Visul unei prințese

Referințe

1 Ioan 4:4

De mă priviți cu ochii cei firești
Sunt muritor, ca voi, ca orișicare
Însă în ochii cei Dumnezeiești
Sunt neam regesc, eu am valoare.

Sunt o prințesă, Tatăl meu e Rege
Și are-o-Împărăție minunată,
Supușilor le-a dat o sfântă Lege
Și-o dragoste de ei nemăsurată.

Și eu mă lupt aici cât pot mai bine
Statutul de prințesă să-l păstrez,
Să nu pășesc la tronu-i cu rușine
Când vin în fața Lui să-ngenunchez.

Mă lupt mereu, cu fiece ispită
Ca rochia să mi-o păstrez curată,
Așa cum El mi-a dat-o, înălbită
Că doar cu ea îi pot ieși în față.

Și mă tot lupt, de când mi-a spus
Că-mpărăția Lui nepieritoare
Va moșteni, un Prinț frumos nespus
El mi-a trimis a dragostei, scrisoare:

„-Prințesa Mea iubită, oare știi
Că haina minunată ce o ai
Pe-o cruce am țesut-o, ca să fii
Mireasa Mea, în strălucitul rai? !”

Prieteni dragi, vă spun eu vouă azi
Că zilnic Îi citesc a Lui scrisoare
Și pe genunchi, cu ochii-nlăcrimați
Îl tot aștept, privind albastra zare…

Visez o zi cu soare făr apus
Când pe un cal, cu aripi de zăpadă
Va apărea doritul Prinț de sus
Să mă conducă-n Țara așteptată.

Visez o veșnicie în lumină…
Cu îngeri… o cântare neauzită
Pe străzi de aur voi pășim în tihnă
Iar Prințul îmi va zice, fericită! …

Și voi uita că-n mersul meu prin lume
Tânjam la fericirea pieritoare…
Ce mă așteapt, nu se poate spune
Lumină… strălucire și splendoare…

Cornelia Sărac

16 August

„Daţi Domnului slava cuvenită Numelui Lui!” Psalmi 29:2

Slava lui Dumnezeu este rezultatul naturii şi faptelor Sale. El este glorios în caracterul Său, fiindcă tot ce este sfânt, bun şi plăcut în Dumnezeu trebuie slăvit. Acţiunile care izvorăsc din caracterul Său sunt şi ele glorioase; în timp ce El intenţionează ca ele să arate bunătatea, îndurarea şi dreptatea Lui creaturilor Sale, El are grijă ca slava asociată lor să-I fie dată numai Lui. Nu există nimic în noi care să merite slavă, fiindcă ce ne face diferiţi de alţii? Şi ce lucru avem noi, care să nu fi fost primit de la Dumnezeul oricărui har? Cât de atenţi ar trebui deci să fim într-o umblare umilă în faţa Domnului! In momentul în care ne slăvim pe noi înşine, ne ridicăm ca rivali ai Celui Prea înalt, de vreme ce nu există decât un singur loc pentru slavă în univers.

Se va slăvi insecta, care trăieşte o oră, în faţa soarelui care o încălzeşte? Se va ridica lutul deasupra celui care îl lucrează pe roată? Se va lupta nisipul deşertului cu vântul? Sau picăturile din ocean cu furtuna? Daţi totul Domnului, popor neprihănit. „Daţi Domnului slava cuvenită numelui Său. ” Totuşi, una dintre cele mai grele lupte din viaţa creştinului este să înveţe această propoziţie — „nu nouă, Doamne, nu nouă, ci Numelui Tău dă slavă” (Psalmi 115:1). Este o lecţie pe care trebuie să o învăţăm de la Dumnezeu, şi o învăţăm uneori printr-o disciplină foarte dureroasă.

Numai să înceapă un creştin să se laude „pot face totul”, fără să adauge „prin Christos care mă întăreşte” (Filipeni 4:13) şi peste puţin timp va începe să bocească „nu pot face nimic” şi să se tăvălească în praf. Când facem ceva pentru Domnul, şi El este mulţumit să ne accepte acţiunile, să ne aruncăm coroanele la picioarele Lui şi să exclamăm „nu eu, ci harul lui Dumnezeu care este în mine” (1 Corinteni 15:10)!

Meditaţii C. H. Spurgeon