De Tine depindem

De Tine depindem în orice stare
Nu de recolta adunată-n hambar
Transformi tragedia în sărbătoare
Dai energii să nu muncim în zadar.

Fără voia Ta fire de păr nu cad
Destinul nostru, Tată, îl controlezi
Binecuvântările Tale nu scad
În vremuri de restriște ne cercetezi.

Oriunde-am merge depindem de Tine
Pe-nțelepciunea noastră nu ne bazăm
C-așa-ndepărtezi plâns și suspine
Și-așa-n revelații, duios, ne-așezăm.

Nu prin tăria noastră respingem
Demoni ce vin s-atace pe sfinți
În bătălii doar cu Tine învingem
Să vrem relații cerești nu arginți.

De Tine depindem când frământarea
Apare să stingă avântul spre Rai
Iar când apare, subtil, întristarea
Și-atunci ești cu noi, sublim Adonai.

Prezența Ta e-a noastră fericire
Ne bizuim pe Tine oriunde și-oricând
Îndepărtezi orice nenorocire
De-aceea mergem spre Eden cântând.

Cum fără sevă copacii-ar muri
Așa-i legătura noastră cu Tine
În orice dileme ne poți lămuri
E dependență ce ne poate susține.

De alți stăpâni nu vrem să depindem,
Pe altă temelie nu vrem să stăm
Ce-am primit de la Tine nu vindem
Doar înaintea Ta ne-nchinăm.

George Cornici

9 Septembrie

„Îţi voi răspunde, şi îţi voi vesti lucruri mari, lucruri ascunse, pe care nu le cunoşti.” Ieremia 33:3

Există diferite traduceri ale acestui text. O versiune spune: „Iţi voi arăta lucruri mari şi întărite”, alta „lucruri mari şi puse deoparte”. Este sigur că există lucruri puse deoparte şi speciale în experienţa creştinului; nu orice dezvoltare a vieţii spirituale este uşor de obţinut Există dispoziţii comune şi sentimente de căinţă, credinţă, bucurie şi speranţă, de care se bucură întreaga familie creştină; dar există şi domeniul mai înalt al extazului, părtăşiei şi unirii conştiente cu Christos, domeniu care nu este locuinţa obişnuită a credincioşilor.

Nici unul dintre noi nu are privilegiul de a sta la pieptul lui Isus, ca Ioan, sau de a fi răpit în al treilea cer, ca Pavel. Există înălţimi în cunoaşterea lucrurilor lui Dumnezeu, la care nu ajunge nici ochiul de vultur al discernământului, nici gândul filosofic. Numai Dumnezeu ne poate purta acolo. Dar carul în care El ne poartă, şi armăsarii care duc acest car, sunt rugăciunile convingătoare. Rugăciunile convingătoare obţin victoria în faţa Dumnezeului milei: „în puterea lui, s-a luptat cu Dumnezeu. S-a luptat cu îngerul, şi a fost biruitor, a plâns şi s-a rugat de el. lacov l-a întâlnit la Betel, şi acolo ne-a vorbit Dumnezeu” (Osea 12:3-4).

Rugăciunile convingătoare duc creştinul la Carmel şi îl fac să acopere cerul cu nori de binecuvântare, şi pământul cu şuvoaie de îndurare. Rugăciunile convingătoare poartă creştinul în înălţimi şi îi arată moştenirea care îl aşteaptă. Ne înalţă şi ne transfigurează până când ajungem asemenea Domnului nostru, imagini ale Lui în lumea noastră. Dacă vrei să ajungi la ceva mai înalt decât experienţele obişnuite, priveşte la „stânca pe care n-o pot ajunge” (Psalmi 61:2), şi uită-te cu ochii credinţei prin fereastra rugăciunii stăruitoare. Când vei deschide fereastra pe partea ta, vei vedea că nu este zăvorâtă în partea cealaltă!

Meditaţii C. H. Spurgeon