Dragostea-Ți mărturisesc

De multe ori, Isuse, încerci credința mea
Dar știu că ești acolo mereu alăturea.
Veghezi a mea ființă și sufletu-mi păzești,
Și-n bunătatea-Ți mare cu Dragoste-mi vorbești.

Iubirea Ta o simt, Isuse, chiar dacă noaptea este grea,
Atunci când Tu ești lângă mine în piept îmi saltă inima.
De dorul Tău, iubit Părinte, suspin în fiecare zi,
Și Te aștept cu-nflăcărare pe norii cerului să vii.

Îmi pun nădejdea-n Tine și cred al Tău Cuvânt,
Căci Tu ești adevărul venit jos pe pământ.
Nu am nici o-ndoială, știu că Tu, vei lucra
Și ochii mei, Isuse, minunea vor vedea.

Mă-nchin cu multă umilința în fața tronului ceresc,
Te preamăresc, dulce Isuse și Dragostea-Ți mărturisesc.
Că-n bunătatea-Ți minunată ai mai primit un păcătos,
Te laud cu toată ființa și-Ți mulțumesc, Isus Hristos!

Nichifor Nicu

14 Septembrie

„Împreună cu El mai erau şi alte corăbii.” Marcu 4:36

Isus era Amiralul Domn al mării în noaptea aceea, şi prezenţa Lui păzea întregul convoi. Este bine să navighezi cu Isus, chiar dacă te afli pe o corabie mică. Atunci când navigam în compania lui Isus, nu avem garanţia unui timp frumos, fiindcă corăbiile care L-au purtat pe Domnul au fost zguduite de mari furtuni, şi noi nu trebuie să ne aşteptăm ca marea să fie mai liniştită împrejurul corăbiei noastre. Dacă mergem cu Isus, trebuie să fim mulţumiţi să călătorim cum călătoreşte El, şi când valurile vor urla în jurul Lui, vor urla şi în jurul nostru. Prin furtună şi prin vuiet vom ajunge la ţărm, aşa cum a ajuns El înaintea noastră. Atunci când furtuna mătura lacul întunecat al Galileii, toate feţele s-au albit şi toate inimile au naufragiat.

Când tot ce putea face omul s-a dovedit zadarnic, Mântuitorul adormit s-a trezit şi, cu un cuvânt, a transformat urletul furtunii în liniştea adâncă a calmului. Mai erau şi alte corăbii în aceeaşi situaţie cu cea care îl ducea pe Domnul. Isus este steaua mării; deşi marea este plină de durere, atunci când Isus este pe ea, apare bucuria. Fie ca inimile noastre să facă din Isus ancora lor, cârma lor, farul lor, barca de salvare, şi portul lor. Biserica Lui este flota Amiralului. Să-i însoţim mişcările şi să-i bucurăm pe ofiţeri cu prezenţa noastră. El însuşi este marea atracţie. Să-L urmăm chiar şi în timp ce se odihneşte, să marcăm semnalele Lui, să stăm de cart împreună cu El, şi să nu ne temem niciodată că nu răspunde chemării noastre.

Nici o corabie din convoi nu va naufragia; marele Comandor va duce fiecare barcă în siguranţă în cerul dorit Prin credinţă, vom ridica ancora pentru călătoria altei zile, şi vom naviga cu Isus pe marea încercărilor. Valurile şi vânturile nu ne vor cruţa, dar ele II ascultă; de aceea, oricât de mare ar fi furtuna de afară, credinţa va simţi linişte binecuvântată înăuntru. El este chiar în centrul companiei care înfruntă vremea. Să ne bucurăm în El. Corabia Lui a ajuns în cer, și la fel vor face şi ale noastre.

Meditaţii C. H. Spurgeon