Mai mult decât biruitori

Nu-s numai flori prin viața asta scurtă
Pe drumul înspre Țara fără nori,
Unde ne-așteaptă veșnice comori. .
Aici de fapt e-un zbucium și e-o luptă
Iar noi, c-o implicare neîntreruptă,
Suntem chemați să fim biruitori.

Noi n-avem de luptat, cunoaștem bine,
Cu carne și cu sânge nicidecum
Oricâte lupte s-ar ivi pe drum. .
Ci cu domnii și stăpâniri străine
Căpetenii și uneltiri meschine
Cu duhuri rele ce ne-atacă-n drum.

Iar confruntarea parcă nu-i cinstită
Cu mari puteri noi n-am fost înzestrați
Ci mai degrabă suntem limitați. .
Puterea necesară și dorită
Stă numai în armura oferită
Când integral noi suntem echipați.

Pornind din creștet până jos la glezne,
De nu te-ai protejat în prealabil
Vei fi rănit de-a dreptul lamentabil. .
Și-oricând poți fi lovit atât de lesne
De-aceste duhuri năvălind din bezne
Exact în locul cel mai vulnerabil.

Să fii biruitor nu-i cu putință
Doar răsfoind discursuri și citate
Sau înșirând versete memorate. .
Ci-i necesar să lupți spre biruință
Cu dragoste, răbdare și credință
Coordonat de Adevăr în toate.

Oriunde viața pașii ți-i trimite
Te afli-n luptă pe-un teren minat
Și trebuie să lupți neapărat. .
Prin încercări, necazuri și ispite
Tot mai ciudate și nebănuite
Și-atunci când nu te-aștepți ești atacat.

De urci la munte sau cobori la vale
Să fii mereu atent la datorie
De vrei în Cer ca să primești simbrie. .
Nu-s variante sau vreo altă cale
S-o schimbi după principiile tale
Și-apoi să lupți precum îți place ție.

Căci lupta-i dusă la nivelul minții
Iar adversaru-i foarte antrenat
Și cu Mântuitorul a-nîncercat. .
Vicleanul va-ncerca pe rând toți sfinții
Cu faimă cu plăceri și cu arginții
Iar unii au căzut că n-au vegheat.

Ispititoru-ar vrea prin orice-ai face
Să nu ții cont de spusele Scripturii
Nesocotind valoarea-învățăturii. .
Îndemnele-i nocive și rapace
Scot în valoare doar ce ție-ți place. .
Încât nu simți momentul loviturii.

Sunt cărți, programe, studii garantate,
Căutate de cei lesne crezători
Considerând că au găsit comori, . .
Spre-a depăși condițiile date
Și-a fi mai bun, mai de succes în toate
Crezând c-or fi cândva biruitori.

Nu ești biruitor că-ți merge bine
Că ai de toate și ești fericit
Sunt mulți bogați c-un suflet ofilit. .
Dar când de sus, din slăvile Divine
Privește însuși Dumnezeu la tine
Vede-un biruitor sau biruit?

Ale Satanei slugi sunt disperate
Sunt puse ca să lupte neîncetat
Și sufletul tău scump este vizat. .
Când tu te lupți cu-adicții și păcate
Te lupți de fapt cu duhuri înfocate
Și trebuie să-nvingi neapărat.

A fi biruitor e cu putință
Fiincă Isus Hristos a biruit
Când pentru păcătoși a pătimit. .
El s-a jerfit pe lemn prin suferință
Ca doar prin Har urmat de pocăință
Să fie-oricine crede mântuit.

Isus Hristos ‘nainte mergătorul
Ce-a coborât de dincolo de nori
Lăsând la Tatăl slavă și splendori. .
Pe cruce-a fost a tot Biruitorul
De-aceea-n veci El merită onorul
Căci doar prin El suntem biruitori.

Deci mergem prin credință înainte
Și echipați de El vom îndrăzni
Iar dacă pe-a Lui urme vom păși
Avînd aceiași dragoste fierbinte
Călăuziți prin Duh în fapte sfinte
Luptând pân’ la sfârșit vom birui.

O Doamne, dă-ne sfântă-nțelepciune
Să nu uităm că suntem călători
Spre Țara de Lumină și splendori. .
Să nu uităm și altora a spune
Iar când trompeta-n Ceruri o să sune
Vom fi mai mult decât biruitori.

Daniel Hozan

16 Septembrie

„Părtaşi firii dumnezeieşti.” 2 Petru 1:4

Să fii părtaş firii dumnezeieşti nu înseamnă, desigur, să devii Dumnezeu. Acest lucru nu se poate întâmpla. Esenţa dumnezeirii nu poate fi împărtăşită de fiinţele create. Între creatură şi Creator trebuie să existe o prăpastie fixată în respectul esenţei. Dar, aşa cum primul om Adam a fost făcut după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, şi noi, prin reînnoirea Duhului Sfânt, suntem făcuţi după chipul Celui Prea înalt într-un sens divin, şi suntem părtaşi firii dumnezeieşti. Suntem prin har, făcuţi ca Dumnezeu. „Dumnezeu este iubire” (1 loan 4:16). Noi devenim iubire: „oricine iubeşte, este născut din Dumnezeu” (vers. 7). Dumnezeu este adevăr; noi devenim adevăr, şi iubim ceea ce este adevărat. Dumnezeu este bun, şi ne face buni prin harul Său, ca să devenim „cei cu inima curată”, care „îl vor vedea pe Dumnezeu” (Matei 5:8).

Mai mult, devenim „părtaşi firii dumnezeieşti” într-un sens mai înalt — de fapt, într-un sens cât se poate de înalt, devenim absolut divini. Nu devenim noi mădulare ale trupului lui Christos? Da, acelaşi sânge care curge în cap curge şi în mână, şi aceeaşi viaţă care îl impulsionează pe Christos impulsionează şi poporul Său, fiindcă „voi aţi murit, şi viaţa voastră este ascunsă cu Christos în Dumnezeu” (Coloseni 3:3). De parcă nu ar fi destul, suntem şi căsătoriţi cu Christos. El s-a legat de noi prin legământul dreptăţii şi credincioşiei, şi cel care se uneşte cu Domnul devine un singur trup cu El.

O, minunat mister! Noi îl privim, dar cine l-ar putea înţelege? Una cu Isus – mai aproape de El decât mlădiţa de butuc, suntem o parte a Domnului, a Mântuitorului şi Răscumpărătorului nostru! În timp ce ne bucurăm de acest lucru, să ne amintim că cei care sunt făcuţi „părtaşi firii dumnezeieşti” vor manifesta relaţia lor înaltă şi sfânta în părtăşia cu ceilalţi. Din umblarea lor zilnică şi vorbirea lor, va fi evident că ei au „fugit de stricăciunea care este în lume, prin pofte ” 02 [ Petru 1:4). O, dă-ne mai multă sfinţenie divină!

Meditaţii C. H. Spurgeon