers cavaleresc
Genunchiul n-au plecat vreodată,
Se vor pleca, fără discurs
În fața Regelui ceresc;
Doar nici monarhii veșnici nu-s
Și ei vor sta la judecată.

În fața morții suntem mici,
Plecăm cu toți, să dăm socoată:
Sărac, bogat, fără recurs;
Doar faptele luăm de-aici,
Nu suntem veșnici, nici ei nu-s
Cu toți vom sta la judecată.

 Cornelia Sărac

20 Septembrie

„Sabia Domnului şi a lui Ghedeon.” Judecători 7:20

Ghedeon a ordonat oamenilor săi să facă două lucruri. Puneţi o lumânare într-un ulcior de lut, le-a spus el, şi la semnalul hotărât, spargeri ulciorul şi lăsaţi lumina să strălucească. Apoi trebuiau să sufle în trâmbiţă, strigând: „sabia Domnului şi a lui Ghedeon!” Exact asta trebuie să facă şi creştinii. Mai întâi, trebuie să spargi ulciorul care îţi acoperă lumina. Aruncă lutul care îţi acoperă candela şi străluceşte. Lasă-ţi lumina să Strălucească înaintea oamenilor; fă fapte bune, pentru ca oamenii, privindu-te, să ştie că ai fost cu Isus. Apoi trebuie să fie Zgomot, sunet de trâmbiţă. Trebuie să existe eforturi pentru secerişul păcătoşilor proclamându-L pe Christos răstignit. Du-le Evanghelia. Las-o la uşa lor. Pune-o în drumul lor.

Nu-i lăsa să scape; sună din trâmbiţă la urechile lor. Aminteşte-ţi că adevăratul strigăt de război al bisericii este parola lui Ghedeon: „sabia Domnului şi a lui Ghedeon!” Dumnezeu trebuie să o facă, este lucrarea Lui. Dar nici noi nu trebuie să lenevim. Instrumentele trebuie folosite — „sabia Domnului şi a lui Ghedeon!” Dacă strigăm numai „sabia Domnului!” ne facem vinovaţi de lenevie, şi dacă strigăm „sabia lui Ghedeon!” ne manifestăm întemeierea idolatră pe un braţ de carne; trebuie să le unim pe amândouă în armonie practică, „sabia Domnului şi a lui Ghedeon!”

Nu putem să facem nimic singuri, dar putem să facem totul prin ajutorul lui Dumnezeu. Să hotărâm deci, în numele Său, să ieşim personal şi să slujim cu torţele noastre de exemplu sfânt, şi cu trâmbiţele declaraţiilor şi mărturiilor sfinte. Dumnezeu va fi cu noi, duşmanul va fi pus pe fugă, şi Domnul Oştirilor va domni în veac şi-n veci de veci.

Meditaţii C. H. Spurgeon