Fericirile de pe munte

Când duhu-i frânt, lovit, mâhnit
Și apăsat de tot ce lumea zice
A lor e-mpărăția cerurilor
De cei săraci în duh, ferice!

Și dacă lacrimi curg cu-amar
Și nu e nimeni să-i ridice
Ei mângâiați de Cer vor fi
De cei ce plâng, ferice!

Și când împrăștie doar bunătate
Iar ca răspuns doar lovituri de bice
Ei tot pământu-or moșteni
De cei ce-s blânzi, ferice!

Și când pustiul îi doboară
Sunt la pământ, nu pot să se ridice
Neprihănirea îi va sătura
De cei flămânzi și însetați, ferice!

Și când nu-i nimeni ca să ierte
Ci doar o Lege să aplice
De milă, parte vor avea
De cei miloși, ferice!

Își vor păstra viața în lumină
Indiferent ce lumea zice
Păstrându-și inima curată
Îl vor vedea oe Dumnezeu, ferice!

Când pacea-i tot ce le-a rămas
Căci restu-au început ca să se strice
Ei sunt copiii Tatălui de Sus
De cei ce-s împăciuitori, ferice!

Și dacă-s alungați și doborâți
Cu vorbe, pietre sau chiar bice
A lor e-mpărăția Sa
De cei ce-s prigoniți, ferice!

Și când în Viata de Apoi
„Veniți la Mine!”, le va zice
Răsplată lor e mare-n Ceruri
Deci bucurați-vă și veseliți-vă, ferice!

 Bodea Florina

26 August

„A aşezat legământul Său în veci.” Psalmi 111:9

Poporul Domnului se desfată în legământ. El este o sursă nesecată de mângâiere pentru ei, în timp ce Duhul Sfânt îi Conduce în casa lui de ospăţ şi flutură steagul iubirii. Ei se desfată contemplând vechimea legământului, amintindu-şi că, înainte ca soarele să îşi ştie locul, şi înainte ca planetele să-şi Urmeze orbita, interesele sfinţilor erau asigurate prin Christos Isus. Îndeosebi, este foarte plăcut pentru ei să-şi amintească siguranţa legământului, meditând la „legământul veşnic” (Isaia i 55:3). Lor le place să-i sărbătorească semnarea, sigilarea şi ratificarea, în toate lucrurile bine ordonate.

Adesea, inimile lor tresaltă de bucurie la gândul neclintirii sale, fiindcă nici timpul nici veşnicia, nici viaţa nici moartea, nu vor fi în stare să-l clatine – un legământ la fel de vechi ca veşnicia şi la fel de trainic ca Stânca Veacurilor. Ei se bucură să se ospăteze din plinătatea legământului, fiindcă văd că el le împlineşte toate nevoile. Dumnezeu este partea lor, Christos tovarăşul lor, Duhul Sfânt mângâietorul lor, pământul casa lor şi cerul căminul lor. Ei văd în el o moştenire rezervată şi asigurată fiecărui suflet care are un interes în vechiul şi eternul lui dar. Ochii lor strălucesc când văd mina de aur a Bibliei; dar o, cât de mult se bucură sufletele lor când văd în el ultima voinţă şi testamentul Mirelui divin, pregătit pentru ei!

Mai specială este plăcerea poporului lui Dumnezeu de a contempla valoarea legământului. Ei văd că legea a fost validată fiindcă a existat un legământ şi că depinde de meritele lui; dar, în acelaşi timp, îşi dau seama că aceasta a fost posibil fiindcă harul a fost baza, condiţia, forţa, zăgazul, temelia şi piatra unghiulară. Legământul este o comoară de bogăţie, un hambar de mâncare, un depozit de mântuire, un sălaş de pace, un liman de bucurie.

Meditaţii C. H. Spurgeon