Închinare fără sfințire

„Atâtea inimi zăvorâte
Dorinți dintr-o slavă deșartă
Și negreșit sunt inimi multe
Ce slava Mea nu o mai poartă.”

Este o slavă sclipitoare
Pe care doar scrie „Isus”
Dar e la om închinătoare
Și-i fals numele ce și-a pus.

Căci mulți pretind că Mi se închină
În Duh, dar nu e Duhul Meu
Căci Duhul Meu este lumină
Nu e cântare către eu.

De multe ori vă cântați vouă
Să gâdile auz și fire
Și în zadar așteptați rouă
Căci astfel roua Mea nu vine.

Poate-ai să spui:
O, Doamne, Ție ne închinăm, adevărat!
Dar oare închinarea cui
Mai vine din cuget curat?

Când vorbești cu Mine-n fugă
Te grăbești la ale tale
Unde-i înflăcărata rugă
Și tăinuirea din odaie?

Unde-i lacrima fierbinte?
Unde ți-e fața senină?
Când îmbrățișări divine
Te încălzeau cu-a Mea lumină.

Nu te sfii să fii ce ești
Pe oameni poți încredința
Eu știu că doruri pământești
Frământă azi inima ta… „

Așa auzeam, un glas pe care
Îl cunoașteam ca fiind Cel Sfânt
Și-am zis cu voce întrebătoare
O, Doamne, Tu ești Foc, eu… lut.

M-atinse în taină cu-un cărbune
Un înger de pe plaiuri sfinte
Și spuse hotărât: ” Tu spune
Toate cuvintele auzite!”

Dar eu… Ce păcătos, țărână
Cum aș putea ca să grăiesc?
N-aș îndrăzni măcar cu o mână
S-ating sublimul cort ceresc.

Arată-mi, Doamne, îndurare,
Nu sunt mai bun ca frații mei!
Stau înaintea Ta, ce onoare!
Mai păcătos mă simt ca ei… „

Din nou, cu inimă de Tată
De Dumnezeu, cu bunătate
Aceeași dragoste curată
Continuă, plin de dreptate:

„Eu te-am purtat din vremea-n care
Mă căutai cu foc și zel
Și azi… ce nevegheri, ce stare
Ți-au stins din foc, din dor, din țel!

Ți-am pus pe cap sfântă cunună
Și haina cea de fiu ți-am dat
Căci te-am purtat cu a Mea mână
Tu al Meu fiu, Eu, Împărat.

Dar chiar acum, într-un târziu
Când toate stau ca să apună
Privesc cu dor la al Meu fiu
În taine, vorbe să Îmi spună.

Iar el… ar vrea cu a lui mână
Să cârmuie bărcuța lui
Să nu mai mergem împreună
Să fie el cârmaciul lui…

Ce dor străin te-atinge, spune!
Cum de nu simți iubirea Mea?
De atâtea ori ți-am spus pe nume
Și te-am scăpat în vreme grea.

Am depărtat săgeți arzânde
Să fii scăpat, să rămâi tare
Și tot Eu mâinii tremurânde
I-am dat putere, vindecare.

Te chem acum, rămâi cu Mine
Și curăță inima ta
Nu asculta șoapte străine
Tu ești scumpă lucrarea Mea.

Mai luptă, roagă-te, sfințește
Și inimă și duh și trup
Pe Min’ suprem Mă prețuiește
Căci numai Eu pace îți aduc.

Și te privesc, te vreau al Meu
Căci am plătit un preț ceresc
Să trăiască sufletul tău
Căci ești al Meu și te iubesc.”

Gabriela Bucur 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s