„Au venit nişte străini în sfântul locaş al Domnului.” Ieremia 51:51
În această descriere, feţele copiilor lui Dumnezeu sunt acoperite de ruşine, fiindcă era un lucru teribil ca oamenii să intre în Locul Sfânt, rezervat doar preoţilor. Oriunde în jurul nostru vedem motive similare de durere. Cât de mulţi oameni lipsiţi de evlavie sunt educaţi acum ca să împiedice lucrarea! Ce păcat strigător la cer este legătura solemnă prin care toată populaţia ţării este inclusă în biserica naţională! Cât de înspăimântător este faptul că cei neconvertiţi trebuie să se Supună ordinii, şi că în cele mai luminate biserici din ţară domneşte o asemenea lipsă de disciplină.
Dacă miile de oameni care citesc această meditaţie vor aduce această problemă în rugăciune în faţa lui Isus, El va mijloci şi va opri intrarea răului în biserică. Să falsifici biserica înseamnă să pângăreşti un izvor, să torni apă pe foc, să împrăştii pietre pe un ogor roditor. Să ne ajute Domnul să avem tot harul de a menţine în felul nostru puritatea bisericii, fiind un ansamblu de credincioşi, şi nu o comunitate nemântuită de oameni neconvertiti. Zelul nostru trebuie, totuşi, să înceapă acasă. Să ne examinăm singuri dreptul de a cina la Masa Domnului. Să vedem dacă avem hainele de nuntă, ca să nu fim ca nişte străini în templul Domnului. „Mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleşi” (Matei 22:14); „strâmtă este poarta, si îngustă este calea ce duce la mântuire” (Matei 7:14).
O, dacă am veni la Isus imediat, cu credinţa aleşilor lui Dumnezeu! Cel care l-a lovit pe Uza (vezi 2 Samuel 6:3-7) pentru atingerea chivotului este foarte gelos. Ca un credincios adevărat, pot să mă apropii liber de el; ca străin, nu trebuie să-l ating, ca să nu mor. Să cauţi inima unei persoane este datoria tuturor celor botezaţi, care vin la Masa Domnului. „Cercetează-mă, Dumnezeule, şi cunoşte-mi inima; încearcă-mă, si cunoaste-mi gândurile” (Psalmi 139:23).
Meditaţii C. H. Spurgeon