E toamnă iar

Ciprian I. Bârsan

E toamnă iar
și-aș vrea să mă ascund
într-un frunziș cu file arămii,
la fiecare pas să mă cufund
în taina ce mă-nvăluie profund
cu vălul lui ”a fi sau a nu fi”

E toamnă iar …
Mă întomnesc din nou
Cu anii ce se-adună-n jurul meu
În fiecare an un alt tablou
Pictează viața și mi-o dă cadou
Ca să mă suie înspre Dumnezeu

E toamnă iar
Am mai trăit un vis
Din toamnele vieții pe pământ
Covorul frunzelor foșnește-n scris
Cu pana Creatorului ce-a zis
Să Cuvântez din toamnă și să cânt
10.10.17

Speranța Doina Cătană

Vezi articolul original

Tu esti, Doamne, slava mea!

Doamne, Dumnezeul meu preaiubit,
Tu esti bogatia, Soarele meu si comoara mea!
In Tine e viata si taria, Domn infinit!
Cetatuia, sprijinul si nadejdea mea!

Vreau sa vad o sclipire a slavei Tale!
Iti cedez Tie controlul fiintei mele!
Condu-ma Tu, eu ma dau la o parte,
Destinatia e una fericita in bratele Tale!

Ma predau total si ma bizui pe Tine!
Chiar daca sufar si sunt batjocorit!
E harul Tau ca nimic nu mai merge,
Ca sa depind doar de Tine, Isuse iubit!

Doresc sa devin tot mai asemanator Tie!
Sa fiu si sa traiesc numai ca Tine!
Ce mare nadejde esti Tu, Speranta vie!
Isus, cat de mult ma iubesti, Tu esti cu mine!

Taria, puterea, cetatuia si scaparea mea!
Esti Tu, Doamne, in ziua necazului meu!
Cuvintele Tale sunt bucuria si veselia mea! Balsam si alinare in cuptorul cel greu!

Inima mea se increde deplin in Tine!
Si toata nadejdea esti Tu, Domnul meu!
Cand Tu planifici cu gingasie pentru mine
Un drum perfect, Minunat Dumnezeu!

Transforma-ma, Tu, si voi fi transformat! Mantuieste-ma, Tu, si voi fi mantuit!
Caci Tu esti slava mea, al meu Imparat!
Prin Tine sunt bucuros, vesel si innoit!

Cant si laud Numele Tau din inima mea!
Caci Tu izbavesti sufletul meu nenorocit!
Doamne, nadejdea si neprihanirea mea!
Te slavesc si Te glorific pana la sfarsit!

Anonim 

4 Septembrie

„Da, voiesc; fii curăţit.” Marcu 1:41

Întunericul primitiv aude porunca Atotputernicului „să fie lumină” (Genesa 1:3) și imediat „ a fost lumină” (vers. 3). Cuvântul Domnului Isus este la fel de maiestuos ca şi acest vechi cuvânt al puterii. Răscumpărarea, ca şi creaţiunea, are cuvântul său tare. Isus vorbeşte, şi se face. Lepra nu avea nici un leac omenesc, dar a fugit de îndată ce Domnul a spus „voiesc”. Boala nu arăta nici un semn de speranţă sau de însănătoşire. Natura nu a contribuit cu nimic la propria ei vindecare, cuvântul neajutat a făcut toată munca pe loc şi pentru totdeauna. Păcătosul este un bolnav mai nefericit decât leprosul. Să urmeze deci exemplul leprosului şi să meargă la Isus rugându-L şi aruncându-se „în genunchi înaintea Lui” (Marcu 1:40).

Să-şi exercite puţina credinţă, chiar dacă nu ar putea merge mai departe de „Doamne, dacă vrei poţi să mă curăţesti” (vers. 40). Nu trebuie să ne îndoim de rezultatul acestei aplicaţii. Isus îi vindecă pe toţi cei care vin la El şi nu alungă pe nimeni. Citind povestirea din care face parte textul nostru, faptul că Isus l-a atins pe lepros este vrednic de luat în seamă. Această persoană necurată încălcase legile ceremoniale intrând în casă, dar Isus, departe de a-l mustra, calcă şi El legea ca să-l întâlnească. Isus face un schimb cu leprosul, pentru că, în timp ce îl curăţeşte, îl atinge şi este pângărit conform legii levitice.

Isus Christos s-a făcut păcat pentru noi, deşi El nu cunoştea păcatul, pentru ca noi să putem ajunge la neprihănirea lui Dumnezeu prin El. O, dacă sărmanii păcătoşi ar merge la Isus, crezând în puterea lucrării Sale de substituire, ar afla curând cât de mare este puterea atingerii Sale îndurătoare. Mâna care a înmulţit pâinile, mâna care l-a salvat pe Petru de la înec, care îi susţine pe sfinţii în necaz, cate îi încununează pe credincioşi, aceeaşi mână va atinge fiecare păcătos şi îl va curaţi într-o clipă. Dragostea lui Isus este izvorul mântuirii. El ne iubeşte, ne priveşte şi ne atinge, şi noi trăim.

Meditaţii C. H. Spurgeon