Nu suntem a lumii proprietate

Nu suntem a lumii proprietate
Nu mergem spre glie, ci spre eternitate
Am fost creați să-L urmăm pe Mire
De-aici din vale până la Moștenire.

Împărăția noastră nu se urnește
C-a fost construită dumnezeiește
Membralitatea-n ea este eternă
Și oferă-mpliniri și pace internă.

Aparținem de ceata ce spre Rai se duce
Și purtăm cu noi un crez și o cruce
Nu ne-am legat traiul la legi pământene
Peste noi duhul vieții noi se așterne.

Stindardul cauzei sfinte-l purtăm
De infulențe nocive departe stăm
Ne-am desprins de seculare sărbători,
Ne-am atașat de programul veșnicei valori.

Nu mai suntem a lumii proprietate
Trăim plenar o nouă prioritate
Volumul divin ne este far pe traseu
Paginile lui prezintă pe Dumnezeu.

Apartenența e clară: am fost salvați
În groapa mocirlei n-am fost lăsați
Am fost ridicați la nivelul vieții sublime
Și-am făcut cunoștință cu Sfânta Treime.

Suntem ai Paradisului încă de-aici
Și-o dovedim acasă, pe drum și la servici
Oferte lumești n-or înceta să vină
Dar noi umblăm în har și în Lumină.

Ne-am găsit rostul pe Mesia urmând
Lui îi dedicăm orice acțiune și gând
Suntem proprietate a sfântului Regat
Chiar din clipa când în el am intrat.

George Cornici

3 Septembrie

„Tu, pe care te iubeşte sufletul meu.” Cântarea Cântărilor 1:7

Este minunat să fii în stare, fără „dacă” sau „dar”, să spui despre Domnul Isus — „Tu, pe care te iubeşte sufletul meu”. Mulţi pot spune despre Isus doar că speră să-L iubească; ei cred că ÎI iubesc, dar numai o experienţă săracă şi superficială va fi multumită să stea aici. Nu ar trebui să îngăduim odihnă sufletelor noastre până nu suntem siguri în această chestiune importantă. Nu trebuie să ne mulţumim cu speranţa superficială că Isus ne iubeşte sau cu părerea că noi ÎI iubim. Sfinţii din vechime nu au vorbit cu dar, dacă, sper şi poate, ci au vorbit clar şi răspicat. „ştiu în Cine am crezut” (2 Timotei 1:12), spunea Pavel. „ştiu că Răscumpărătorul meu este viu” (Iov 19:25), spunea Iov.

Adună cunoştinţe despre dragostea ta pentru Isus, şi nu te mulţumi până când nu poţi vorbi despre interesul tău în El ca despre o realitate, de care ai fost asigurat prin mărturia Duhului Sfânt şi prin sigilarea sufletului tău în credinţă. Adevărata dragoste pentru Christos este lucrarea Duhului Sfânt, şi trebuie să fie împlinită în inimă prin El. El este Agentul, dar motivul logic pentru care ÎI iubim pe Isus se află în El însuşi. De ce îl iubim pe Isus? „Fiindcă El ne-a iubit mai întâi” (1 loan 4:19). Am căpătat viaţă prin moartea Sa; avem pace prin sângele Său. „El, măcar că era bogat, s-a făcut sărac pentru voi” (2 Corinteni 8:9). De ce îl iubim pe Isus? Din cauza plinătăţii persoanei Sale.

Suntem plini de simţământul frumuseţii Lui, de admiraţie pentru calităţile Lui, şi de conştiinţa infinitei Sale perfecţiuni! Măreţia, bunătatea şi frumuseţea Sa se unesc într-o singură rază, şi încântă sufletul atât de tare încât exclamă: „toată fiinţa îmi este plină de farmec” (Cânt. 5:16). Aceasta este o dragoste binecuvântată, o dragoste care leagă inima cu lanţuri mai fine decât mătasea, şi mai tari decât piatra!

Meditaţii C. H. Spurgeon