Nu judecați

Referințe

Matei 7:1-3

Măsura care-o folosești
La măsurat în viața ta,
Prieten drag, să te gândești,
Cu ea ți se va măsura!

Așa spunea Domnul odată
La cei pe munte adunați:
„Nu judecați în viața voastră
De vreți să nu fiți judecați!”

Cum judeci azi pe al tău frate
Vei fi tu judecat la fel,
Mai bune, stai frumos, deoparte
Și te uită-n tine, dragul meu.

Când i-au adus la Domnu-odată
Femeia prinsă în păcat
El le-a răspuns: „ Să dea cu piatră
Acel care-i nevinovat!”

Iubiții mei, vă rog priviți:
Isus… femeia… colo, gloata…
Cine-I fără păcat aici,
Cine putea să dea cu piatra?

Doar Domnul este-Acela care
E sfânt, sfânt, sfânt…fără păcat
Dar în iubirea Lui cea mare
I-a zis femeii: ”Te-am iertat!”

Și venim noi, care-n păcate
Născutu-ne-am pe-acest pământ
Și-l judecăm pe-al nostru frate,
Pe când Acela care-I sfânt

I-a zis femeii: ” Nicio piatră? ! …
Oh! … nu știu… Doamne, au plecat!
Femeie, spun că ești iertată,
Acum, Eu nu te-am judecat.

O, cât de bun e astăzi Domnul
Dar ne va judeca-ntr-o zi,
Nici eu, nici tu și nici păstorul
Judecători nu putem fi.

Iubiții mei, Isus ne spune:
„Nu judecați, nu dați cu pietre!”
Căci pentru toți o clipă vine
Când pe la judecată trece.

Doar niciun om din lumea mare
Nu poate spune: „N-am păcat!”
Chiar dacă-n ochiul său nu are
O bârnă, cum a cuvântat.

Isus, mulțimii de pe munte,
Un pai micuț, tot are-n el
Ce trebuie scos… și cât mai iute.
Dar care-i drama dragul meu? …

Că tocmai ochiul cel cu bârnă,
E primul care dă cu pietre
În cel ce-un pai micuț atârnă
Și drept la judecată trece.

Toți sunt răi, cu mic, cu mare…
Pe nimeni nu vede curat,
Că-n ochiul său, o bârnă are,
El vede numai ce-i păcat.

Un ochi bolnav, o, niciodată
Nu va putea să vadă bine,
Fiindcă lumina nu-I curată,
E într-un nor de-ntunecime…

Ochiul rău, doar răul vede,
Orișice bine-ai fi făcut
El tot va împroșca cu pietre,
Că binele… nu l-a văzut.

Dar, dacă Domnul ne atinge
Privirea, cu-al Lui Duh cel Sfânt,
Ne vindecă și vom distinge
Răul din noi în primul rând.

Deci frații mei,
Nu judecați, nu dați cu pietre!
Lasă tu paiu-aproapelui,
Ci mai degrabă bârna-ți scoate
Ce-ți ia vederea ochiului.

Să poți pe cel ce-i păcătos
Să îl ridici, nu judeca,
Așa cum a făcut Hristos
Cu pietre, nu mai arunca!

Cornelia Sărac

5 Septembrie

„Vai de mine că locuiesc la Meşec, că locuiesc în corturile Chedarului.” Psalmi 120:5

În calitate de creştin, trebuie să locuieşti într-o lume rea, şi nu te ajută prea mult că strigi „vai de mine”. Isus nu s-a rugat să fii luat din lume, şi nu trebuie să-ţi doreşti nici tu un lucru pentru care El nu s-a rugat Este mult mai bine să înfrunţi greutăţile prin puterea Domnului, şi să-L slăveşti prin acest lucru. Duşmanul este întotdeauna gata să detecteze falsitatea din purtarea ta; de aceea, fii sfânt. Aminteşte-ţi că ochii tuturor sunt asupra ta, şi că de la tine se aşteaptă mai mult decât de la ceilalţi. Luptă-te să nu dai nici o ocazie acuzaţiilor. Lasă ca bunătatea să fie singura greşeală pe care ei o descoperă în tine. Ca şi Daniel, sileşte-i să spună despre tine: „Nu vom găsi nici un cuvânt deplângere împotriva acestui Daniel, afară numai dacă am găsi vreunul în legea Dumnezeului lui” (Daniel 6:5).

Caută să fii folositor şi consecvent Poate că îţi spui: „dacă aş fi într-o poziţie mai favorabilă, aş putea sluji mai bine cauza Domnului; de aici de unde sunt eu, nu pot face nici un bine”. Dar, cu cât mai rău este poporul din jurul tău, cu atât mai multă nevoie are de un exemplu bun. Dacă sunt , cocoşaţi, au nevoie de tine ca să-i îndrepţi. Dacă sunt perverşi, au nevoie să le întorci inimile mândre spre adevăr.

Unde poate să fie medicul, dacă nu în mijlocul bolnavilor? Unde îşi câştigă soldatul onoarea, dacă nu în focul luptei? Şi când oboseşti in lupta cu păcatul, aminteşte-ţi că toţi sfinţii au îndurat aceleaşi încercări. Ei nu au fost purtaţi la cer pe pat de flori, şi tu nu trebuie să te aştepţi să călătoreşti mai comod. Ei au trebuit să-şi primejduiască vietile până la moarte în locurile cele mai grele ale luptei, şi tu nu vei primi cununa până nu vei îndura totul, „ca un bun ostaş al lui Christos” (2 Timotei 2:3). De aceea, „vegheaţi, fiţi tari în credinţă, fiţi oameni, întăriţi-vă” (1 Corinteni 16:13).

Meditaţii C. H. Spurgeon